George Bacovia e cel mai important poet simbolist roman. Stilul sau original, tonalitatea distincta a versurilor sale, caracterizate de asa-numita atmosfera bacoviana, de o coplesitoare dezolare, limbajul precis, taios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia in randul simbolistilor, el fiind considerat unul dintre cei mai importanti precursori ai poeziei romane moderne.
George Andone Vasiliu, pe numele sau la nastere, a aparut pe lume la 4 septembrie 1881, la Bacau, fiind al cincilea copil din cei noua pe care i-au avut comerciantul Dimitrie Vasiliu si Zoe Vasiliu, casnica.
La varsta de doar 6 ani, cel alintat „Iorgut" incepe sa invete limba germana, iar intre anii 1889-1890 urmeaza clasa intai la un pension din orasul natal.
Inca din scoala ii placea muzica, fiindca facuse parte din coruri patriotice si invatase sa cante la vioara. Nu era un instrumentist bun si nici nu compunea, dar improviza melodii pe diverse texte, inclusiv pe propriile versuri.
A urmat, apoi, cursurile Scolii Primare Domnesti nr. 1 din Bacau si Gimnaziul Ferdinand din Bacau.
In perioada liceului s-a imbolnavit de zona zoster, o eczema netratabila, derivata din malaria si varicela netratate serios si a suferit toata viata din cauza acestei probleme inestetice de sanatate.
Bacovia nu a fost un elev bun la invatatura, in clasele mici, a luat nota 8 la purtare, a fost corigent la limba romana, geografie, istorie, elina, matematica si stiinte fizico-chimice, in schimb ii placea sportul, in special patinajul, inotul, gimnastica, iar prietenii spuneau ca avea o „musculatura de atlet", desi era un tip scund, cu o conformatie plapanda.
Bacovia avea ochii albastri, iar ticul sau era sa-si ciupeasca mustata, era timid, tacut si retras, si raspundea doar daca era intrebat.
La varsta de 17 ani, din dorinta de a ajunge ofiter, s-a inscris la Scoala Militara din Iasi insa nu a suportat regimul de cazarma si, dupa doar doua saptamani, a evadat din internat imbracat in uniforma de cadet pe care si-o cumparase singur.
S-a intors la liceul pe care l-a terminat abia la 22 de ani, in 1903, dupa multe reexaminari, fara a-si da bacalaureatul, obtinand insa ca echivalent un certificat de absolvire a studiilor liceale cu media anuala de 6,43.
Despre aceasta perioada din viata sa, Bacovia avea sa declare: „Anii de liceu nu mi-au parut prea fericiti. Era prea multa asprime in scoala si prea putina intelegere".
Interesant este faptul ca, intr-o toamna, a ramas inchis o noapte intreaga, din neatentia paracliserului, in turnul bisericii Precista din orasul natal, intamplare ce ii va inspira poezia „Amurg violet“, scrisa in 1899, iar anii traumatizanti de liceu il inspira in crearea unui alt poem celebru, „Liceu“.
In tinerete, frecventa cafenelele, birturile, tavernele, mustariile si carciumile cu lautari, unde ii placea sa bea vin, niciodata bere, era un bautor de nadejde si un boem care nu prea dadea pe acasa.
In scoala primara si in liceu a crescut si a ingrijit peste doua sute de porumbei din mai multe rase si de toate culorile si fiecaruia ii daduse cate un nume.
Avea un talent deosebit la portrete si caricaturi, din care a realizat, de-a lungul vietii, cateva sute pentru diverse gazete si reviste, dar si pentru propria sa placere.
In anul 1899, obtine premiul I pe tara la concursul „Tinerimii romane“ pentru „desen artistic de pe natura“, iar in 30 martie ii apare, in „Literatorul“, poezia „Si toate“ – debutul sau literar – scrisa cu un an inainte si semnata V. George.
In anul 1900 compune poezia „Plumb“, pe care o va finaliza abia in 1902.
Intre anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oara poeziile "Plumb" si "Nervi de toamna" (1904).
Urmeaza studii de drept, la Bucuresti si Iasi, pe care le finalizeaza in 1911, inscriindu-se in Baroul din Bacau. Ca si liceul, nici studentia n-a fost usoara: a fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din Bucuresti dupa sase ani in care, din cauza nefrecventarii cursurilor si a examenelor nepromovate, a reusit sa incheie doar primii trei ani. S-a inscris la Facultatea de Drept din Iasi, pe care a terminat-o cu greu si fara a-si da examenul de licenta, dar i s-a eliberat Cartea de avocat.
Bacovia nu a profesat insa niciodata ca avocat, fiind angajat ca mic functionar sau profesor, in Bacau, Iasi sau Bucuresti, traind greu si dedicandu-se poeziei.
Din cauza boemiei sale, dar si a bolii, ii era greu sa respecte un program de lucru, cerea mereu concedii sau isi dadea demisia. Astfel, a fost, rand pe rand, suplinitor si profesor de desen si caligrafie la Scoala Normala/Comerciala de Baieti din Bacau, functionar si ajutor de contabil la Prefectura Bacau, copist la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice din Bucuresti sau sef de birou la Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
In 1914 se interneaza la sanatoriul dr. Margaritescu din Bucuresti, apoi publica in suplimentul literar al ziarului „Seara“ si trimite la tipar volumul „Plumb“.
In anul 1915, editeaza la Bacau, in colaborare, revista „Orizonturi noi“ si publica poezii, proza, recenzii, sub mai multe pseudonime, iar un an mai tarziu devine copist la Directia invatamantului secundar si superior din Ministerul Instructiunii.
Tot in 1916, la varsta de 35 de ani, se produce debutul sau editorial cu volumul "Plumb" (1916), sub ingrijirea lui Ion Pillat, intr-un tiraj de 500 de exemplare, pentru care avea sa obtina Premiul Ministerului Artelor, in anul 1923.
A continuat cu volumele: "Scantei galbene" (1926), "Bucati de noapte" (proza, 1926), "Cu voi…" (1930), "Comedii in fond" (1936), "Stante burgheze" (1946). George Bacovia ne-a lasat bine-cunoscutele poezii "Decembre", "Lacustra", "Cuptor", "Nervi de primavara", "Nervi de toamna", "Amurg violet", "Alb", "Vocale", "Mars funebru" s.a.
Din anul 1925, a devenit director al revistei "Ateneul cultural", iar dupa casatoria cu Agatha Grigorescu, in 1928, a locuit in Bacau, fara a avea serviciu, din noiembrie 1930 pana in octombrie 1933, iar apoi s-a stabilit la Bucuresti.
Trebuie spus ca Agatha Grigorescu era o fata orfana de ambii parinti inca din adolescenta, absolventa a Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, ulterior profesoara de limba romana si ea insasi poeta, insa clevestitorii de serviciu ai vremii o descriau drept o ambitioasa fara scrupule, casatorita cu Bacovia doar din dragoste pentru poezie.