AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Botticelli - Private life of a Masterpiece
Sandro Botticelli - de fapt Alessandro di Mariano Filipepi - (n. 1 martie 1445, Florenta - d. 17 mai 1510, Florenta) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanti ai Renasterii italiene. Frumusetea si gratia figurilor create de el, precizia liniilor si redarea miscarii fac din lucrarile sale o opera ce simbolizeaza pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este si faptul ca figurile pictate de el prezinta profunde sentimente umane.
Personajele sale cu chipuri usor melancolice au, in general, o expresie visatoare, Botticelli ne apare ca un cercetator atent al sufletului omenesc.
Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al "Academiei Florentine", atesta sensibilitatea deosebita si bogata viata launtrica a artistului.
Sandro Botticelli s-a nascut la 1 martie (?) 1445, in Florenta, al patrulea fiu al sotilor Mariano si Esmeralda Filipepi. Ognissanti, locul unde locuieste familia Filipepi, este o parte a Florentei de pe malul raului Arno, un cartier locuit in special de mestesugari. Mariano Filipepi este tabacar, porecla celui mai mare dintre fratii Filipepi este "Botticello" ("butoias"), de aici numele de mai tarziu al pictorului.
Unul dintre fratii sai, Antonio, e aurar si gravor, iar tanarul Sandro isi insuseste primele cunostinte de desen sub supravegherea lui. Asa cum scrie Giorgio Vasari, intre aurari si pictori legaturile erau stranse, in ciuda cresterii rapide a popularitatii sale ca pictor, Sandro Botticelli a ramas mereu puternic legat de mestesugari. In 1464, Botticelli este primit in atelierul maestrului Fra Filippo Lippi si lucreaza ca ucenic la pictarea frescelor catedralei de la Prato. Cand Fra Filippo Lippi pleaca la Spoleto, Botticelli este gazduit la resedinta din Via Nuova a bogatei familii Vespucci - apropiata de familia Medici - unde va lucra pana la sfarsitul vietii. Prin anii 1467-1468 frecventeaza atelierul pictorului si sculptorului florentin Andrea del Verrocchio.
Este perioada cand executa primele sale lucrari independente (de ex.: Madona cu pruncul, 1469).
Are abia 25 de ani cand, in 1470, deschide propriul sau atelier. Curand ii devine elev Filippino Lippi, fiul lui Fra Filippo Lippi. In acelasi an, Consiliul Comercial al orasului ii comanda un tablou, in care infatiseaza alegoria fortei. Dupa doi ani, numele sau figureaza deja in registrul asociatiei Sfantul Luca, care reuneste pictorii din Florenta.
Artistul primeste tot mai multe comenzi. Tanar cu medalie (1474) este unul din cele mai cunoscute portrete ale lui Botticelli. Nu stim cine este acest barbat, disputa istoricilor de arta nu a fost transata pana in zilele noastre, parerea cea mai acceptata este ca ar fi vorba de gravorul de medalioane Antonio Filipepi, fratele pictorului. In acelasi an termina la Pisa frescele incepute la Campo Santo de catre Benozzo Gozzoli. Ca proba, a pictat in Capella dell'Incoronata a catedralei din Pisa fresca Inaltarea la cer, care s-a distrus in 1586. Un an mai tarziu decoreaza capela bisericii Santa Maria Novella din Florenta. Aici executa prima versiune a Adoratiei Magilor, tema ce revine de mai multe ori in creatia sa. Figurile din aceasta compozitie reprezinta cunoscute personalitati ale epocii, in special membri ai familiei Medici. Dupa 1478, legaturile artistului cu aceasta familie devin tot mai stranse. Gratie Medicilor, Botticelli patrunde in cercurile intelectuale ale epocii, el este un om cult, citeste lucrarea lui Leone Battista Alberti "Della Pittura" ("Despre pictura"), in care sunt redate preocuparile pentru surprinderea miscarii raspandite in Italia de Nord la inceputul secolului al XV-lea. Pasionat cititor al lui Dante Alighieri, executa ilustratii la multe canturi din Divina Comedie.
In 1481, Papa Sixtus al IV-lea il insarcineaza cu realizarea a trei fresce pentru Capela Sixtina, unde Sandro Botticelli lucreaza impreuna cu artisti exceptionali ca Domenico Ghirlandaio, Piero del Pollaiuolo si Pietro Perugino.
Dupa mai bine de un an, Botticelli paraseste Roma si se intoarce la Florenta. Situatia politica in oras se inrautateste, cand marea familie a Medicilor - in special dupa moartea lui Lorenzo di Medici in 1492 - incepe sa piarda popularitatea si este izgonita din Florenta. Conducator spiritual al orasului devine calugarul predicator, dominicanul din Ferrara,
Fra Girolamo Savonarola, care combate nu numai desfraul si modul de viata ostentativ opulent, ci si cultul antichitatii pagane si, ca o consecinta, arta moderna insuficient de patrunsa de spiritualitatea crestina. Sute de tablouri, declarate indecente si provocatoare, sunt mistuite de foc, printre care si mai multe nuduri ale lui Botticelli, desi, in mod paradoxal, pictorul face parte dintre adeptii fanaticului calugar. Stilul sau devine mai riguros, mai nelinistit, impartaseste si el senzatia de haos si se inchide in lumea propriei sensibilitati. In 1501, picteaza "Nasterea lui Christos", singura lui lucrare datata si semnata, "pe timpul tulburarilor din Italia", referindu-se la evenimentele ce au avut loc dupa moartea lui Savonarola. A murit in singuratate, la Florenta, pe 17 mai 1510, Sicriul cu corpul sau a fost depus in cavoul familiei din biserica Ognissanti.