Au aparut in vremuri in care nu exista “tehnica" si nu se facea playback. Se spune despre ei ca au fost superstarurile acelui timp.
Folosita din antichitate, metoda castrarii pentru obtinerea unei voci deosebite va atinge apogeul in secolele XVII - XVIII.
Este vorba despre o metoda considerata astazi dura: in jurul varstei de 7-8 ani, copiii care aveau calitati vocale deosebite erau emasculati. Urmarea era faptul ca vocea nu se mai ingrosa la pubertate, dezvoltandu-se in schimb musculatura si toracele.
Dupa antrenamente complexe ale vocii, cei supusi operatiei puteau ajunge la performante vocale fantastice, fiind capabili sa sustina o nota muzicala fara intrerupere. Au fost numiti “Barbatii cu voce de copii", dar denumirea consacrata avea sa fie cea de “Castrati".
Castratii trebuiau sa urmeze cursurile unei scoli speciale, cele mai cunoscute “scoli pentru castrati" fiind cele din Roma, Bologna si Napoli. Regulile erau foarte severe, cei care nu le respectau fiind exmatriculati, de aceea doar putini reuseau sa termine cursurile.
Pentru succes si bani
Primii castrati acceptati oficial in corul papal au fost Folignati si Rossini. Cu timpul avea sa se creeze o “piata" in domeniu, deoarece cererea de astfel de voci crescuse. Iar tot mai multe familii sarace isi supuneau copiii la operatii, gandindu-se ca acest lucru le va aduce succesul, implicit bani.
Biserica insa nu permitea amputarea deliberata decat in cazuri de natura medicala. Pentru ca vinovatii puteau fi excomunicati, cei care doreau cu ardoare un “viitor de castrat" pentru copilul lor inventau boli sau accidente in zonele sensibile.
Copilul ajungea la barbier! De ce la barbier? Acesta era cel care efectua operatiile in general, folosind instrumente inadecvate si opium pe post de anestezic, dupa cum consemneaza marturiile vremii. Majoritatea castratilor erau angajati in coruri bisericesti si doar 1% dintre ei reuseau sa aiba o “cariera internationala".
Magnetizantul Farinelli
Tot documentele vremii mentioneaza ca, numarul baietilor castrati anual in Italia se situa intre 3.000 si 5.000. In secolele XVII - XVIII, aproximativ 70% dintre cantaretii de opera din Italia proveneau din randul castratilor.
Lumea va scoate multi bani din buzunar ca sa ii vada, considerandu-i plini de mister si, de ce nu, scandalosi. Castratii devin un fel de superstaruri ale acelor vremuri, provocand pasiuni atat in randul femeilor, cat si al barbatilor. In secolul al XVIII-lea marii compozitori Handel, Gluck, Vivaldi, Bach vor compune arii speciale pentru castrati.
Un faimos castrat este considerat Farinelli (1705-1782), pe numele adevarat Carlo Broschi. Nascut la Napoli, Farinelli (numele de scena) a fost castrat in jurul varstei de 7 ani. Mai tarziu avea sa se perfectioneze atat de mult, incat se spunea ca poate sa produca 250 de sunete dintr-o suflare. La un moment dat chiar s-a vehiculat, dupa cum specifica biografii, ca ar fi avut un dispozitiv special in gat, care il ajuta sa respire!
Farinelli a ajuns celebru in toata Europa, fiind invitat la curtile regilor.
Se mai spune despre el ca magnetiza publicul si ca avea mai ales admiratoare, deoarece avea un fizic placut, spre deosebire de majoritatea castratilor.
Impotriva firii
La varsta de 32 de ani, Farinelli va deveni cantaretul oficial al Curtii Regale spaniole. Va petrece o perioada lunga in Spania, dar in cele din urma va fi fortat de Carol al III-lea (1759 - 1788) sa paraseasca tara.
S-a retras in Italia, unde s-a dedicat operelor caritabile. Istoria il va pastra “in memorie" drept cel mai carismatic cantaret castrat, Farinelli devenind subiect de carti si de film.
Cu timpul castratii nu au mai avut succes: in 1790, papa acorda femeilor dreptul de a canta in biserica. Astfel se incheia apogeul acestor oameni considerati un mister, un fenomen, ori “ceva impotriva firii", Voltaire si Rousseau fiind cei care considerau ca barbatii cu voci de copii reprezinta "o ofensa adusa naturii".