Manastirea Arkadi este una dintre cele mai renumite si iubite manastiri ortodoxe din insula Creta, Grecia, ea fiind situata la numai 23 de kilometri in sud-estul localitatii Rethymnon. Manastirea Arkadi este inconjurata de podgorii si cranguri cu maslini.
Manastirea isi ocupa un important rol in istoria insulei Creta, de aici pornind avantul spre castigarea independentei insulei, aflata sub jugul otoman de mai bine de doua secole. In anul 1866, Manastirea Arkadi a fost folosita drept loc de refugit de catre rebelii cretani.
Biserica centrala a manastirii dateaza din secolul al XIV-lea, insa lucrari semnificative de zidire si consolidare au fost efectuate si in cadrul secolului al XVI-lea. Biserica este tributara stilului arhitectural baroc, stil apusean renascentist, mai rar intalnit in insula Creta.
Daramata de turci, in anul 1866, biserica va fi rezidita la ceva vreme dupa aceea. Biserica are doua nave simetrice, fiind situata in centrul curtii. Intregul ansamblu monahal din Arkadi este inconjurat cu un puternic zid de aparare, lucru ce ii da un aer de fortareata.
In cadrul miscarii de rezistenta a cretanilor impotriva turcilor, in anul 1866, manastirea a adapostit 934 de cretani, in mare parte femei si copii; dintre refugiati, doar 259 erau barbati. In manastire se aflau la acea data 259 de barbati inarmati, dintre care 45 calugari, 12 membri revolutionari, din cei 16 care pregateau revolta, si 700 de femei si copii inofensivi, din satele invecinate.
In ziua de 8 noiembrie 1866, Manastirea Arkadi a fost inconjurata de 15.000 de soldati turci, inarmati cu 30 de tunuri. Comandantul otoman i-a cerut staretului Gavriil Marinakis sa ii predea pe refugiati, altfel vor distruge manastirea. Staretul si cei din interior au raspuns cu arme de foc. Calugarii au luptat cot la cot cu refugiatii cretani, pana ce lupta s-a incheiat.
Deznodamantul a fost unul tragic, cei din manastire fiind macelariti de otomani. Dupa trei zile de asediu, la sfatul egumenului, refugiatii cretani au dat foc butoaielor cu praf de pusca, preferand sa moara, decat sa fie luati prizonieri.
Konstantinos Giamboudakis este cel care a dat foc butoaielor. Alaturi de cretani au murit si cateva sute de soldati turci. Turcii au mai pierdut inca vreo 3.000 de oameni in cele trei zile de asediu, turci si egipteni.
Jertfa si dorinta de libertate a celor din Manastirea Arkadi a nascut un fior in inima tuturor cretanilor care, mai apoi, vor merge spre independenta. Luptele de la Manastirea Arkadi sunt amintite anual, la data de 8 noiembrie.