In anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internationala a Muncii, in memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatand amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera.
Data de 1 mai apare, pentru prima data, in legatura cu intrunirea, din anul 1886, a Federatiei Sindicatelor din Statele Unite si Canadei (precursoarea Federatiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor si Tamplarilor a initiat introducerea unei rezolutii care stipula ca: „8 ore sa constituie ziua legala de munca de la, si dupa 1 mai 1886", sugerandu-se organizatiilor muncitoresti respectarea acesteia.[1]
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, insa cea mai mare demonstratie a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau in greva. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au castigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fara reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscuta pe intreg mapamondul in urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai tarziu, in Piata Heymarket din Chicago. Numarul grevistilor se ridicase la peste 65.000. In timpul unei demonstratii, o coloana de muncitori a plecat sa se alature unui protest al angajatilor de la intreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick". Politia a intervenit, 4 protestatari au fost impuscati si multi altii au fost raniti.
In seara aceleasi zile, a fost organizata o noua demonstratie in Piata Haymarket. Din multime, o bomba a fost aruncata spre coloana de politisti. Au fost raniti 66 de politisti, dintre care 7 au decedat ulterior. Politia a ripostat cu focuri de arma, ranind doua sute de oameni, din care cativa mortal. In urma acestor evenimente, 8 lideri anarhisti, care apartineau unei miscari muncitoresti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecati. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franta si Spania au adunat fonduri pentru plata apararii. In urma procesului, 7 dintre acestia au fost condamnati la moarte (doi avand ulterior pedeapsa comutata la inchisoare pe viata) si unul la 15 ani inchisoare. Sapte ani mai tarziu, o noua investigatie i-a gasit nevinovati pe cei 8.
Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmand ,data de 1 Mai ,ca sarbatoare legala. Aceasta decizie a fost luata pentru a repara ofensa adusa grevistilor de la Sindicatul American al Cailor Ferate si al caror protest fusese inabusit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii in SUA este asimilata gratarelor, autostrazilor aglomerate si ca ultimul lung week-end al verii
1 mai a devenit, in aproape toata lumea, Ziua Internationala a Muncii. Exista si exceptii, de exemplu Australia, Elvetia si Statele Unite, unde 1 mai nu este o sarbatoare oficiala. In majoritatea tarilor vest europene, ziua de 1 mai este zi libera.