Dupa perioada de inflorire a culturilor preistorice de la Badari („satele de la Badari"), Merimde si Negade, urmeaza un proces de unificare politica a Egiptului. Satele grupate in federatii desemnate prin simbolul zeului (Lotus, Albina, Horus s.a.) se unesc in mici regate, care mai apoi (la mijlocul mileniului al IV-lea i.Hr.), se transforma in doua state:
1. Regatul albinei si al cobrei femela (uraeus) – cuprinde Delta si 60 de km din cursul inferior al Nilului
2. Regatul crinului si al vulturului femela – se intinde pe cursul superior al fluviului Nil
Cele doua state sunt cunoscute si ca regatele Egiptului de Sus si de Jos.
Cele doua regate s-au unit sub regele sudului Narmer (Menes, cf. traditiei grecesti) care cucereste nordul in jurul anilor 3.300–3.200 i.Hr.. Un monument al perioadei il reprezinta pe Horus-Narmer (faraonul se identifica cu zeul Horus) infatisat cu cele doua coroane ale Egiptului de Sus si de Jos. Prin placa respectiva, Narmer amintea victoria sa asupra unor rasculati din Delta. Pe un mic cilindru de fildes mai este amintita si o expeditie lui Narmer in Nubia.
Succesorii lui Narmer sunt regii Horus (reprezinta incarnarea zeului-soim) sau faraonii (termen tarziu = „cel din Palat").
Istoria Egiptului este impartita de specialistii moderni in perioade stralucite folosind divizarea in 31 de dinastii, realizata de egipteanul Manethon (in sec. al III-lea i.Hr.), din care nu a mai ramas decat cadrul cronologic.
Epocile istorice ale Egiptului cuprind: Regatele (Regatul Vechi – dinastiile III-VI; Regatul Mijlociu – dinastia a XII-a; Regatul Nou – dinastiile XVIII-XX; Regatul Tarziu dinastiile XXV-XXX) separate de perioade intermediare (dovezile istorice sunt rare datorita anarhiei si a saraciei produse de ea). Istoricii propun mai multe datari pentru aceste perioade.