Din aceeasi categorie
|
Vicente Espinel 1.046 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Descoperiti spiritul de pionierat al lui Amrita Sher-Gil 259 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Iossif Brodsky -poet rus -prmiul Nobel 1.139 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Nicolae Grigorescu primul dintre fondatorii picturii rom 562 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Flashmob minunat 1.024 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Andrea Palladio 1.004 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul Luvru 2.105 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Constantin Jiquidi 465 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Oua Faberge Partea 1 2.250 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Arta nisipului de Fatmir Mura-Love 227 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Gil Vicente - primul mare dramaturg portughez
| Adaugat de Cozana | 22.03.2013 |  Adauga
la favorite |
1.269 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteGil Vicente (1465 — 1536) este considerat primul mare dramaturg portughez. Activitatea sa literara este cuprinsa intre anii 1502 si 1536.
Anul 1465, data propusa de Queiros Veloso, este cel mai adesea considerat ca fiind anul in care s-a nascut Gil Vicente. Totusi, Braamcamp Freire a propus anul 1460, in timp ce Brito Rebelo a propus ca anul nasterii lui Gil VIcente ar fi intre 1470 si 1475. Insa operele lui Vicente indica date contradictorii. In Velho da Horta ("Batranul din gradina cu plante"), Floresta de Enganos ("Padurea greselilor"), si Auto da Festa ("Auto-ul petrecerii") dramaturgul mentioneaza ca s-ar fi nascut la anii 1452, 1470, si respectiv inainte 1467. Din 1965, cand festivitati oficiale au comemorat 500 de ani de la nasterea scriitorului, anul 1465 a fost acceptat de cei mai multi ca fiind anul nasterii lui Gil Vicente.
Guimaraes, unul din locurile unde se presupune ca s-ar fi nascut dramaturgul
Gil Vicente si originile teatrului in Portugalia
Teatrul vicentin este inspirat, de viata de la curte. Prima sa piesa, Monologo do Vaqueiro (Monologul vacarului), este facuta pentru a celebra nasterea printului mostenitor.
In toata Europa se dadeau reprezentatii de Craciun si de Pasti, cu caracter sacru, in care figurau, alaturi de Sfanta Fecioara si de Sfantul Iosif, ingeri, diavoli, profeti, pastori si diferite figuri alegorice. Mai exista un gen de teatru comic foarte practicat, avand un bogat repertoriu alcatuit din farse pe teme luate din viata de toate zilele. Este vorba de sotties, a caror protagonisti erau cei saraci cu duhul. Dar in Portugalia au existat, mult inainte de Gil Vicente, unele forme de reprezentatii populare, mai ales de tipul farselor. Chiar daca ele n-au constituit punctul sau de plecare imediat, este neindoios faptul ca teatrul lui Gil Vicente si-a insusit aceste elemente traditionale carora le datoreaza foarte mult.
Critica vicentina coincide in parte cu nemultumirea seniorilor rurali care se plang de faptul ca pamanturile sunt abandonate. Nimeni nu mai vrea sa traiasca din munca cinstita, toti alearga la curte pentru a fi innobilati si a lenevi in pace. Toti vor sa fie „ai suveranului".
Dar Gil Vicente atrage atentia si asupra conditiilor mizerabile in care traieste taranul, victima a seniorului feudal. In Auto da Barca do Inferno (Auto-ul barcii infernului), plugarul, care, ca si seniorul, se considera fiul lui Adam, se plange: „Noi suntem viata oamenilor si moartea vietilor noastre". In Romagem de Aravados, Joao Murtinheira indrazneste sa-l acuze pe Dumnezeu ca-i persecuta pe saraci. Nobilimea este aspru biciuta pentru infumurarea ei si mai ales pentru pretentia de a trai trandavind pe spinarea altuia in Farsa dos Almocreves (Farsa birjarilor).
Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate, mai ales auto-urile religioase. In anumite auto-uri profane, ca Triunfo do Inverno, Gil Vicente practica un gen de poezie de o calitate exceptionala pentru acea vreme, o poezie in care canta nu numai subiectul contemplativ, ci intreaga forta vitala a naturii, omul aparand ca o particula integranta a acesteia. Pentru a-si imbogati poemele dramatice, Gil Vicente a cules o serie de cantece, de legende, de obiceiuri, de practici magice si de forme verbale ce apartin limbajului popular, care transforma piesele sale in pretioase documente folclorice.
Gil Vicente reuseste sa ne dea o galerie de tipuri caracterizate magistral. El este uimitor in surprinderea expresiilor tipice si revelatorii ale automatismelor psihologice, ale unor conceptii de viata, ticuri profesionale etc. A reusit chiar sa redea foarte veridic limbajul servitorilor (Comedia de Rubena).
Gil Vicente se situeaza totusi in afara tendintei realiste ce caracterizeaza arta Renasterii in general; are mult mai multe afinitati cu pictura lui Hyeronimus Bosch (vezi Tentatiile Sfantului Anton in Muzeul Janelas Verdes din Lisabona) decat cu cea a lui Michelangelo, profund cunoscator al formelor umane.
Caricaturalul si grotescul, practicate in Evul Mediu contrastau cu stilul in care erau tratate figurile nobile (ingeri, sfinti, etc.) ale caror contururi geometrice, schematice, erau invaluite in lumina. Arta medievala se caracterizeaza, in general prin contrastul dintre grotesc si angelic, dintre puritatea Cerului si impuritatea Pamantului, dintre Dumnezeu si Diavol identificat cu pacatul si lumea pamanteasca. Astfel, grotescul caricatural se defineste in functie de anumite valori atemporale si aspatiale, imposibil de exprimat altfel decat prin simboluri.
Gil Vicente ne-a lasat un impresionant rezumat al aceste conceptii despre arta si viata in Auto da Alma, care este o „catedrala gotica" in versuri dramatice. Caricatura groteasca a Diavolului, mester in ale viclesugurilor, infrunta aici puritatea eterna a Ingerului. Sufletul este duplicitar, iar auto-ul se transforma aproape in comedie atunci cand Sufletul si Diavolul incep sa cada la invoiala. Dar moartea lui Cristos purifica Sufletul, ceea ce readuce auto-ul pe un plan auster si pur simbolic.
In ultimii ani ai vietii lui Gil Vicente, apare un teatru popular de inspiratie medievala, construit din farse, auto-uri religioase si auto-uri cavaleresti. Acest teatru se dezvolta ulterior. Influenta vicentina s-a manifestat la Antonio Ribeiro Chiado, care a zugravit cu mult realism tipuri si moravuri populare, este sensibila si la alti autori. Dar aceasta influenta nu mai este atat de clara in cazul lui Antonio Prestes, autor al piesei Auto da Ave Maria
Anul 1465, data propusa de Queiros Veloso, este cel mai adesea considerat ca fiind anul in care s-a nascut Gil Vicente. Totusi, Braamcamp Freire a propus anul 1460, in timp ce Brito Rebelo a propus ca anul nasterii lui Gil VIcente ar fi intre 1470 si 1475. Insa operele lui Vicente indica date contradictorii. In Velho da Horta ("Batranul din gradina cu plante"), Floresta de Enganos ("Padurea greselilor"), si Auto da Festa ("Auto-ul petrecerii") dramaturgul mentioneaza ca s-ar fi nascut la anii 1452, 1470, si respectiv inainte 1467. Din 1965, cand festivitati oficiale au comemorat 500 de ani de la nasterea scriitorului, anul 1465 a fost acceptat de cei mai multi ca fiind anul nasterii lui Gil Vicente.
Guimaraes, unul din locurile unde se presupune ca s-ar fi nascut dramaturgul
Gil Vicente si originile teatrului in Portugalia
Teatrul vicentin este inspirat, de viata de la curte. Prima sa piesa, Monologo do Vaqueiro (Monologul vacarului), este facuta pentru a celebra nasterea printului mostenitor.
In toata Europa se dadeau reprezentatii de Craciun si de Pasti, cu caracter sacru, in care figurau, alaturi de Sfanta Fecioara si de Sfantul Iosif, ingeri, diavoli, profeti, pastori si diferite figuri alegorice. Mai exista un gen de teatru comic foarte practicat, avand un bogat repertoriu alcatuit din farse pe teme luate din viata de toate zilele. Este vorba de sotties, a caror protagonisti erau cei saraci cu duhul. Dar in Portugalia au existat, mult inainte de Gil Vicente, unele forme de reprezentatii populare, mai ales de tipul farselor. Chiar daca ele n-au constituit punctul sau de plecare imediat, este neindoios faptul ca teatrul lui Gil Vicente si-a insusit aceste elemente traditionale carora le datoreaza foarte mult.
Critica vicentina coincide in parte cu nemultumirea seniorilor rurali care se plang de faptul ca pamanturile sunt abandonate. Nimeni nu mai vrea sa traiasca din munca cinstita, toti alearga la curte pentru a fi innobilati si a lenevi in pace. Toti vor sa fie „ai suveranului".
Dar Gil Vicente atrage atentia si asupra conditiilor mizerabile in care traieste taranul, victima a seniorului feudal. In Auto da Barca do Inferno (Auto-ul barcii infernului), plugarul, care, ca si seniorul, se considera fiul lui Adam, se plange: „Noi suntem viata oamenilor si moartea vietilor noastre". In Romagem de Aravados, Joao Murtinheira indrazneste sa-l acuze pe Dumnezeu ca-i persecuta pe saraci. Nobilimea este aspru biciuta pentru infumurarea ei si mai ales pentru pretentia de a trai trandavind pe spinarea altuia in Farsa dos Almocreves (Farsa birjarilor).
Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate, mai ales auto-urile religioase. In anumite auto-uri profane, ca Triunfo do Inverno, Gil Vicente practica un gen de poezie de o calitate exceptionala pentru acea vreme, o poezie in care canta nu numai subiectul contemplativ, ci intreaga forta vitala a naturii, omul aparand ca o particula integranta a acesteia. Pentru a-si imbogati poemele dramatice, Gil Vicente a cules o serie de cantece, de legende, de obiceiuri, de practici magice si de forme verbale ce apartin limbajului popular, care transforma piesele sale in pretioase documente folclorice.
Gil Vicente reuseste sa ne dea o galerie de tipuri caracterizate magistral. El este uimitor in surprinderea expresiilor tipice si revelatorii ale automatismelor psihologice, ale unor conceptii de viata, ticuri profesionale etc. A reusit chiar sa redea foarte veridic limbajul servitorilor (Comedia de Rubena).
Gil Vicente se situeaza totusi in afara tendintei realiste ce caracterizeaza arta Renasterii in general; are mult mai multe afinitati cu pictura lui Hyeronimus Bosch (vezi Tentatiile Sfantului Anton in Muzeul Janelas Verdes din Lisabona) decat cu cea a lui Michelangelo, profund cunoscator al formelor umane.
Caricaturalul si grotescul, practicate in Evul Mediu contrastau cu stilul in care erau tratate figurile nobile (ingeri, sfinti, etc.) ale caror contururi geometrice, schematice, erau invaluite in lumina. Arta medievala se caracterizeaza, in general prin contrastul dintre grotesc si angelic, dintre puritatea Cerului si impuritatea Pamantului, dintre Dumnezeu si Diavol identificat cu pacatul si lumea pamanteasca. Astfel, grotescul caricatural se defineste in functie de anumite valori atemporale si aspatiale, imposibil de exprimat altfel decat prin simboluri.
Gil Vicente ne-a lasat un impresionant rezumat al aceste conceptii despre arta si viata in Auto da Alma, care este o „catedrala gotica" in versuri dramatice. Caricatura groteasca a Diavolului, mester in ale viclesugurilor, infrunta aici puritatea eterna a Ingerului. Sufletul este duplicitar, iar auto-ul se transforma aproape in comedie atunci cand Sufletul si Diavolul incep sa cada la invoiala. Dar moartea lui Cristos purifica Sufletul, ceea ce readuce auto-ul pe un plan auster si pur simbolic.
In ultimii ani ai vietii lui Gil Vicente, apare un teatru popular de inspiratie medievala, construit din farse, auto-uri religioase si auto-uri cavaleresti. Acest teatru se dezvolta ulterior. Influenta vicentina s-a manifestat la Antonio Ribeiro Chiado, care a zugravit cu mult realism tipuri si moravuri populare, este sensibila si la alti autori. Dar aceasta influenta nu mai este atat de clara in cazul lui Antonio Prestes, autor al piesei Auto da Ave Maria
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.