Maramuresul a devenit celebru datorita lacasurilor sale de cult, a frumoaselor obiceiuri si traditii, care au reusit sa supravietuiasca in ciuda trecerii nemiloase a timpului. Mai mult decat atat, regiunea maramureseana este populara gratie Cimitirului Vesel de la Sapanta, o locatie pitoreasca inedita, dar si a Manastirii Sapanta-Peri, construita pe asezarea unei vechi sihastrii, despre care se cunoaste faptul ca purta hramul Sfantului Arghanghel Mihail.
Desi edificiul monahal a fost distrus in anul 1761, de catre armata generalului de origine austriaca Bukow, pe motivul ca romanii refuzau imbratisarea catolicismului, acesta a fost reconstruit la finele secolului XX, inceputul secolului XXI, actuala manastire ducandu-si traiul in incinta Parcului Dendrologic Livada, nu departe de teritoriul unde a fost construita initial, care, astazi, se afla intre granitele Ucrainei.
Ce a adus popularitatea Manastirii Sapanta-Peri, aceasta marturie a credintei umanitatii in Dumnezeu? Ce o face mai speciala fata de celelalte lacase religioase maramuresene, astfel incat sa se inscrie in intinerariul fiecarui turist si pelerin care ajunge in zona Maramu’?
Rspunsul, pe care prea putini il cunosc, consta in faptul ca aceast stabiliment religios poarta titlul de cea mai inalta biserica de lemn din lume, avand 78 m, iar daca ne este permis sa facem o comparatie, aceasta depaseste detasat, celebra Statuie a Libertatii din New York, care masora, fara soclu, doar 46,5 m.
Planurile arhitecturale au apartinut lui Dorel Cordos, punerea in practica a acestora fiind efectuata de catre priceputul mester Ioan Stiopei, pe care satenii il cunosc sub numele de Buga din Barsana. Acesta este si cel care a cladit, in perioada anilor 2003-2004, altarul de vara al lacasului.
Arhitectural, vorbind, constructia actuala a manastirii copiaza indeaproape stilul bisericilor maramuresene din lemn, avand, totusi, cateva particularitati deosebite. In primul rand, vizitatorul poate constata faptul ca pridvorul este in forma pentagonala, biserica dispunand de demisol si un etaj in trei trepte care atinge inaltimea de 56 m. Fara un studiu foarte atent, privitorul mai poate observa acoperisul foarte inalt, care domina, cu infatisarea sa impunatoare, orizontul si in varful caruia se inalta, triumfatoare o cruce din fier, care cantareste, nici mai mult nici mai putin, de 400 kg. Silueta acesteia poate fi distinsa atat de la o distanta de aproximativ 5 km peste Tisa, cat si din Ucraina.
Aceasta constructie masiva, din lemn de stejar batran, este fara doar si poate, un izvor nesecat de traditie si cultura, aici fiind si locul unde, pentru prima data, a avut loc traducerea si copierea in limba romana a lucrarilor: “Faptele Apostolilor", “Psaltirea", “Evanghelia", “Codicele Vorotean" si “Legenda duminicii".