Manastirea a fost intemeiat in anul 1805[1] ca manastire de calugarite, de catre Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, pe locul unui schit de calugari parasit, despre care nu se cunoaste decat ca a ars in anul 1803. Aici sosesc calugarite de la schitul Hirtop, care construiesc o biserica din lemn in cinstea „Marelui Ierarh Nicolae". In anul 1836 in locul bisericii din lemn este construita actuala biserica din piatra. Printre ctitori se numara si sora mitropolitului Moldovei Gavriil Callimachi, monahia Pelaghia, inmormantata in pridvorul bisericii. Mai tarziu, in anul 1865, Ioan Botezat, proprietar de pe aceste locuri, zideste biserica de iarna in cinstea „Cuviosului Simion Stalpnicul". Tot in aceasta perioada este zidita si trapeza manastirii.
In timpul foametei organizate din anii 1947–1949, multi localnici si-au gasit refugiu in manastire[1]. Catre anul 1959 in care a si fost inchisa de sovietici, obstea de maici era formata din peste 190 de maici si un preot calugar duhovnic care oficia slujbele divine. In aceasta perioada manastirea detinea multe averi, terenuri, turme de animale (oi, vaci, cai, boi), trei beciuri, trapeza, etc. Manastirii i s-a confiscat pamantul si intreaga gospodarie.
Unele din cladirile anexe manastirii au fost transformate in spital pentru copii, iar cladirea destinata candva ascultatoarelor a fost data pentru locuire unor familii din localitate.Manastirea este redeschisa abia in anul 1990.