Aztecii, mayasii si vechii egipteni sunt trei civilizatii diferite, dar cu un numitor comun: piramidele.
Dintre cele trei mari culturi, egiptenii au creat standardele unei piramide clasice: un monument masiv cu o baza patrata si patru laturi care se unesc intr-un punct. Aztecii si mayasii si-au construit piramidele in trepte succesive, care se incheiau cu un acoperis plat.
Motivele pentru care egiptenii au ales sa isi construiasca piramide cu varful ascutit sunt de natura religioasa. Zeul egiptean al soarelui, Ra, era considerat tatal tuturor faraonilor. Despre acesta se spune ca s-a autocreat dintr-o movila de pamant care avea forma unei piramide, dupa care i-a creat si pe ceilalti zei.
Timp de secole, misterul care inconjura piramidele a infierbantat spiritele in randul oamenilor de stiinta, dand nastere unor puternice controverse.
Pentru ca tehnica necesara construirii unor astfel de giganti este complexa, multi au sustinut ca piramidele au fost construite de extraterestri sau de catre egiptenii detinatori ai unei tehnologii avansate, care a fost pierduta cu vremea.
Donald Redford, profesor de studii clasice, sustine ca desi complicat, procesul construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar si pentru vremurile in care acestea au fost ridicate.
Estimarile acestuia sugereaza ca pentru a construi Marea Piramida de la Giza sunt necesari intre 20 000 si 30 000 de muncitori, care vor termina monumentul in aproximativ 23 de ani, in comparatie cu o alta constructie grandioasa, catedrala Notre Dame din Paris, care a fost construita in 200 de ani.
Conform spuselor lui Redford, faraonii incepeau constructia unei piramide in momentul urcarii pe tron. Acesta stabilea inca de la inceput membrii de baza ai echipei care aveau sa ii ridice mormantul, formata dintr-un architect, un inginer si un sef-constructor.
Felul in care muncitorii egipteni taiau pietrele pentru a le folosi in constructii este inca subiect de studiu pentru cercetatori. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai putin dure au fost identificate, dar inca se mai incearca identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul.
Redford sustine ca forta oamenilor era de ajuns pentru a misca pietrele foarte grele, in proces intervenind si inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite sa usureze munca fizica a muncitorlor.
Scepticilor care nu cred ca aceste materiale grele de constructii au putut fi mutate fara masinarii, Redford le arata imagini cu muncitorii de pe santierele arheologice, care reproduc o echipa de 20 de muncitori, impingand un bloc de granit de 2 tone jumatate. “Stiu ca este posibil, pentru ca am participat si eu la astfel de actiuni.", spune Redford.
Sursa: Science Daily