Nepotul lui Ieyasu, Tokugawa Iemitsu, inaspreste controlul accesul europenilor in Japonia si expulzeaza toti strainii
Perioada Azuchi-Momoyama (1573-1603)
Perioada „feudala" a istoriei japoneze, a fost dominata de doua puternice familii regionale (daimyō) si de dominarea militara a razboinicilor si se intinde intre secolele al XII-lea si al XIX-lea. Acest interval de timp se imparte in perioade mai mici care poarta numele sogunilor care au dominat epoca.
Primul contact cu Vestul a avut loc in 1542, cand un vas portughez a fost abatut de un taifun de la itinerariul sau spre China, si a aruncat ancora in Japonia. Armele de foc introduse de portughezi au schimbat foarte mult arta razboiului in era Sengoku, culminand cu batalia de la Nagashino unde Nobunaga Oda a folosit aproximativ 3.000 de puscasi (teppō ashigaru),[3] care au redus mult puterea samurailor. In secolul care va urma comercianti din Portugalia, Olanda, Anglia si Spania au sosit aici, ca misionari iezuiti, dominicani sau franciscani, din care multi au fost supusi martirizarii si au devenit sfinti.
In 1603 isi ia titlul de Sei-i tai shōgun („generalisim suprem pentru subjugarea barbarilor") cu acordul imparatului Go-Yōzei (1571-1617), ceea ce insemna ca atat el cat si descendentii sai puteau vorbi in numele imparatului in probleme de importanta nationala.
Blazonul familiei Tokugawa
In 1603 demisioneaza in favoarea fiului al treilea, Hidetada, si se muta la Sumpu (actualmente orasul Shizuoka), lucru ce nu l-a impiedecat sa se amestece in problemele vremii, in special in relatiile cu celelalte clanuri. Pentru a preveni o concentrare de putere in jurul lui Hideyori, fiul lui Hideyoshi Toyotomi, ataca castelul Osaka de doua ori, in 1614 si in 1615, cucerindu-l la a doua incercare si distrugand fortificatiile exterioare. Hideyori a preferat sa comita seppuku, dar fiul sau de 17 ani, Kunimatsu, a fost decapitat. Puterea clanului Tokugawa era acum suprema si garantata pentru o lunga perioada de timp.
Inainte de moartea sa, Ieyasu a promulgat un „Regulament in 13 capitole pentru samurai" (numit Buke shohatto) si „Legile referitoare la Curtea imperiala si la nobilime" (Kinchū narabi ni kuge shohatto), in 17 capitole.
Moare pe data de 1 iunie 1616. Inmormantat temporar la templul sintoist Kunō- zan Tōshōgū, langa Shizuoka,[3]ramasitele sale au fost mutate un an mai tarziu la Nikkō, unde prin decret imperial a fost canonizat sub numele de Tōshō Daigongen.