Din aceeasi categorie
|
"Dinastia Tudor" 739 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ascensiunea Plantagenetilor 369 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata privata a lui Henric al VIII-lea 296 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Catherine de Aragon 317 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Elisabeta I a Angliei 1.871 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Angliei ep 2 612 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dinastia care a supravietuit unei ciume 210 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jeremy Irons - Shakespeare si istoria Angliei 960 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Istoria Angliei ep.1| 509 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Un om ,un destin -Charles X, rege al Frantei 498 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Henric al IV-lea al Angliei
| Adaugat de Cozana | 06.03.2013 |  Adauga
la favorite |
1.160 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteHenric al IV–lea (n. 3 aprilie 1367, d. 20 martie 1413) s-a nascut in Castelul Bolingbroke din Lincolnshire, din aceasta cauza fiind cunoscut si sub numele de Henric de Bolingbroke.
Tatal sau, Ioan de Gaunt era cel de-al treilea si cel mai in varsta fiu supravietuitor al regelui Eduard al III-lea, si se bucura de o pozitie foarte influenta in timpul domniei lui Richard al II-lea. Totusi, Henric a avut o relatie mai degraba echivoca cu Richard: erau veri primari si tovarasi de joaca in copilarie, si au fost admisi impreuna in Ordinul Jartierei in 1377, dar Henric a luat parte la Revolta Lorzilor Revendicatori ce avut loc in anul 1387 impotriva regelui. Dupa ce si-a recastigat influenta, Richard nu l-a pedepsit pe Henric (multi dintre ceilalti baroni rebeli au fost executati sau exilati), si chiar l-a inaltat in rang ca Duce de Derby.
Relatia dintre Henric si rege a ajuns la o a doua criza in 1398 cand Richard l-a exilat pe Henric din regat pe o perioada de zece ani - cu aprobarea lui Ioan de Gaunt - spre a evita un conflict sangeros intre Henric de Bolingbroke si Henric de Derby (care fusese exilat pe viata). Oricum, in anul urmator, Ioan de Gaunt a murit, si, fara a da explicatii, Richard a anulat documentele legale care l-ar fi lasat pe Henric sa mosteneasca terenurile lui Gaunt in mod automat - in loc de aceasta, Henric trebuia sa ceara aceste terenuri de la Richard. Dupa niste ezitari, Henric s-a intalnit cu exilatul Thomas Arundel, fostul (si viitorul) Arhiepiscop de Canterbury, care isi pierduse aceasta functie din cauza implicarii sale alaturi de Lorzii Reclamanti, iar Henric si Arundel s-au intors in Anglia in timp ce Richard se afla in campanie militara in Irlanda.
Avandu-l pe Arundel drept sfatuitor, Henric Bolingbroke a initiat o campanie militara, confiscand terenuri de la cei care i se opuneau si ordonandu-le soldatilor sai sa distruga mare parte din regiunea Cheshire. Rapid, Henric a castigat destula forta si ajutor ca sa fie proclamat regele Henric al IV-lea, intemnitandu-l pe regele Richard (care a murit in inchisoare in imprejurari suspecte) si inlaturandu-l pe mostenitorul aparent al lui Richard, Roger Mortimer.
Incoronarea lui Henric din 13 octombrie 1399, s-a remarcat prin faptul ca, pentru prima oara de la Cucerirea Normanda, regele a tinut un discurs in limba engleza. Henric se consulta cu Parlamentul adesea, dar era uneori in opozitie cu el, in special in pricini ecleziastice. La sfaturile lui Arundel, Henric a fost primul rege englez care a admis arderea pe rug a ereticilor, in principal pentru a suprima miscarea Lollard. In 1380, Henric s-a casatorit cu Maria de Bohun; ei au avut doua fiice si patru fii, unul dintre ei fiind viitorul Henric al V-lea al Angliei. In 1406, una dintre fiicele lor, Philippa, s-a casatorit cu Eric de Pomerania, regele Danemarcei, Norvegiei si Suediei.
Maria a murit in 1394 si in 1403 Henric s-a recasatorit cu Ioana de Navara, fiica lui Carol de Evreux, regele Navarei. Ea era vaduva lui Ioan al IV-lea al Bretaniei, cu care avusese patru fiice si patru fii, dar ea impreuna cu Henric nu au avut copii. Faptul ca in 1399 Henric avea patru fii, din prima lui casatorie, a constituit fara indoiala un motiv important pentru care a fost acceptat pe tron. Spre deosebire de el, Richard al II-lea, nu avea copii iar mostenitorul aparent al lui Richard, Mortimer, avea doar sapte ani.
Henric si-a petrecut mare parte din domnia sa aparandu-se de comploturi, rascoale si tentative de asasinat. Prima lui problema a fost sa il elimine pe regele Richard cel detronat, si, dupa ce a zadarnicit un prim complot de asasinat impotriva sa, probabil ca a ordonat uciderea lui Richard prin infometare pe la inceputul anului 1400, desi nu exista dovezi in acest sens. Trupul neinsufletit al lui Richard a fost expus publicului in vechea catedrala a Sfantului Paul pentru a arata sustinatorilor sai ca decedase.
Revoltele au continuat in timpul primilor zece ani ai domniei lui Henric, inclusiv rascoala lui Owen Glendower care s-a autoproclamat Print de Wales si rascoala lui Henry Percy, primul conte de Northumberland. Succesul regelui in inabusirea acestor rascoale era datorat partial talentului militar a celui mai varstnic fiu al sau, Henric, care urma sa devina regele Henric al V-lea al Angliei, desi tanarul Henric (care mentinuse o relatie stransa cu Richard al II-lea) a reusit sa acapareze destula influenta de la tatal sau in 1410.
In 1406, soldatii englezi au capturat pe viitorul rege Iacob I al Scotiei care se indrepta spre Franta. Iacob a ramas prizonierul lui Henric pe tot timpul domniei acestuia. Urmatorii ani ai domniei lui Henric au fost marcati de serioase probleme de sanatate. El suferea de o boala de piele ce il desfigura si de atacuri acute de la o boala grava in iunie 1405, aprilie 1406, iunie 1408, in timpul iernii dintre anii 1408-1409, decembrie 1412 si in sfarsit de un atac final in martie 1413.
Istoricii Medicinei au dezbatut indelung natura afectiunii sau afectiunilor sale. Boala lui de piele ar fi putut fi lepra (ceea ce in orice caz nu insemna acelasi lucru in medicina moderna), poate psoriasis, un simptom al sifilisului sau o alta boala. Atacurilor acute le-au fost atribuite o mare varietate de explicatii, de la epilepsie pana la o forma acuta de boala cardiovasculara. In 1413, a murit in Camera "Ierusalim" in casa staretului de la Westminster si a fost ingropat in Catedrala Canterbury. Corpul sau a fost bine imbalsamat, dupa cum s-a constatat la exhumare, cateva secole mai tarziu.
Tatal sau, Ioan de Gaunt era cel de-al treilea si cel mai in varsta fiu supravietuitor al regelui Eduard al III-lea, si se bucura de o pozitie foarte influenta in timpul domniei lui Richard al II-lea. Totusi, Henric a avut o relatie mai degraba echivoca cu Richard: erau veri primari si tovarasi de joaca in copilarie, si au fost admisi impreuna in Ordinul Jartierei in 1377, dar Henric a luat parte la Revolta Lorzilor Revendicatori ce avut loc in anul 1387 impotriva regelui. Dupa ce si-a recastigat influenta, Richard nu l-a pedepsit pe Henric (multi dintre ceilalti baroni rebeli au fost executati sau exilati), si chiar l-a inaltat in rang ca Duce de Derby.
Relatia dintre Henric si rege a ajuns la o a doua criza in 1398 cand Richard l-a exilat pe Henric din regat pe o perioada de zece ani - cu aprobarea lui Ioan de Gaunt - spre a evita un conflict sangeros intre Henric de Bolingbroke si Henric de Derby (care fusese exilat pe viata). Oricum, in anul urmator, Ioan de Gaunt a murit, si, fara a da explicatii, Richard a anulat documentele legale care l-ar fi lasat pe Henric sa mosteneasca terenurile lui Gaunt in mod automat - in loc de aceasta, Henric trebuia sa ceara aceste terenuri de la Richard. Dupa niste ezitari, Henric s-a intalnit cu exilatul Thomas Arundel, fostul (si viitorul) Arhiepiscop de Canterbury, care isi pierduse aceasta functie din cauza implicarii sale alaturi de Lorzii Reclamanti, iar Henric si Arundel s-au intors in Anglia in timp ce Richard se afla in campanie militara in Irlanda.
Avandu-l pe Arundel drept sfatuitor, Henric Bolingbroke a initiat o campanie militara, confiscand terenuri de la cei care i se opuneau si ordonandu-le soldatilor sai sa distruga mare parte din regiunea Cheshire. Rapid, Henric a castigat destula forta si ajutor ca sa fie proclamat regele Henric al IV-lea, intemnitandu-l pe regele Richard (care a murit in inchisoare in imprejurari suspecte) si inlaturandu-l pe mostenitorul aparent al lui Richard, Roger Mortimer.
Incoronarea lui Henric din 13 octombrie 1399, s-a remarcat prin faptul ca, pentru prima oara de la Cucerirea Normanda, regele a tinut un discurs in limba engleza. Henric se consulta cu Parlamentul adesea, dar era uneori in opozitie cu el, in special in pricini ecleziastice. La sfaturile lui Arundel, Henric a fost primul rege englez care a admis arderea pe rug a ereticilor, in principal pentru a suprima miscarea Lollard. In 1380, Henric s-a casatorit cu Maria de Bohun; ei au avut doua fiice si patru fii, unul dintre ei fiind viitorul Henric al V-lea al Angliei. In 1406, una dintre fiicele lor, Philippa, s-a casatorit cu Eric de Pomerania, regele Danemarcei, Norvegiei si Suediei.
Maria a murit in 1394 si in 1403 Henric s-a recasatorit cu Ioana de Navara, fiica lui Carol de Evreux, regele Navarei. Ea era vaduva lui Ioan al IV-lea al Bretaniei, cu care avusese patru fiice si patru fii, dar ea impreuna cu Henric nu au avut copii. Faptul ca in 1399 Henric avea patru fii, din prima lui casatorie, a constituit fara indoiala un motiv important pentru care a fost acceptat pe tron. Spre deosebire de el, Richard al II-lea, nu avea copii iar mostenitorul aparent al lui Richard, Mortimer, avea doar sapte ani.
Henric si-a petrecut mare parte din domnia sa aparandu-se de comploturi, rascoale si tentative de asasinat. Prima lui problema a fost sa il elimine pe regele Richard cel detronat, si, dupa ce a zadarnicit un prim complot de asasinat impotriva sa, probabil ca a ordonat uciderea lui Richard prin infometare pe la inceputul anului 1400, desi nu exista dovezi in acest sens. Trupul neinsufletit al lui Richard a fost expus publicului in vechea catedrala a Sfantului Paul pentru a arata sustinatorilor sai ca decedase.
Revoltele au continuat in timpul primilor zece ani ai domniei lui Henric, inclusiv rascoala lui Owen Glendower care s-a autoproclamat Print de Wales si rascoala lui Henry Percy, primul conte de Northumberland. Succesul regelui in inabusirea acestor rascoale era datorat partial talentului militar a celui mai varstnic fiu al sau, Henric, care urma sa devina regele Henric al V-lea al Angliei, desi tanarul Henric (care mentinuse o relatie stransa cu Richard al II-lea) a reusit sa acapareze destula influenta de la tatal sau in 1410.
In 1406, soldatii englezi au capturat pe viitorul rege Iacob I al Scotiei care se indrepta spre Franta. Iacob a ramas prizonierul lui Henric pe tot timpul domniei acestuia. Urmatorii ani ai domniei lui Henric au fost marcati de serioase probleme de sanatate. El suferea de o boala de piele ce il desfigura si de atacuri acute de la o boala grava in iunie 1405, aprilie 1406, iunie 1408, in timpul iernii dintre anii 1408-1409, decembrie 1412 si in sfarsit de un atac final in martie 1413.
Istoricii Medicinei au dezbatut indelung natura afectiunii sau afectiunilor sale. Boala lui de piele ar fi putut fi lepra (ceea ce in orice caz nu insemna acelasi lucru in medicina moderna), poate psoriasis, un simptom al sifilisului sau o alta boala. Atacurilor acute le-au fost atribuite o mare varietate de explicatii, de la epilepsie pana la o forma acuta de boala cardiovasculara. In 1413, a murit in Camera "Ierusalim" in casa staretului de la Westminster si a fost ingropat in Catedrala Canterbury. Corpul sau a fost bine imbalsamat, dupa cum s-a constatat la exhumare, cateva secole mai tarziu.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.