Din aceeasi categorie
|
Camera de chihlimbar a tarului Petru cel Mare 1.553 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Domnitori romani 404 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mitul Alexandru Lapusneanu 940 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ocolul Pamantului in 12 zile cu...Zeppelin-ul 650 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Ciudatenii ale lumii 2.506 vizite - 0 comentarii adaugat de Ramona Bebu |
||||||||||||||||||
|
Confictele dintre Vlad Tepes si Stefan cel Mare 1.371 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Civilizatii antice din Orient: Regatul Gandhara 731 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Profesionistii - Alexandru Paleologu 1.577 vizite - 0 comentarii adaugat de calea |
||||||||||||||||||
|
Momente de rascruce ale istoriei--Batalia de la Salamina 1.176 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alexandru Ioan Cuza -intre greseala si fapta 1.273 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Alexandru cel Mare - Cuceritorul Lumii
| Adaugat de Cozana | 28.02.2013 |  Adauga
la favorite |
655 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteNascut la Naissus, in provincia romana Moesia Superior, ca fiu al generalului Constantinus Chlorus (viitor imparat Constantiu I) si al Helenei. In 271-272, sub imparatul Aurelian, a fost membru al protectores (militari superiori in slujba imparatului) in estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun.
In 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmatiei. A fost prefectul pretorian al imparatului Maximian in 288-293.
La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de caesar. In 305, dupa abdicarea lui Diocletian si Maximian, se alatura tatalui sau, in Apus. La moartea lui Constantiu I, la Eburacum, in Britannia (25 iulie 306), este proclamat imparat de catre armata. In aceste imprejurari, Galerius, personalitatea dominanta a celei de-a doua tetrarhii, il proclama pe Flavius Severus augustus al Occidentului si il accepta pe Constantin, caesar. Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea si a treia tetrarhie nu aveau sa dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat imparat, iar Maximian care se retrasese, se intoarce pentru a pretinde puterea. In conditiile destramarii tetrarhiei, la conferinta de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial caesar in Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator.
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.
Constantin a luat hotararea de a restaura Byzantionul si de a face din el capitala imperiului. In noiembrie 324, a stabilit in mod oficial hotarele noului sau oras, mutandu-le cu circa 4 km in afara si marind cam de 4 ori suprafata sa. Noul oras a devenit un centru al crestinismului, resedinta unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. "Noua Roma" a mostenit institutiile politice ale vechii Rome, dar si traditii culturale ale Rasaritului grec.
In septembrie 307, la Colonia Augusta Trevorum, azi Trier, Constantin s-a casatorit cu fiica lui Maximian, Fausta, renuntand la iubita sa Minervina, care ii daruise primul lui fiu, Crispus. Cu Fausta, Constantin a avut 5 copii: Constantin, Constantiu, Constant, Constantina si Helena.
Resedinta lui Constantin era orasul Trier, asa cum fusese si pentru tatal sau, Constantiu si, inaintea acestuia, pentru imparatul Maximian. Aici, la Trier, Constantin a adus-o si pe mama sa, Helena. La sfarsitul anului 311 sau inceputul lui 312, sora sa vitrega, Constantia se casatoreste cu Licinius.
Pe 8 noiembrie 324, Constantin si-a numit fiul Constantiu in functia de caesar si se pare ca in aceeasi zi le-a oferit rangul de augusta sotiei sale Fausta si mamei sale, Helena.
Intre 325 si 337, Constantin a continuat sa sprijine Biserica si sa foloseasca resursele statului pentru construirea de biserici. Micul regat Iberia (astazi Georgia) din Caucaz a adoptat crestinismul in timpul domniei lui Constantin. In Armenia, regele Tiridate III a fost convertit la crestinism, iar regatul sau a devenit oficial crestin la inceputul secolului al IV-lea.
La scurt timp dupa Pastele din 337 (3 aprilie), Constantin a inceput sa se simta rau; a dorit sa fie botezat de catre episcopul Eusebiu de Cezareea[6], iar dupa botez a purtat numai vesminte albe precum ale unui neofit crestin in locul vesmintelor imperiale.
In ziua de Rusalii, 22 mai, in anul 337, Constantin a murit la Nicomedia, azi Izmit, in Turcia. Trupul sau a fost dus cu escorta la Constantinopol si expus pe un catafalc de onoare in Palatul imperial.
Abia pe 9 septembrie 337, Constantin II, Constantiu II si Constant si-au luat titlul de augustus, impartind imperiul.
In 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmatiei. A fost prefectul pretorian al imparatului Maximian in 288-293.
La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de caesar. In 305, dupa abdicarea lui Diocletian si Maximian, se alatura tatalui sau, in Apus. La moartea lui Constantiu I, la Eburacum, in Britannia (25 iulie 306), este proclamat imparat de catre armata. In aceste imprejurari, Galerius, personalitatea dominanta a celei de-a doua tetrarhii, il proclama pe Flavius Severus augustus al Occidentului si il accepta pe Constantin, caesar. Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea si a treia tetrarhie nu aveau sa dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat imparat, iar Maximian care se retrasese, se intoarce pentru a pretinde puterea. In conditiile destramarii tetrarhiei, la conferinta de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial caesar in Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator.
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.
Constantin a luat hotararea de a restaura Byzantionul si de a face din el capitala imperiului. In noiembrie 324, a stabilit in mod oficial hotarele noului sau oras, mutandu-le cu circa 4 km in afara si marind cam de 4 ori suprafata sa. Noul oras a devenit un centru al crestinismului, resedinta unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. "Noua Roma" a mostenit institutiile politice ale vechii Rome, dar si traditii culturale ale Rasaritului grec.
In septembrie 307, la Colonia Augusta Trevorum, azi Trier, Constantin s-a casatorit cu fiica lui Maximian, Fausta, renuntand la iubita sa Minervina, care ii daruise primul lui fiu, Crispus. Cu Fausta, Constantin a avut 5 copii: Constantin, Constantiu, Constant, Constantina si Helena.
Resedinta lui Constantin era orasul Trier, asa cum fusese si pentru tatal sau, Constantiu si, inaintea acestuia, pentru imparatul Maximian. Aici, la Trier, Constantin a adus-o si pe mama sa, Helena. La sfarsitul anului 311 sau inceputul lui 312, sora sa vitrega, Constantia se casatoreste cu Licinius.
Pe 8 noiembrie 324, Constantin si-a numit fiul Constantiu in functia de caesar si se pare ca in aceeasi zi le-a oferit rangul de augusta sotiei sale Fausta si mamei sale, Helena.
Intre 325 si 337, Constantin a continuat sa sprijine Biserica si sa foloseasca resursele statului pentru construirea de biserici. Micul regat Iberia (astazi Georgia) din Caucaz a adoptat crestinismul in timpul domniei lui Constantin. In Armenia, regele Tiridate III a fost convertit la crestinism, iar regatul sau a devenit oficial crestin la inceputul secolului al IV-lea.
La scurt timp dupa Pastele din 337 (3 aprilie), Constantin a inceput sa se simta rau; a dorit sa fie botezat de catre episcopul Eusebiu de Cezareea[6], iar dupa botez a purtat numai vesminte albe precum ale unui neofit crestin in locul vesmintelor imperiale.
In ziua de Rusalii, 22 mai, in anul 337, Constantin a murit la Nicomedia, azi Izmit, in Turcia. Trupul sau a fost dus cu escorta la Constantinopol si expus pe un catafalc de onoare in Palatul imperial.
Abia pe 9 septembrie 337, Constantin II, Constantiu II si Constant si-au luat titlul de augustus, impartind imperiul.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.