Tigrul (Panthera tigris) este o specie de mamifere rapitoare din familia felidelor, fiind una dintre cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Cuvantul „tigru" provine din grecescul „tigris" care, la randul sau, deriva din „tigri", cuvant din persana veche, a carui radacina „taig" inseamna „rapid".
Tigrul este cea mai mare felina si unul dintre cei mai mari rapitori terestri (dupa ursul polar si cel brun. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care catre inceputul secolului al XXI-lea s-au pastrat doar sase — in total 3.200 indivizi;[8] cea mai numeroasa este a tigrului bengalez, a carei populatie alcatuieste aprox. 1700 de specimene.
In sec. al XX-lea, specia tigrului a fost listata in Cartea Rosie a IUCN si in documente similare ale unor tari. In prezent, vanatoarea sau capturarea ilegala a tigrilor este interzisa in toata lumea.
Cele mai multe date ce tin de evolutia speciei tigrului au fost obtinute prin intermediul analizei ramasitelor pamantesti si a cercetarilor in domeniul filogeniei moleculare.
In baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat ca originea geografica a speciei se gaseste in Asia de est.
Studierea osemintelor scoase la suprafata este dificila din mai multe puncte de vedere. Descoperirile paleontologice nu sunt numeroase si sunt puternic fragmentate. Osemintele sunt expuse la poluare cu material genetic strain si, in genere, vechimea lor este greu de determinat.
Cele mai vechi ramasite ale unui schelet de tigru au fost scoase la suprafata in nordul Chinei si in insula Java.[13] Stramosul tigrului, Panthera palaeosinensis (Zdansky, 1924),[14] este destul de asemanator acestuia, fiind o felina de dimensiuni mai mici, care a trait in provincia Henan din China de nord de la sfarsitul pliocenului pana la inceputul pleistocenului. Clasificarea acestei specii este, la moment, ambigua.
Aproximativ 2 milioane de ani in urma, la inceputul pleistocenului, tigrul era raspandit in estul Asiei, populand si insule precum Borneo si Palawan. Au fost scoase la suprafata, in numar mare, oseminte din pleistocen, in China, Sumatra si Java. In India, Altai si Siberia, tigrii n-au aparut decat la sfarsitul pleistocenului. De asemenea, au fost descoperite ramasite ale unor asa-zise pisici mari, clasificate la tigri, in nord-estul extrem al Siberiei. Pe continentele americane n-au fost facute niciun fel de descoperiri in ce priveste tigrul.
Conform analizelor anatomice comparative, dimensiunile medii ale tigrului s-au micsorat din pleistocen pana in prezent (exceptie face subspecia tigrilor siberieni). Acest fenomen este caracteristic mamiferelor din pleistocen si ofera informatii despre scaderea bioproductivitatii sezoniere a mediului si/sau despre micsorarea dimensiunilor medii ale prazii ( in cazul rapitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite in insulele Java si Borneo.
Au fost stabilite 9 subspecii ale tigrului, dintre care 3 deja sunt disparute din cauza factorului antropogen. Clasificarea curenta a subspeciilor nu este larg acceptata in randul oamenilor de stiinta, deoarece ea a fost facuta dupa caracteristici comune, ca dimensiunile, lungimea blanii, arealul de vietuire s.a., in timp ce analizele de ordin genetico-molecular sugereaza ca diversitatea tigrilor nu este atat de mare incat sa impuna repartizarea lor in atat de multe subspecii.