Din aceeasi categorie
|
Regele Ferdinand al Romaniei si Regina Maria 1919 1.991 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
Incoronarea Regelui Ferdinand I al Romaniei 1922 2.133 vizite - 0 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
|
Regina Maria si Regele Ferdinand la Alba Iulia / 1919 2.124 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
Romania in al II-lea Razboi mondial / Episod 3 2.032 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regele Ferdinand I al Romaniei 1.079 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Unirile romanilor, ep 4 Unirea Basarabiei cu Romania 800 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Romania in anii Marelui Razboi Ep. 3/15 1.462 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Romania in al II-lea Razboi mondial / Episod 2 1.723 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regele Mihai al Romaniei la Londra -Nov. 2012 1.831 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
De unde a primit Romania numele sau? 1.545 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Regele Ferdinand I de Romania
| Adaugat de Cozana | 12.02.2013 |  Adauga
la favorite |
1.697 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMajestatea Sa Ferdinand I, Rege al Romaniei, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, nascut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Sinaia--Castelul Peles) a fost rege al Romaniei din 10 octombrie 1914 pana la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Romane, iar intre 1914 si 1927 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii.
Nascut in Sigmaringen in sud-vestul Germaniei, printul romano-catolic Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen era fiul Printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si al Infantei Antonia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a si a regelui Ferdinand al II-lea, print de Saxa-Coburg si Gotha.
Tanarul Ferdinand a devenit mostenitor al unchiului sau, regele Carol I al Romaniei, in noiembrie 1888, dupa ce mai intai tatal sau (in 1880) si apoi fratele sau mai mare, Wilhelm (in 1886) au renuntat la drepturile lor succesorale la tronul Romaniei. In 1889, Parlamentul Romaniei il recunoaste ca print al Romaniei. Guvernul roman nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, insa a cerut ca viitorii copii sa fie botezati ortodocsi, in religia de stat a Romaniei.
In 1893, dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta (relatie intrerupta la interventia Consiliului de Ministri, care a reamintit Principelui ca nici un membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu principese de origine straina), Printul Ferdinand s-a casatorit la 10 ianuarie 1893 cu Printesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Cuplul a avut impreuna trei fii si trei fiice, cel mai mare baiat, botezat Carol, urmand sa devina Regele Carol al II-lea al Romaniei.
[modificare] Rege al Romaniei
Regele Ferdinand alaturi de regina Maria, fiul sau Carol si printesele Elisabeta, Maria si Ileana
Pictura reprezentandu-l pe regele Ferdinand I al Romaniei, aflata in Catedrala din Alba Iulia
Timbru romanesc din 1926
In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi „un bun roman". In timpul razboiului mondial, regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, la 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia s-a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul incipient al romanilor, favorizat de inaintarea rapida in Transilvania, situatia de pe campul de lupta s-a intors repede, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru rege si familia sa a fost o perioada extrem de grea, intrucat in noiembrie 1916, murise de febra tifoida, la numai 3 ani, principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Au fost nevoiti sa il ingroape in graba, regina Maria amintind in memoriile ei durerea de a nu putea vizita mormantul din cauza ocupatiei. Desi era in relatii de rudenie cu familia imperiala a Germaniei, Hohenzollern, Ferdinand a acceptat, in Consiliul de Coroana din 14/27 August 1916 si in special datorita reginei Maria[necesita citare], intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei impotriva Germaniei si Austro-Ungariei, realizand astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului Romaniei Mari.[1]
La aflarea vestii ca Romania s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat in doliu stindardul heraldic al familiei. In timpul razboiului, Ferdinand si mai ales Maria, au contribuit esential la concentrarea efortului de razboi si la pastrarea moralului armatei, desi incheierea de catre Rusia a unui tratat de pace separat a provocat caderea frontului estic, lasand Romania singura impotriva puterilor centrale. Fusese luata in considerare chiar optiunea ca armata romana sa se refugieze in Rusia, pentru a fi transporata de flota britanica pe frontul de vest.
Romania era confruntata cu ravagiile facute de tifosul exantematic,[2] regina facandu-se remarcata prin dedicatia cu care ingrijea bolnavii, neluand masuri personale de precautie. Situatia politica era de asemenea foarte complicata, unele factiuni politice pronuntandu-se pentru abolirea monarhiei, un exponent al acestei directii fiind conservatorul Constantin Argetoianu. In plus, dinspre Basarbia se infiltrau agitatori bolsevici, care indemnau militarii demoralizati sa abandoneze lupta si sa se ridice impotriva „clasei asupritoare". In acest context, Ferdinand si-a luat legamantul de a infaptui dupa razboi o reforma agrara, reusind astfel sa curme aceste tendinte centrifuge. Un colaborator important in aceasta perioada a fost generalul Alexandru Averescu, care a preluat in ianuarie 1918 de la Ionel Bratianu guvernul.
Ferdinand a refuzat sa ratifice pacea separata dintre puterile centrale si Romania, negociata in februarie-martie 1918, la Buftea si semnata de Romania in mai 1918. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe. In cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari, situatia razboiului s-a intors impotriva puterilor centrale si Ferdinand s-a intors la Bucuresti in fruntea armatei, trecand pe sub Arcul de Triumf, intampinat fiind de populatia entuziasta. Armata Romana a ajuns pana la Budapesta, eliberand Ungaria de un regim comunist.
Ferdinand a fost incoronat rege al Romaniei Mari, la 15 octombrie 1922 in Catedrala din Alba Iulia, adaugandu-si la coroana insemnele Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei.Format:Marin Lupu, "Dictionar ilustrat de istorie", Casa Editoriala Regina, Iasi, 2002, p. 95. Aceasta coroana apartinuse lui Carol I si fusese turnata din otelul tunurilor de la Plevna.
Viata politica interna in timpul domniei sale a fost dominata de Partidul National Liberal, condus de fratii Ion si Vintila Bratianu. Unirea cu Transilvania a largit, insa, baza electorala a opozitiei, a caror partide principale s-au unit in ianuarie 1925 - octombrie 1926, pentru a forma Partidul National Taranesc.
Contrar succeselor dobandite in urma razboiului, incununtate prin realizarea Romaniei Mari, viata personala a regelui se confrunta cu probleme cauzate de Carol, printul mostenitor, care traia o viata scandaloasa si, incalcand legea monarhica, s-a casatorit clandestin, la Odesa, cu Ioana Lambrino. Casatoria a fost, in cele din urma, anulata la Tribunalul Ilfov, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol, iar principele a fost trimis intr-o lunga calatorie, in jurul lumii, pentru „a o uita" pe Ioana Lambrino.
La 10 mai 1921, Carol s-a casatorit, la Atena, cu Elena, fiica Regelui Constantin I al Greciei, iar in anul 1921, Ferdinand a trait nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Dar cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa fie de durata, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul si a plecat la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In aceste conditii, in decembrie 1925, Ferdinand il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.
Ferdinand a murit la 20 iulie 1927, de cancer intestinal [3] si a fost urmat la tron de nepotul sau Mihai, sub o regenta formata din trei persoane, din care facea parte si cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, Printul Nicolae.
Nascut in Sigmaringen in sud-vestul Germaniei, printul romano-catolic Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen era fiul Printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si al Infantei Antonia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a si a regelui Ferdinand al II-lea, print de Saxa-Coburg si Gotha.
Tanarul Ferdinand a devenit mostenitor al unchiului sau, regele Carol I al Romaniei, in noiembrie 1888, dupa ce mai intai tatal sau (in 1880) si apoi fratele sau mai mare, Wilhelm (in 1886) au renuntat la drepturile lor succesorale la tronul Romaniei. In 1889, Parlamentul Romaniei il recunoaste ca print al Romaniei. Guvernul roman nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, insa a cerut ca viitorii copii sa fie botezati ortodocsi, in religia de stat a Romaniei.
In 1893, dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta (relatie intrerupta la interventia Consiliului de Ministri, care a reamintit Principelui ca nici un membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu principese de origine straina), Printul Ferdinand s-a casatorit la 10 ianuarie 1893 cu Printesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Cuplul a avut impreuna trei fii si trei fiice, cel mai mare baiat, botezat Carol, urmand sa devina Regele Carol al II-lea al Romaniei.
[modificare] Rege al Romaniei
Regele Ferdinand alaturi de regina Maria, fiul sau Carol si printesele Elisabeta, Maria si Ileana
Pictura reprezentandu-l pe regele Ferdinand I al Romaniei, aflata in Catedrala din Alba Iulia
Timbru romanesc din 1926
In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi „un bun roman". In timpul razboiului mondial, regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, la 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia s-a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul incipient al romanilor, favorizat de inaintarea rapida in Transilvania, situatia de pe campul de lupta s-a intors repede, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru rege si familia sa a fost o perioada extrem de grea, intrucat in noiembrie 1916, murise de febra tifoida, la numai 3 ani, principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Au fost nevoiti sa il ingroape in graba, regina Maria amintind in memoriile ei durerea de a nu putea vizita mormantul din cauza ocupatiei. Desi era in relatii de rudenie cu familia imperiala a Germaniei, Hohenzollern, Ferdinand a acceptat, in Consiliul de Coroana din 14/27 August 1916 si in special datorita reginei Maria[necesita citare], intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei impotriva Germaniei si Austro-Ungariei, realizand astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului Romaniei Mari.[1]
La aflarea vestii ca Romania s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat in doliu stindardul heraldic al familiei. In timpul razboiului, Ferdinand si mai ales Maria, au contribuit esential la concentrarea efortului de razboi si la pastrarea moralului armatei, desi incheierea de catre Rusia a unui tratat de pace separat a provocat caderea frontului estic, lasand Romania singura impotriva puterilor centrale. Fusese luata in considerare chiar optiunea ca armata romana sa se refugieze in Rusia, pentru a fi transporata de flota britanica pe frontul de vest.
Romania era confruntata cu ravagiile facute de tifosul exantematic,[2] regina facandu-se remarcata prin dedicatia cu care ingrijea bolnavii, neluand masuri personale de precautie. Situatia politica era de asemenea foarte complicata, unele factiuni politice pronuntandu-se pentru abolirea monarhiei, un exponent al acestei directii fiind conservatorul Constantin Argetoianu. In plus, dinspre Basarbia se infiltrau agitatori bolsevici, care indemnau militarii demoralizati sa abandoneze lupta si sa se ridice impotriva „clasei asupritoare". In acest context, Ferdinand si-a luat legamantul de a infaptui dupa razboi o reforma agrara, reusind astfel sa curme aceste tendinte centrifuge. Un colaborator important in aceasta perioada a fost generalul Alexandru Averescu, care a preluat in ianuarie 1918 de la Ionel Bratianu guvernul.
Ferdinand a refuzat sa ratifice pacea separata dintre puterile centrale si Romania, negociata in februarie-martie 1918, la Buftea si semnata de Romania in mai 1918. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe. In cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari, situatia razboiului s-a intors impotriva puterilor centrale si Ferdinand s-a intors la Bucuresti in fruntea armatei, trecand pe sub Arcul de Triumf, intampinat fiind de populatia entuziasta. Armata Romana a ajuns pana la Budapesta, eliberand Ungaria de un regim comunist.
Ferdinand a fost incoronat rege al Romaniei Mari, la 15 octombrie 1922 in Catedrala din Alba Iulia, adaugandu-si la coroana insemnele Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei.Format:Marin Lupu, "Dictionar ilustrat de istorie", Casa Editoriala Regina, Iasi, 2002, p. 95. Aceasta coroana apartinuse lui Carol I si fusese turnata din otelul tunurilor de la Plevna.
Viata politica interna in timpul domniei sale a fost dominata de Partidul National Liberal, condus de fratii Ion si Vintila Bratianu. Unirea cu Transilvania a largit, insa, baza electorala a opozitiei, a caror partide principale s-au unit in ianuarie 1925 - octombrie 1926, pentru a forma Partidul National Taranesc.
Contrar succeselor dobandite in urma razboiului, incununtate prin realizarea Romaniei Mari, viata personala a regelui se confrunta cu probleme cauzate de Carol, printul mostenitor, care traia o viata scandaloasa si, incalcand legea monarhica, s-a casatorit clandestin, la Odesa, cu Ioana Lambrino. Casatoria a fost, in cele din urma, anulata la Tribunalul Ilfov, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol, iar principele a fost trimis intr-o lunga calatorie, in jurul lumii, pentru „a o uita" pe Ioana Lambrino.
La 10 mai 1921, Carol s-a casatorit, la Atena, cu Elena, fiica Regelui Constantin I al Greciei, iar in anul 1921, Ferdinand a trait nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Dar cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa fie de durata, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul si a plecat la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In aceste conditii, in decembrie 1925, Ferdinand il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.
Ferdinand a murit la 20 iulie 1927, de cancer intestinal [3] si a fost urmat la tron de nepotul sau Mihai, sub o regenta formata din trei persoane, din care facea parte si cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, Printul Nicolae.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.