Din aceeasi categorie
|
Mitul Alexandru Lapusneanu 863 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mari Romani: Alexandru Ioan Cuza 1.183 vizite - 0 comentarii adaugat de Laur |
||||||||||||||||||
|
Camera de chihlimbar a tarului Petru cel Mare 1.528 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Domnitori romani 372 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Secretele murdre ale Palatului Versailles 2.468 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Ocolul Pamantului in 12 zile cu...Zeppelin-ul 638 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Ciudatenii ale lumii 2.473 vizite - 0 comentarii adaugat de Ramona Bebu |
||||||||||||||||||
|
Confictele dintre Vlad Tepes si Stefan cel Mare 1.349 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Civilizatii antice din Orient: Regatul Gandhara 719 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Profesionistii - Alexandru Paleologu 1.566 vizite - 0 comentarii adaugat de calea |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Alexandru cel Mare - Cuceritorul lumii / Documentar
| Adaugat de paloma | 10.02.2013 |  Adauga
la favorite |
1.741 vizualizari Nota film: 4 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAlexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 i.Hr.–10 iunie 323 i.Hr.), cunoscut sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea al Macedoniei ( in greaca Megas Alexandros), rege al Macedoniei (336 i.Hr.-323 i.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi si conducatori militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au facut pe macedoneni stapani ai Orientului Apropiat.
La moartea sa, la varsta de 33 de ani, Alexandru era stapanul celui mai mare imperiu cucerit vreodata. Alexandru a contribuit substantial la raspandirea culturii elene in intreaga lume.
Cand Alexandru a implinit treisprezece ani, tatal sau, regele Filip al II-lea al Macedoniei, a decis ca Alexandru avea nevoie de o educatie superioara pe langa educatia spartana, si i-a cautat un tutore.
Acesta a fost marele filozof al antichitatii, Aristotel, care s-a ocupat de educatia tanarului Alexandru, dandu-i acestuia vaste cunoastinte din domeniul filozofiei, astronomiei, matematicii, artei, biologiei, geografiei si politici.
Personalitate
Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent si impulsiv, care, fara indoiala, a contribuit la unele dintre deciziile sale. Desi Alexandru a fost incapatanat si nu a raspuns la toate comenzile primite de la tatal sau, el a fost deschis la dezbateri. El a avut si o latura mai calma, perceptiva, logica si calculata.
El a avut o mare dorinta de cunoastere, o dragoste pentru filozofie, si a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fara indoiala, datorita tutelei lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent si avea un ritm alert de invatare. Datorita inteligentei sale, si-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut o mare auto-retinere in „placeri ale corpului", in contrast cu lipsa lui de control de sine, si cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit si pasionat atat de arte si stiinte. Cu toate acestea, el a avut un interes scazut in sport sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatal sau. El a avut o mare carisma si o forta de personalitate, caracteristici care l-au facut un mare lider.
Abilitatile sale unice au demonstrat incapacitatea generaliilor sai sa se uneasca si sa mentina Imperiul dupa moartea lui - doar Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. In timpul anilor sai finali, si mai ales dupa moartea lui Hephaestion, Alexandru a inceput sa prezinte semne de megalomanie si paranoia. Realizarile sale extraordinare, impreuna cu propriul sau sentiment inefabil al destinului si lingusirea tovarasiilor sai, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt usor vizibile in testamentul sau, precum si dorinta sa de a cuceri lumea.
El pare sa fi crezut ca el insusi este un zeu, sau cel putin a incercat sa se divinizeze. Mama sa, Olimpia, intotdeauna a insistat ca el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amun de la Siwa. El a inceput sa se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon.
Alexandru a adoptat elemente ale traditiei persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducator pragmatic, care a inteles dificultatile de a guverna asupra diferitelor popoare. Astfel, comportamentul sau megalomanic ar fi fost pur si simplu o incercare practica de a consolida statul sau si de pastrare a imperiului intregit.
Aspectul fizic
In ceea ce priveste aspectul lui Alexandru, multi istorici cred, pe baza picturilor antice, sculpturi si documente, ca el a fost foarte frumos. Multi il descriu ca avea parul lung, blond, ajungand pana la gat, un nas drept, o frunte proeminenta, barbie scurta, fara barba si o privire intensa.
„Buzele sale au fost caracteristice unui nobil, parul carliontat a crescut intr-un varf pe frunte, pielea lui era neteda si usor colorata". Este clar, totusi, cat de inalt a fost de fapt, dar se pare ca exista un consens printre istorici ca in realitate a fost destul de scund, dar bine proportionat. Alexandru avea o constitutie robusta,un trup fizic bine dezvoltat (care atesta ca era asemeni macedonenilor si grecilor).
Trasaturile sale faciale erau insa feminine. Avea ochii mari, un nas neobisnuit de mare si alungit, par carliontat, culoarea parului sau era saten deschis, iar pielea era de culoare maslinie. Nu era blond, iar parul sau a fost initial saten, dar s-a albit in urma campaniilor militare care l-au epuizat, in cele din urma devenind de culoarea coamei de leu.
In ceea ce priveste culoarea ochilor lui Alexandru, istoricul grec Arrian l-a descris ca fiind „un comandant puternic, frumos, cu un ochi caprui inchis ca noaptea si unul albastru ca cerul", din aceasta rezultand ca ar fi suferit de heterocromie.
Alte surse spun ca avea pielea incredibil de alba, plete extraordinar de bogate si de rosii, ochi de culori diferite, unul albastru si celalalt negru, o statura mai mica fata de medie, care il face sa para intotdeauna un copil, dinti ascutiti, ca de sarpe; din trupul si din gura sa emana un parfum imbatator.
Ultimii ani
Totusi, crizele sale de manie s-au agravat.
A pus sa fie ucis fostul sau general Parmenion cand a aflat ca fiul sau, Filotas a complotat impotriva sa. L-a injunghiat, in cursul unei orgii, pe unul din cei mai apropiati prieteni ai sai, Clitos care i-a negat paternitatea divina.
Ce-i drept, Alexandru l-a jelit zilele urmatoare. Iar megalomania lui receptiona: dincolo de Indus, armata s-a revoltat si l-a fortat sa faca cale intoarsa. Retragerea a fost acceptata de rege, insa pe drumul de intoarcere, multi soldati macedoneni au murit de caldura torida a desertului Gedrossian. Multi cred ca a fost o pedeapsa din partea lui Alexandru. Nici acum nu se stie numarul exact al soldatilor care au murit pe drumul de intoarcere.
Intre timp, la Babilon, prietenul sau de-o viata,Hefaiston a fost rapus de febra tifoida,iar Alexandru,care era foarte maniat,a poruncit crucificarea medicului sau. Nu mai exista nici un consens in jurul persoanei sale.
Consuma foarte mult alcool, iar numeroasele campanii indelungate i-au periclitat sanatatea. Pe de alta parte, a amanat foarte mult momentul conceperii unui urmas, astfel incat, epuizat de acest stil de viata, a fost rapus de febra si a murit la numai 33 de ani, fara sa numeasca un mostenitor.
El a murit in timpul unei petreceri (probabil de friguri, ori fusese otravit); planificase o campanie de cucerire in Arabia la primavara,ulterior se gandea si la o posibila invazie asupra Cartaginei si Siciliei. La moartea lui, imperiul a intrat, timp de 2 secole, in razboi civil.
Insa amprenta culturala si administrativa lasata asupra tarilor riverane ale Mediteranei orientale urma sa dea nastere unei stralucite civilizatii elenistice care a supravietuit chiar si cuceririi romane.
Moartea
Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei si conducatorul unui imperiu enorm, care se intindea de la marginea Chinei, pana in Egipt si Europa, a murit pe 13 iunie 323, la varsta de 33 de ani, din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost otravit (conform altora).
Misterul mortii celui mai mare cuceritor al antichitatii nu a fost nici acum dezlegat. Se spune ca a murit la putin timp de la pierderea prietenului sau drag din copilarie, Hefaiston (care a murit de febra tifoida, ce a contactat-o in campania din India). La sfarsitul lunii mai, Alexandru cel Mare tinea un mare ospat si orgie la Medius, unul dintre efebitii sai favoriti, pe 3 iunie. Dupa ce bause vin din cupa de 12 litri a lui Hercule, a strigat de durere si s-a prabusit si a fost curpins de febra. Cu cateva zile inainte, navigand pe Eufrat, isi pierduse diadema luata de o pala de vant. Un vaslas a sarit dupa ea in apa si, ca sa inoate mai usor inapoi, si-a pus diadema pe cap. Gestul a fost interpretat ca un semn rau, care prevestea ca imperiul avea sa-si schimbe stapanul. Starea regelui s-a inrautatit rapid.
Pe 10 iunie isi pierdu cunostinta. Timp de 10 zile s-a aflat in agonie la pat, inconjurat de generalii sai care doreau sa afle care dintre ei va fi numit mostenitorul marelui Imperiu ce se intindea din Grecia spre India. Alexandru cel Mare suferea de febra cu temperatura ridicata, avea stari de voma, regurgita sange, suferea de friguri, ochii erau inrositi, avea dureri abdominale acute, dureri de spate, momente de delir si, in final, paralizie.
Cand mama lui Darius a vazut starea grava in care se afla regele s-a intors catre un perete si a murit prin infometare. Doctorii faceau tot ce puteau ca sa-l salveze. Insa a fost in zadar. In seara zilei de 13 iunie, inima a incetat sa-i mai bata.
Ca intotdeauna in cazul mortii subite a unui suveran, s-a vorbit de otravire. Crima ar fi fost planuita de Antipater, locotenentul lui Alexandru, si infaptuita de fiul acestuia, Iolaus, care era paharnicul regelui. Bautura mortala ar fi fost apa inghetata luata din izvorul riului Styx, din Arcadia. Apa era pusa intr-o copita de magar, de cal sau catar, caci orice al vas din lut, fier sau bronz ar fi crapat din pricina racelii si aciditatii apei. Ipoteza otravirii, acceptata de indata de mama lui Alexandru, Olimpia, i-a oferit batranei regine, vesnic pusa pe represalii, un motiv de razbunare.
Dar adevarul pare sa fi fost altul.
Clima calda a Babilonului in pragul verii, mlastinile care inconjurau orasul, tintarii: existau toate conditiile imbolnavirii de malarie. Alexandru delira deja cand unul dintre generalii sai i-a pus intrebarea decisiva: cui ii lasa imperiul? „Celui mai bun/puternic/vrednic/demn“, ar fi raspuns el.
Dupa altii, raspunsul ar fi fost: „Celui mai puternic“ sau: „Celui mai vrednic“, si, scotandu-si inelul, l-a pus pe degetul lui Perdiccas. Se poate banui cine a nascocit acest scenariu. Dar i se poate da crezare?
Marturiile oficiale atesta faptul ca, incepand cu 10 iunie, bolnavul, foarte slabit, n-ar mai fi putut rosti cuvintele care i-au atribuite. Este insa o tactica bine stiuta ca, in scopuri politice si pentru a influenta opinia publica, sa li se atribuie postum suveranilor aflati pe patul mortii tot felul de cuvinte. Sunt controverse legate de ultimele sale cuvinte, avand dubla semnificatie: "lui Caterus" (Krater'oi) sau celui mai puternic (Krat'eroi)
La moartea sa, la varsta de 33 de ani, Alexandru era stapanul celui mai mare imperiu cucerit vreodata. Alexandru a contribuit substantial la raspandirea culturii elene in intreaga lume.
Cand Alexandru a implinit treisprezece ani, tatal sau, regele Filip al II-lea al Macedoniei, a decis ca Alexandru avea nevoie de o educatie superioara pe langa educatia spartana, si i-a cautat un tutore.
Acesta a fost marele filozof al antichitatii, Aristotel, care s-a ocupat de educatia tanarului Alexandru, dandu-i acestuia vaste cunoastinte din domeniul filozofiei, astronomiei, matematicii, artei, biologiei, geografiei si politici.
Personalitate
Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent si impulsiv, care, fara indoiala, a contribuit la unele dintre deciziile sale. Desi Alexandru a fost incapatanat si nu a raspuns la toate comenzile primite de la tatal sau, el a fost deschis la dezbateri. El a avut si o latura mai calma, perceptiva, logica si calculata.
El a avut o mare dorinta de cunoastere, o dragoste pentru filozofie, si a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fara indoiala, datorita tutelei lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent si avea un ritm alert de invatare. Datorita inteligentei sale, si-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut o mare auto-retinere in „placeri ale corpului", in contrast cu lipsa lui de control de sine, si cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit si pasionat atat de arte si stiinte. Cu toate acestea, el a avut un interes scazut in sport sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatal sau. El a avut o mare carisma si o forta de personalitate, caracteristici care l-au facut un mare lider.
Abilitatile sale unice au demonstrat incapacitatea generaliilor sai sa se uneasca si sa mentina Imperiul dupa moartea lui - doar Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. In timpul anilor sai finali, si mai ales dupa moartea lui Hephaestion, Alexandru a inceput sa prezinte semne de megalomanie si paranoia. Realizarile sale extraordinare, impreuna cu propriul sau sentiment inefabil al destinului si lingusirea tovarasiilor sai, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt usor vizibile in testamentul sau, precum si dorinta sa de a cuceri lumea.
El pare sa fi crezut ca el insusi este un zeu, sau cel putin a incercat sa se divinizeze. Mama sa, Olimpia, intotdeauna a insistat ca el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amun de la Siwa. El a inceput sa se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon.
Alexandru a adoptat elemente ale traditiei persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducator pragmatic, care a inteles dificultatile de a guverna asupra diferitelor popoare. Astfel, comportamentul sau megalomanic ar fi fost pur si simplu o incercare practica de a consolida statul sau si de pastrare a imperiului intregit.
Aspectul fizic
In ceea ce priveste aspectul lui Alexandru, multi istorici cred, pe baza picturilor antice, sculpturi si documente, ca el a fost foarte frumos. Multi il descriu ca avea parul lung, blond, ajungand pana la gat, un nas drept, o frunte proeminenta, barbie scurta, fara barba si o privire intensa.
„Buzele sale au fost caracteristice unui nobil, parul carliontat a crescut intr-un varf pe frunte, pielea lui era neteda si usor colorata". Este clar, totusi, cat de inalt a fost de fapt, dar se pare ca exista un consens printre istorici ca in realitate a fost destul de scund, dar bine proportionat. Alexandru avea o constitutie robusta,un trup fizic bine dezvoltat (care atesta ca era asemeni macedonenilor si grecilor).
Trasaturile sale faciale erau insa feminine. Avea ochii mari, un nas neobisnuit de mare si alungit, par carliontat, culoarea parului sau era saten deschis, iar pielea era de culoare maslinie. Nu era blond, iar parul sau a fost initial saten, dar s-a albit in urma campaniilor militare care l-au epuizat, in cele din urma devenind de culoarea coamei de leu.
In ceea ce priveste culoarea ochilor lui Alexandru, istoricul grec Arrian l-a descris ca fiind „un comandant puternic, frumos, cu un ochi caprui inchis ca noaptea si unul albastru ca cerul", din aceasta rezultand ca ar fi suferit de heterocromie.
Alte surse spun ca avea pielea incredibil de alba, plete extraordinar de bogate si de rosii, ochi de culori diferite, unul albastru si celalalt negru, o statura mai mica fata de medie, care il face sa para intotdeauna un copil, dinti ascutiti, ca de sarpe; din trupul si din gura sa emana un parfum imbatator.
Ultimii ani
Totusi, crizele sale de manie s-au agravat.
A pus sa fie ucis fostul sau general Parmenion cand a aflat ca fiul sau, Filotas a complotat impotriva sa. L-a injunghiat, in cursul unei orgii, pe unul din cei mai apropiati prieteni ai sai, Clitos care i-a negat paternitatea divina.
Ce-i drept, Alexandru l-a jelit zilele urmatoare. Iar megalomania lui receptiona: dincolo de Indus, armata s-a revoltat si l-a fortat sa faca cale intoarsa. Retragerea a fost acceptata de rege, insa pe drumul de intoarcere, multi soldati macedoneni au murit de caldura torida a desertului Gedrossian. Multi cred ca a fost o pedeapsa din partea lui Alexandru. Nici acum nu se stie numarul exact al soldatilor care au murit pe drumul de intoarcere.
Intre timp, la Babilon, prietenul sau de-o viata,Hefaiston a fost rapus de febra tifoida,iar Alexandru,care era foarte maniat,a poruncit crucificarea medicului sau. Nu mai exista nici un consens in jurul persoanei sale.
Consuma foarte mult alcool, iar numeroasele campanii indelungate i-au periclitat sanatatea. Pe de alta parte, a amanat foarte mult momentul conceperii unui urmas, astfel incat, epuizat de acest stil de viata, a fost rapus de febra si a murit la numai 33 de ani, fara sa numeasca un mostenitor.
El a murit in timpul unei petreceri (probabil de friguri, ori fusese otravit); planificase o campanie de cucerire in Arabia la primavara,ulterior se gandea si la o posibila invazie asupra Cartaginei si Siciliei. La moartea lui, imperiul a intrat, timp de 2 secole, in razboi civil.
Insa amprenta culturala si administrativa lasata asupra tarilor riverane ale Mediteranei orientale urma sa dea nastere unei stralucite civilizatii elenistice care a supravietuit chiar si cuceririi romane.
Moartea
Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei si conducatorul unui imperiu enorm, care se intindea de la marginea Chinei, pana in Egipt si Europa, a murit pe 13 iunie 323, la varsta de 33 de ani, din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost otravit (conform altora).
Misterul mortii celui mai mare cuceritor al antichitatii nu a fost nici acum dezlegat. Se spune ca a murit la putin timp de la pierderea prietenului sau drag din copilarie, Hefaiston (care a murit de febra tifoida, ce a contactat-o in campania din India). La sfarsitul lunii mai, Alexandru cel Mare tinea un mare ospat si orgie la Medius, unul dintre efebitii sai favoriti, pe 3 iunie. Dupa ce bause vin din cupa de 12 litri a lui Hercule, a strigat de durere si s-a prabusit si a fost curpins de febra. Cu cateva zile inainte, navigand pe Eufrat, isi pierduse diadema luata de o pala de vant. Un vaslas a sarit dupa ea in apa si, ca sa inoate mai usor inapoi, si-a pus diadema pe cap. Gestul a fost interpretat ca un semn rau, care prevestea ca imperiul avea sa-si schimbe stapanul. Starea regelui s-a inrautatit rapid.
Pe 10 iunie isi pierdu cunostinta. Timp de 10 zile s-a aflat in agonie la pat, inconjurat de generalii sai care doreau sa afle care dintre ei va fi numit mostenitorul marelui Imperiu ce se intindea din Grecia spre India. Alexandru cel Mare suferea de febra cu temperatura ridicata, avea stari de voma, regurgita sange, suferea de friguri, ochii erau inrositi, avea dureri abdominale acute, dureri de spate, momente de delir si, in final, paralizie.
Cand mama lui Darius a vazut starea grava in care se afla regele s-a intors catre un perete si a murit prin infometare. Doctorii faceau tot ce puteau ca sa-l salveze. Insa a fost in zadar. In seara zilei de 13 iunie, inima a incetat sa-i mai bata.
Ca intotdeauna in cazul mortii subite a unui suveran, s-a vorbit de otravire. Crima ar fi fost planuita de Antipater, locotenentul lui Alexandru, si infaptuita de fiul acestuia, Iolaus, care era paharnicul regelui. Bautura mortala ar fi fost apa inghetata luata din izvorul riului Styx, din Arcadia. Apa era pusa intr-o copita de magar, de cal sau catar, caci orice al vas din lut, fier sau bronz ar fi crapat din pricina racelii si aciditatii apei. Ipoteza otravirii, acceptata de indata de mama lui Alexandru, Olimpia, i-a oferit batranei regine, vesnic pusa pe represalii, un motiv de razbunare.
Dar adevarul pare sa fi fost altul.
Clima calda a Babilonului in pragul verii, mlastinile care inconjurau orasul, tintarii: existau toate conditiile imbolnavirii de malarie. Alexandru delira deja cand unul dintre generalii sai i-a pus intrebarea decisiva: cui ii lasa imperiul? „Celui mai bun/puternic/vrednic/demn“, ar fi raspuns el.
Dupa altii, raspunsul ar fi fost: „Celui mai puternic“ sau: „Celui mai vrednic“, si, scotandu-si inelul, l-a pus pe degetul lui Perdiccas. Se poate banui cine a nascocit acest scenariu. Dar i se poate da crezare?
Marturiile oficiale atesta faptul ca, incepand cu 10 iunie, bolnavul, foarte slabit, n-ar mai fi putut rosti cuvintele care i-au atribuite. Este insa o tactica bine stiuta ca, in scopuri politice si pentru a influenta opinia publica, sa li se atribuie postum suveranilor aflati pe patul mortii tot felul de cuvinte. Sunt controverse legate de ultimele sale cuvinte, avand dubla semnificatie: "lui Caterus" (Krater'oi) sau celui mai puternic (Krat'eroi)
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.