Testamentul este un act juridic special, care pe langa actele de dispozitie patrimoniala privind averea sa mai cuprinde si alte manifestari de ultima vointa ale defunctului. Astfel poate sa mai cuprinda: sarcini impuse legatarilor, indepartari de la mostenire a unor mostenitori legali nerezervatari, desemnarea unui executor testamentar, revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior; un partaj de ascendant, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, dispozitii cu privire la inmormantari, funeraliile si amintirea defunctului, rugaminti si sfaturi pentru mostenitori etc.
Pentru a fii valabil testamentul trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond (capacitatea de a dispune a testatorului; vointa libera si neviciata a testatorului; cauza valabila a actului juridic), precum si conditii de forma ( obligativitatea formei scrise, interzicerea testamentului conjunctiv).
Felurile testamentelor: Exista trei categorii de testamente si anume:
a) Testamentele ordinare sunt acele testamente incheiate in conditii normale, obisnuite;
b) Testamentele privilegiate sunt acele testamente incheiate in cazuri exceptionale;
c) Testamente facute in forme simplificate, atipice cum sunt dispozitiile privind depunerile CEC, depozitele bancare si testamentul facut in strainatate.
Testamentele ordinare. Din categoria testamentelor ordinare fac parte: testamentul olograf , autentic si mistic (sau secret). Testamentul olograf este acel testament care trebuie sa fie in intregime scris, datat si semnat de mana testatorului. Testamentul olograf este un act solemn, conditiile scrierii, datarii si semnarii de mana testatorului sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. Testamentul autentic este acela care a fost autentificat in conditiile legii. Autentificarea testamentului urmeaza regulile comune tuturor inscrisurilor, respectiv in fata notarului public competent. Testamentul mistic sau secret este reglementat de art. 864 C. civil, ca fiind acel testament semnat de mana testatorului, strans si sigilat, prezentat judecatoriei pentru indeplinirea formalitatilor de suprascriere. Testamentul mistic sau secret este putin utilizat in practica, pentru ca el cumuleaza neajunsurile testamentului autentic cu cele ale testamentului olograf. El ramane insa reglementat de codul civil, chiar daca importanta sa practica a scazut.
Testamentele privilegiate sunt acele testamente pe care testatorul le da in imprejurari exceptionale fiind impiedicat sa indeplineasca formalitatile cerute de lege pentru testamentele obisnuite. Pentru testamentele privilegiate legea civila prevede formalitati simplificate fata de formalitatile cerute pentru testamentele incheiate in forma autentica. Aceste testamente sunt urmatoarele: testamentele militarilor; testamentul maritim, testamentul in caz de boala contagioasa.
Procedura succesorala notariala
Procedura succesorala notariala este o procedura gratioasa, necontencioasa, la care se recurge de catre mostenitori atunci cand sunt de acord cu calitatea de succesori pe care o au, cu compunerea masei succesorale si cota care revine fiecaruia din aceasta masa, urmand sa-si clarifice pretentiile rezultate din mostenire prin buna invoiala. Partile nu sunt obligate sa recurga la procedura succesorala notariala, astfel ca, in cazul in care cei chemati sa culeaga mostenirea nu se inteleg, fie asupra calitatii pe care o au, fie a componentei patrimoniului succesoral ori a cotei ce revine fiecaruia, sau cand pur si simplu asa doresc, ei se pot adresa direct instantei de judecata, care va fi chemata sa solutioneze litigiul in limitele sesizarii, cand ne aflam in fata procedurii contencioase.
Legea nr. 36/1995 dispune ca “in cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale."
Desfasurarea procedurii succesorale notariale este declansata, potrivit art. 68 din lege, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii in raza caruia defunctului si-a avut ultimul domiciliu. Obiectivele principale sunt: stabilirea mostenitorilor si al legatarilor, a numarului acestora; stabilirea calitatii si a drepturilor cuvenite celor chemati sa culeaga mostenirea; fixarea compunerii masei succesorale; impartirea activului patrimoniului succesoral intre cei chemati sa culeaga mostenirea, trimiterea in posesiune a mostenitorilor nesezinari.
Certificatul de mostenitor
Pe baza incheierii de finalizare a procedurii succesorale, in termen de 20 de zile se redacteaza certificatul de mostenitor. Certificatul de mostenitor1 este actul emis de notarul public prin care se finalizeaza procedura succesorala notariala, care constata ca dupa o anumita persoana decedata, are calitatea de mostenitor una sau mai multe persoane, care de regula sunt in viata la data emiterii, titlul in baza careia dobandeste aceasta calitate (legea sau testamentul), indicarea cotelor parti sau a bunurilor care fac parte din mostenirea despre care este vorba.
Alte date pe care le cuprinde certificatul de mostenitor sunt: numarul dosarului succesoral, indicarea biroului notarial care l–a instrumentat; numarul si data eliberarii; indicarea daca este cazul a mostenitorilor renuntatori daca acestia fac parte din clasa si gradul celor acceptanti si s-ar fi aflat in concurs cu acestia; domiciliul mostenitorilor, plata taxelor de timbru.
Atunci cand sunt mai multi mostenitori, fiecare dintre acestia primeste cate un exemplar, iar pentru bunurile dispuse prin testament se poate elibera un certificat distinct de celelalte.