Castelul Peles din Sinaia, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinta regelui Carol I al Romaniei (1866 - 1914), dupa planurile arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembe din Mainz si Berhard Ludwig din Viena.
Castelul Peles poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din Romania, avand caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorica si artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati al secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al Romaniei in 1866, viziteaza pentru prima data Sinaia in luna august a acelui an, ramanand incantat de frumusetea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotaraste construirea unui castel intr-un loc retras si pitoresc: Piatra Arsa. Cativa ani mai tarziu, in 1872, el cumpara terenul (1000 de pogoane), iar lucrarile incep in 1873, sub conducerea arhitectului Wilhelm von Doderer. Mai intai, lucratorii au depus eforturi pentru a stapani elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajarilor; in tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, in detaliu, lucrarile. In 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt ingropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I.
In 1883 are loc inaugurarea oficiala a Pelesului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu" al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei nu era intamplatoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita Romaniei cu Austro Ungaria. Insa, in viitor, dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va gasi chiar in inima tarii.
Pelesul va capata apoi o tot mai mare importanta, devenind resedinta de vara a familiei regale romane, care petrecea aici destul de multa vreme, de obicei din mai pana in noiembrie. Aici s-au tinut importante intruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroana din 1914 (cand s-a hotarat neutralitatea Romaniei din primul razboi mondial, care tocmai incepuse) si 1925.
Castelul a gazduit multe personalitati ale vremii, scriitori, muzicieni, dar si regi si regine. Cea mai importanta vizita a fost aceea a batranului imparat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, in 1896. Acesta a facut o multime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusetea si bogatia castelului. In 1906 se astepta o noua vizita a imparatului, cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, insa vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Chiar dupa inaugurarea sa din 1883, Pelesul va mai suferi modificari, extinzandu-se mereu. La forma actuala se ajunge abia in 1914 (anul mortii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere si mai multe intrari si scari interioare. Turnul central masoara nu mai putin de 66 de metri inaltime. Pe langa Pelesul propriu-zis, in zona au mai fost inaltate inca doua constructii mai mici, Pelisorul si Foisorul.
Pelesul are si o sala de teatru, cu o mica scena si 60 de locuri, plus loja regala. Castelul avea dotari foarte moderne pentru epoca in care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticla al holului de onoare este mobil, putand fi actionat de un motor electric. Inca din 1883, castelul are incalzire centrala.
Pe langa castel au fost construite Pelisorul, Corpul de Garda, Economatul, Casa de Vanatoare Foisor, Grajdurile, Uzina Electrica, si Vila Sipot. Pana la terminarea castelului (1883), Regele Carol I si Regina Elisabeta, au locuit la casa de vanatoare, terminata inaintea castelului. Datorita uzinei electrice proprie Pelesul a fost primul castel electrificat din Europa.
Pelesul a avut o importanta deosebita pentru istoria tarii noastre. Aici s-a nascut, in 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei nascut pe pamant romanesc si al doilea botezat in religia ortodoxa. In 1921, la Foisor, s-a nascut fiul sau, regele Mihai I. In 1921, are loc la Peles, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participa o multime de personalitati ale vremii, inclusiv primul ministru de atunci, Nicolae Iorga. Doi ani mai tarziu au loc serbarile semicentenarului castelului Peles (50 de ani de la inceperea lucrarilor).
Castelul va ramane resedinta a familiei regale pana in 1948, cand este confiscat de regimul comunist. In 1953, Pelesul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, inca de pe vremea regelui Carol I. In 1990, si Pelisorul este deschis publicului spre vizitare.
Un calcul sumar arata ca intre 1875 si 1914 s-au cheltuit la Peles peste 16 milioane de lei-aur.
Este interesant de observat ca Ceausescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula in anii ‘80 spunea ca sotii Ceausescu ar fi dorit sa-si stabileasca o resedinta de protocol la Peles.
Cunoscandu-se faptul ca acestia aveau mania de ordona tot felul de demolari si schimbari, muzeografii i-au speriat spunandu-le ca in interiorul Castelului este o ciuperca ce ataca elementele din lemn si este foarte daunatoare omului. In fapt, adevarul este ca o ciuperca atacase grinzile cladirii din cauza umezelii si a neaerisirii. Din acest motiv au demarat lucrarile de restaurare, fiind inlocuita structura de rezistenta din holul de onoare si din sufrageria de la parter. Prudenti, sotii Ceausescu au petrecut o singura noapte la Castel, dormind in Foisor.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, Castelul Peles si Pelisor au fost re-integrate in circuitul turistic. In 2006, guvernul roman a anuntat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de Romania. Imediat dupa re-obtinerea titlului de proprietate, au inceput negocierile si Peles-ul a revenit in proprietatea statului roman ca muzeu istoric. In schimb guvernul roman a acordat 30 de milioane de euro Casei Regale a Romaniei.
Muzeul
Castelul a fost declarat muzeu in 1953. In ultimii ani ai regimului comunist, intre 1975-1990, Nicolae Ceausescu a ordonat inchiderea domeniului pentru public. Singurele persoane acceptate in acest domeniu au fost cele de intretinere, militare si personalul de paza. Intreaga zona a fost declarata o zona de interes protocolar.
Cele mai importante sali de vizitat sunt:
Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri si stauiete. Plafonul mobil din sticla, actionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriza pentru vizitatorii regelui, care puteau sa admire seninul cerului in noptile de vara. A fost finalizat complet abia in 1911, sub indrumarea lui Karel Liman.
Biblioteca regala ii atrage in special pe cei pasionati de carti rare, avand coperti din piele si gravate cu litere de aur. Chiar si pentru cei mai putin familiarizati cu universul cartilor, exista un punct de atractie: usa secreta, o cale de acces in spatele unui raft cu carti, prin care regele se putea refugia in diverse incaperi ale Castelului.
Salile de arme, amenajate in perioada anilor 1903 - 1906, adapostesc peste 4000 de piese europene si orientale din secolele XIV - XVII. Cele mai pretioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI - XVII si o armura completa pentru cal si cavaler, unica in Romania.
Sala de muzica a devenit salon de serate muzicale la dorinta reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit in dar de la maharajahul de Kapurtala.
Sala Florentina, denumita si Marele Salon, impresioneaza prin plafonul sculptat in lemn de tei, aurit, cele doua mari candelabre, si decoratiunile in stilul neorenasterii italiene.
Sala Maura este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, avand elemente hispano-maure, cu o fantana din marmura de Carrara, copie dupa o piesa din Cairo.
Sala de teatru are 60 de locuri si loja regala, fiind decorata in stilul Ludovic al XIV-lea.
La etajul I se afla Sala de Concerte, amenajata in 1906, in care se gasesc un clavecin executat la Anvers in 1621, un pian cu coada verticala Bluthner si o orga Rieger cu doua claviaturi.
Apartamentul Imperial a fost amenajat tot in 1906 cu ocazia vizitei imparatului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la jubileul de 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Alte sali sunt Sala de Consilii, care seamana cu una dintre salile Primariei din Lucerna, Elvetia;
Cabinetul de lucru unde se afla un birou impunator si un pupitru pentru audiente;
Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situata la etajul 1 si are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea;
Salonul Turcesc care adaposteste o colectie de vase turcesti si persane in alama si
Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.
Vitraliile Castelului Peles au fost cumparate si montate intre 1883 si 1914, cele mai multe fiind aduse din Elvetia si Germania, pise datand din secolele XV si XVII. De asemenea, Castelul are sapte terase decorate cu statui din piatra, fantani si vase ornamentale din marmura de Carrara.