Botosani este resedinta si cel mai mare oras al judetului Botosani, Moldova, Romania. INS estima la data de 20 februarie 2009 ca municipiul avea o populatie stabila de 116.110 locuitori[4], in crestere fata de 2002 cand se inregistrau 115.070 locuitori.[3] Este asezat in partea de sud-vest a judetului Botosani, pe interfluviul dintre raurile Sitna si Dresleuca, spre vest intre Dresleuca si Siret, apoi coboara intre dealurile Crivat, Agafton, Baisa, in adancuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei.
Orasul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfanta Maria ce dateaza din 1350. Intre secolul XIV si anii '70 ai secolului XIX, Botosaniul, fiind amplasat la intersectia principalelor drumuri comerciale, a fost un infloritor targ al Moldovei si un centru al productiei mestesugaresti. Incepand cu 1870 orasul a pierdut din zona de influenta economica, deoarece a devenit un capat de linie ferata secundara odata cu prelungirea liniei Lemberg-Cernauti-Suceava;[5] precum si datorita construirii liniei Dorohoi - Iasi pe valea Jijiei. Targul a devenit unul de importanta locala, inregistrandu-se o scadere importanta a comertului.[6] Activitatea orasului s-a orientat din acel moment catre industria agricola, rolul principal avandu-l productia agricola a marilor mosii.[7] Intre 1870 si 1968 a fost o perioada de decadere pentru oras, fapt demonstrat de scaderea populatiei de la 39.941 in 1870 la 35.220 in 1966. Incepand cu 1968 Botosaniul redevine resedinta de judet, iar pana in 1992 urmeaza o perioada de crestere si dezvoltare, insotita de crestere rapida a populatiei catre maximul istoric de 126.145 de locuitori inregistrat in 1992.
Dupa 1989 urmeaza o tranzitie dificila, trecerea la economia de piata afecteaza orasul, se inchid multe din fabricile deschise in perioada 1968-1989, iar ca o consecinta directa a lipsei de oportunitati economice apare emigrarea masiva a populatiei catre vestul Europei si America de Nord.
Istoric
Dezvoltarea orasului a fost influentata de amplasarea acestuia la zona de contact intre Podisul Sucevei si Campia Jijiei, fapt ce a dus atat la dezvoltarea comertuilui cu produse agricole cat si a celuia cu animale. De asemenea situat intr-un punct favorabil de legatura intre principalele drumuri comerciale ale Principatului Moldovei, Botosaniului a devenit un important centru de comert ce a crescut pana catre a doua jumatate a secolului XIX.[8]
Pe teritoriul Botosaniului in locul denumit „La Siliste" (situat la circa 2 km nord de oras) se gasesc, in afara de dovezi privind continuitatea de locuire pentru intervalul secolelor XIII-XVIII, si urmele unei culturi Protodridu, care arata asimilarea culturii materiale a slavilor de catre localnici, in perioada secolelor IX-X.[9] Deasemenea in zona fostei bariere Agafton s-a descoperit o asezare in care s-au gasit fragmente de ceramica din secolele III-IV si din perioada secolele XI-XIII apartinand feudalismului timpuriu;[10], iar in zona Manastirii Popauti s-au gasit dovezi arheologice ce demonstreaza continuitatea locuirii in zona intre secolele XIII-XVIII.[11] Pe baza acestor observatiile arheologice efectuate pana in prezent se apreciaza ca targul-oras dateaza din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o asezare de veac XIII.[12] Prima atestare documentara a targului Botosanilor este realizata de pisania bisericii armene din centrul targului, aceasta datand din 1350. [13]
Descoperirile arheologice de pe teritoriul judetului Botosani, la Draguseni, Mitoc, Radauti-Prut, Stefanesti, Vorniceni, confirma faptul ca in aceasta zona au fost prezente asezari omenesti inca din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramica si pamant ars, pictate in 2 sau 3 culori, de un inalt niverasului a fost un paun cu coada rasfirata ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumparate cu bani din venitul targului.l artistic. Dezvoltandu-se atat de timpuriu "Botosanii nu au fost cetate ci targ deschis, fara ziduri" situat la o raspantie de drumuri, ceea ce a dus la un comert infloritor. Se pare ca, incepand cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaste comertul aduce orasului venituri insemnate, iar prima pecete a o
Marii voievozi ai Tarii Moldovei, Stefan cel Mare si Petru Rares, inscriu numeroase prezente la Botosani, in judet pastrandu-se si azi ctitoriile domnesti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) si Biserica Sf. Nicolae Popauti (1496) ale lui Stefan cel Mare, azi monumente istorice. Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, sotia voievodului Petru Rares: bisericile Sf. Gheorghe din Botosani (1551) si Uspenia (1552).
Botosaniul 1900-vedere din Liceul Laurian catre centrul orasului
La sfarsitul secolului XVI carmuirea orasului revenea unui vornic numit din partea Doamnei, care avea sarcina sa stranga veniturile ei, sa judece pricinile, sa pazeasca linistea si sa scrie ravase in numele targului. Pe langa vornic functiona un consiliu orasenesc, format dintr-un soltuz si 12 pargari alesi de comunitate. [14] O administratie bine pusa la punct, va functiona in Botosani dupa 1820, cand orasul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botosaniul e un oras care pastreaza o structura subterana de targ, cu pivnite boltite suprapuse. Ele au adapostit timp de sute de ani marfurile targului, constituind si locul de refugiu al populatiei in timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturala de necontestat o constituie lacasuri de cult vechi de jumatate de mileniu, precum si zona de targ a orasului, renumita pentru valoarea arhitecturala a centrului istoric.
Etimologie
Originea numelui de Botosani este destul de incerta, dar sunt posibile urmatoarele explicatii: prima ar fi ca orasul isi trage numele de la un boier pe nume Botas, care a trait pe aceste meleaguri la inceputul mileniului II. Numele familiei „Botas" sau „Botasani" este pomenit in documente foarte vechi inca de pe timpul lui Stefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos" [15], a treia de la regionalismul „botos" insemnand „capusa" [16]; alte variante ar fi cuvintele „botos" [16] sau „botosei" [17]
Geografie
Centru vechi
Orasul Botosani este situat in nord–estul Romaniei, in zona de contact dintre regiunea dealurilor inalte de pe stanga vaii Siretului, in vest, si cea a dealurilor joase a Campiei Moldovei ce se intinde catre est. Dealurile din partea de vest a orasului fac parte din Podisul Sucevei – sectorul seii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulita), si cu altitudini minime - 150 metri - in partea de sud-vest si nord-est. Intre relieful inalt din vest, cu caracter de coasta si cel de campie colinara din est, exista un culoar depresionar (uluc) in care este asezat municipiul Botosani.
Teritoriul orasului propriu-zis are o suprafata de 4132 ha, si un caracter usor alungit pe directia nord-sud. Altitudinea medie a orasului este de 163 metri, nedepasind decat exceptional 200 metri, in partea vestica. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau campii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (usor inclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu vai foarte largi, cu interfluvii ca niste platouri si cu energie de relief redusa, in medie 30-40 metri.
Orasul Botosani, acesta este incadrat de doua rauri principale: Sitna (principalul afluent al Jijiei - 65 km) si Dresleuca, un afluent al Sitnei. Din cauza acumularii de la Catamaresti, raul Sitna are un debit mic in dreptul orasului Botosani - 0.396 m3/s. In apropierea orasului mai sunt cateva acumulari mai mari de apa (sub forma de lacuri) si mai multe acumulari mici (gen iazuri). Printre cele mari, sunt de mentionat urmatoarele lacuri:
Lacul Catamarasti, pe raul Sitna, in suprafata de 164 ha - Irigatii, Pescuit;
Lacul Curtesti, pe raul Dresleuca, in suprafata de 39 ha - Irigatii, Pescuit;
Lacul Dracsani, pe raul Sitna, in suprafata de 574 ha - Pescuit;
Lacul Stauceni
Flora si fauna
Vechea prefectura, azi muzeu
Vegetatia naturala a zonei de est orasului Botosani este caracteristica zonei de silvostepa, fiind formata in special din terenuri agricole si pajistile seculare ce ocupa locul fostelor paduri. In nord-vest se intind paduri de gorun, terenuri agricole si pajisti stepizate, iar in sud-vest fagete de deal si paduri amestecate de fag si gorun. In rest, vegetatia naturala este caracteristica solurilor de padure, cu fanete si izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile traditionale constau din: grau, secara, orz, porumb, cartofi, sfecla de zahar, floarea-soarelui. Livezile ocupa suprafete relativ mici si predomina prunul si visinul, ciresul si parul, gutuiul si nucul.
Fauna este formata din caprioara, iepuri, vulpi.
Clima
Clima este temperat-continentala, influentata puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determina ca temperatura medie anuala sa fie mai redusa decat in restul tarii ( 8- 9 oC), cu precipitatii variabile, cu ierni sarace in zapada, cu veri ce au regim scazut de umezeala, cu vanturi predominante din nord-vest si sud-vest.