Traim in epoca energiei electrice. Mai toate aparatele folosite in activitati obisnuite, fie ele casnice, fie medicale, industriale sau de alt tip, folosesc energie electrica. Intreruperea furnizarii curentului electric ne produce o stare de disconfort. Spre exemplu, nu mai putem urmari emisiunea preferata la televizor sau nu mai putem continua calatoria cu trenul. Daca este noapte si suntem intr-un oras, intreruperea energiei electrice poate sa perturbe serios circulatia autovehiculelor. Rareori, in acele momente de disconfort, ne punem intrebarea cum s-a descoperit curentul electric. Se spune ca marile descoperiri, marile inventii au fost facute intamplator. Si curentul electric a fost descoperit aparent intamplator de italianul Luigi Galvani.
Luigi Galvani era preocupat de studiul fenomenelor electrice, tema la moda in anii 1790. El observase ca arcul produs de masina electrostatica seamana cu fulgerul produs pe vreme de furtuna, asa ca a organizat o serie de experimente in afara laboratorului. A legat capatul unei sarme de fier de acoperisul casei, iar pe celalalt l-a izolat. A atarnat pe sarma mai multe picioare de broasca pe care le-a fixat cu carlige de cupru la capetele dinspre nervi. De fiecare picior a legat o alta sarma, pe care a introdus-o in apa unei fantani. In timpul unei furtuni a observat ca fiecare fulgerare facea ca picioarele de broasca sa aiba niste convulsii. In timpul experientelor a mai observat insa ca picioarele de broasca se contractau si daca sarma cu care le legase atingea un grilaj de fier care inconjura fantana.
Verificarea ipotezelor
A presupus ca aceste convulsii erau produse de electricitatea atmosferei, electricitate care exista si pe vreme calma. Totusi, ipoteza trebuia verificata, asa ca a decis sa reia experimentele intr-un spatiu inchis. Istoria spune ca a pus piciorul broastei pe o placa de fier pe care a atins-o cu carligul de cupru legat de nervii maduvei. Contractia muschilor s-a produs si de aceasta data. Cercetator cu vocatie, Luigi Galvani a utilizat si alte metale pentru confectionarea carligului. A obtinut acelasi rezultat. A utilizat si materiale izolante. Fenomenul de contractie nu a mai aparut. A tras concluzia ca smuciturile apar daca picioarele sunt atinse cu metale diferite. Un an mai tarziu, in 1791, a publicat eseul „Comentariu despre efectul electricitatii asupra miscarii muschilor“, in care a descris experientele efectuate sustinand ca animalele au un „fluid electric animal“ care circula prin muschi si nervi. Desi prin aceasta descoperire Luigi Galvani a pus bazele cercetarilor ulterioare din domeniul electrochimismului celular si ale efectului electricitatii asupra tesuturilor vii, ipoteza formulata de el nu era corecta.
Pila voltaica
Istoria spune ca Alessandro Volta (1745-1827), la vremea aceea profesor la Universitatea din Pavia, a combatut ideea lui Galvani, dar aceasta critica l-a ajutat sa inventeze pila voltaica. Repetand experientele acestuia, Volta a avansat ipoteza ca originea curentului electric aparut cand muschiul este in contact cu doua metale diferite nu este tesutul organic, ci contactul intre metale – si a demonstrat aceasta ipoteza inlocuind tesutul broastei cu bucatele de hartie inmuiate in solutie salina, buna conductoare de electricitate, obtinand astfel curent electric. Asadar, in experientele lui Galvani, piciorul broastei juca rolul de indicator al trecerii curentului electric, ca la un instrument de masura. De altfel, instrumentele cu ac indicator pentru masurarea curentilor slabi sau a tensiunilor mici se numesc galvanometre, dupa numele lui Luigi Galvani. Mai mult, pila voltaica, inventata de Alessandro Volta pornind de la experientele lui Luigi Galvani, marcheaza inceputul unor multiple aplicatii printre care realizarea electrolizei apei (descompunerea apei in oxigen si hidrogen pur cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaica), apoi a separarii sodiului (Na) si potasiului (K) din sarurile lor si, in sfarsit, a descoperirii efectului magnetic al curentului electric de catre Oersted in 1820. Trebuie amintita, de asemenea, galvanoplastia, adica tehnica acoperirii unor corpuri cu straturi subtiri dintr-un metal: nichel - nichelarea, crom - cromarea, argint - argintarea, etc. Asadar, aparent, o intamplare a condus la deschiderea unei noi epoci in fizica. Doar aparent, deoarece Luigi Galvani desfasura o activitate metodica de cercetare, care i-a permis sa formuleze concluzii de o importanta cu totul deosebita la vremea aceea.
Luigi Galvani s-a stins din viata pe 4 decembrie 1798, la Bologna.