Din aceeasi categorie
|
Biserica "Sf. Anton"," 946 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Manastirea Vacaresti / Ep. 4 1.304 vizite - 0 comentarii adaugat de tita |
||||||||||||||||||
|
Carol II al Romaniei - tinerete / batranete 2.600 vizite - 0 comentarii adaugat de flautul |
||||||||||||||||||
|
|
Regele Carol al II-lea de Romania 1.534 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria a Romaniei 1.495 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Unirile romanilor - epi 5, Unirea Bucovinei cu Romania 785 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amantele oficiale ale Regelui Ludovic al XIV-lea 450 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Comorile Palatului Versailles 2.614 vizite - 0 comentarii adaugat de ceas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles: Visul lui Ludovic al XIV-lea 4.022 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
|
Cresterea si decaderea Palatului Versailles (partea 1) 2.757 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Manastirea Curtea de Arges
| Adaugat de Cozana | 14.06.2012 |  Adauga
la favorite |
909 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteManastirea a fost construita de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359).[1]
Pictura interioara, realizata de zugravul Dobromir, a fost terminata in anul 1526, in timpul domniei lui Radu de la Afumati. Ea este pastrata fragmentar in Muzeul National de Arta din Bucuresti. Reparata de cateva ori, biserica a fost restaurata (1875 - 1886) de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-le-Duc, care i-a adus si unele modificari care au diminuat valoarea istorica a monumentului.
Construita din piatra fatuita si profilata, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodita II, reluat ulterior si in alte constructii (mitropolia din Bucuresti, biserica fostei manastiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.).
Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea de Arges cu imprejurimile ei.
In veacul al XIII-lea, inalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o lega direct cu albia raului de jos, facuse sa ajunga, pana departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea Basarabilor si biserica "Sfantul Nicolae Domnesc" rasfrang aceasta faima asupra intregii asezari adunata cu timpul in preajma lor: Curtea de Arges de mai tarziu.
Dupa documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tinut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cand s-au grupat aici intaiele centre locuite, face insa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui scaun Domnesc, si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa impodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci cand capitala se muta la Targoviste.
Statuia lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges
Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cate au impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca.
Inceputa in 1514, din dorinta lui Neagoe Basarab de a crea un monument fara seaman de frumos, lucrarile s-au incheiat trei ani mai tarziu, asa incat la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de „manastirea domniei mele de la Arges", si sa-i harazeasca „vama ce este la Ocna Mica de la Targoviste...". Ascultand nu numai legenda, ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsa de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita inainte de trecerea intru cele vesnice a lui Neagoe Basarab.
Manastirea Curtea de Arges, nisa peste intrare cu mozaic semnat de arh. Lecomte in 1885
Asadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumati (1522-1529), odata urcat pe scaun, a consfintit continuarea decorarii asezamantului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care mentioneaza si numele lui Dobromir zugravul.[2]
Dupa toate izvoadele, Neagoe Basarab a cladit biserica sa pe fundatiile unui locas mai vechi, care nu fusese altul decat sediul primei Mitropolii a Tarii Romanesti. Pe aceasta, Neagoe gasind-o „daramata si neintarita... a zidit-o si inaltat-o din temelii", fapt pe care un cronicar al infaptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, il intareste. In aceasta forma, biserica Manastirii Curtea de Arges cunoscuta din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopala", cand a devenit resedinta Episcopiei Argesului, ramane, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, daca nu monumentul cel mai de seama, una dintre cele mai reprezentative constructii al sale.
Ca atare o pomenesc documentele si o amintesc toti calatorii straini, care si-au aflat adapost in chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, in 1654, considerau vechea asezare a lui Neagoe drept „una din minunile lumii".[3] Aceleasi cuvinte de inalta pretuire le noteaza, in 1794, si englezul Robert Ainslie si - mai tarziu - pictorii Bouquet si Lancelot, ale caror insemnari de calatorii si stampe au facut sa circule si in afara granitelor tarii faima manastirii lui Neagoe Basarab.
Dupa unele refaceri partiale si intregiri in timp ale ansamblului sau, vatamata si de un puternic incendiu, Biserica Episcopala Curtea de Arges a fost refacuta - astfel dupa cum se vede astazi - de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy si de arhitectul roman Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrarilor de restaurare, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. A fost ispravita in anul 1885 si sfintita la 12 octombrie 1886.
Pictura interioara, realizata de zugravul Dobromir, a fost terminata in anul 1526, in timpul domniei lui Radu de la Afumati. Ea este pastrata fragmentar in Muzeul National de Arta din Bucuresti. Reparata de cateva ori, biserica a fost restaurata (1875 - 1886) de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-le-Duc, care i-a adus si unele modificari care au diminuat valoarea istorica a monumentului.
Construita din piatra fatuita si profilata, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodita II, reluat ulterior si in alte constructii (mitropolia din Bucuresti, biserica fostei manastiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.).
Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea de Arges cu imprejurimile ei.
In veacul al XIII-lea, inalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o lega direct cu albia raului de jos, facuse sa ajunga, pana departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea Basarabilor si biserica "Sfantul Nicolae Domnesc" rasfrang aceasta faima asupra intregii asezari adunata cu timpul in preajma lor: Curtea de Arges de mai tarziu.
Dupa documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tinut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cand s-au grupat aici intaiele centre locuite, face insa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui scaun Domnesc, si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa impodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci cand capitala se muta la Targoviste.
Statuia lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges
Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cate au impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca.
Inceputa in 1514, din dorinta lui Neagoe Basarab de a crea un monument fara seaman de frumos, lucrarile s-au incheiat trei ani mai tarziu, asa incat la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de „manastirea domniei mele de la Arges", si sa-i harazeasca „vama ce este la Ocna Mica de la Targoviste...". Ascultand nu numai legenda, ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsa de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita inainte de trecerea intru cele vesnice a lui Neagoe Basarab.
Manastirea Curtea de Arges, nisa peste intrare cu mozaic semnat de arh. Lecomte in 1885
Asadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumati (1522-1529), odata urcat pe scaun, a consfintit continuarea decorarii asezamantului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care mentioneaza si numele lui Dobromir zugravul.[2]
Dupa toate izvoadele, Neagoe Basarab a cladit biserica sa pe fundatiile unui locas mai vechi, care nu fusese altul decat sediul primei Mitropolii a Tarii Romanesti. Pe aceasta, Neagoe gasind-o „daramata si neintarita... a zidit-o si inaltat-o din temelii", fapt pe care un cronicar al infaptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, il intareste. In aceasta forma, biserica Manastirii Curtea de Arges cunoscuta din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopala", cand a devenit resedinta Episcopiei Argesului, ramane, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, daca nu monumentul cel mai de seama, una dintre cele mai reprezentative constructii al sale.
Ca atare o pomenesc documentele si o amintesc toti calatorii straini, care si-au aflat adapost in chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, in 1654, considerau vechea asezare a lui Neagoe drept „una din minunile lumii".[3] Aceleasi cuvinte de inalta pretuire le noteaza, in 1794, si englezul Robert Ainslie si - mai tarziu - pictorii Bouquet si Lancelot, ale caror insemnari de calatorii si stampe au facut sa circule si in afara granitelor tarii faima manastirii lui Neagoe Basarab.
Dupa unele refaceri partiale si intregiri in timp ale ansamblului sau, vatamata si de un puternic incendiu, Biserica Episcopala Curtea de Arges a fost refacuta - astfel dupa cum se vede astazi - de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy si de arhitectul roman Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrarilor de restaurare, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. A fost ispravita in anul 1885 si sfintita la 12 octombrie 1886.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.