Este cea mai mica specie din familia Fringillidae (a cintezelor) din fauna noastra si este un oaspete recent al Romaniei, iar aceasta mica pasare a avut, se poate spune, o poveste de succes pe meleagurile mioritice.
Daca in anii 1940-1950, Dionisie Lintia o cita ca pasare sporadica, azi situatia canarasului este cu totul alta. In cei 50-60 de ani care au trecut de la observatiile mentionate, aceasta specie si-a extins mult arealul, astazi fiind intalnita ca pasare clocitoare nu doar in zonele montane, ci si in cele sub-montane si deluroase. Are ca locuri preferate parcurile, gradinile cu pomi fructiferi, tufisurile si padurile rare cu poieni, viile si livezile. Depune, de obicei, 5 oua, clocitul dureaza doar 13 zile, iar puii sunt hraniti de parinti timp de 14 zile, dupa care sunt independenti si se descurca pe cont propriu. Hrana sa o constituie diferite seminte de plante, cu toate ca, ocazional, isi hraneste puii si cu insecte.