Atlantida (in greaca, Ἀτλαντὶς νῆσος, "insula lui Atlas") este numele unei insule legendare mentionate pentru prima oara in doua dialoguri ale lui Platon, Timaios si Critias.
In relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navala, cu baza pe o insula sau continent aflata dincolo de coloanele lui Hercule (stramtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni intinse din Africa si Europa de Vest. Dupa o incercare esuata de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat in ocean.
Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani inainte de Solon (aproximativ 9.500 i.Hr.)
Atlantida din dialogurile lui Platon este de obicei considerata un mit creat de acesta pentru a-si pune in evidenta teoriile sale politice. S-a avansat ipoteza ca sursele de inspiratie se afla in momente din istorie, ca eruptia de pe Thera sau razboiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea asezarii Helike in 373 i.Hr. sau invazia esuata a Siciliei de catre atenieni din 415 - 413 i.Hr.
Posibila existenta a unei Atlantide reale a fost intens dezbatuta inca din antichitate, dar a fost de obicei respinsa.
Putin cunoscuta in evul mediu, legenda a fost redescoperita de umanisti in perioada moderna.
In prezent, Atlantida se regaseste in cultura populara, de la opere stiintifico-fantastice la filme si jocuri video, iar studiul existentei sale face obiectul unei noi stiinte, numita atlantologie.
Relatarea lui Platon a fost sursa si pentru imitatii parodice: istoricul Teopompus din Chios descrie un tinut in ocean numit Meropis. Aceasta descriere, inclusa in Cartea a opta din Philippica, contine un dialog intre regele Midas al Frigiei si Silene, in care acesta din urma prezinta locuitorii insulei ca avand talia dubla fata de cea a oamenilor obisnuiti si care traiesc de doua ori mai mult. Ei locuiau in cetati uriase, si ar fi trimis a armata de zece milioane de luptatori pentru a cuceri Hyperborea, insa cand au aflat ca acestia, inferiori in ochii lor, erau cei mai norocosi oameni de pe pamant, au renuntat la planurile lor.
Heinz-Gunther Nesselrath a afirmat ca acestea si alte detalii ale povestii lui Silene reprezinta o exagerare a relatarii Atlantidei, pentru a ridiculiza ideile lui Platon.[10]
Zoticus, un filozon neoplatonist din secolul al III-lea d.Hr. a scris un poem epic pe baza relatarii lui Platon.