Am gresit in privinta mamutilor

Ni s-a spus tuturor aceeasi poveste: mamutii au trait in epoca glaciara, apoi aceasta s-a incheiat — si ei au disparut. Simplu, logic, clar. Doar ca aproape fiecare cuvant din aceasta poveste — este gresit.

Ultimii mamuti au umblat pe Pamant acum aproximativ trei mii sapte sute de ani — cand egiptenii construiau deja temple, iar oamenii scriau legi. Pe insula Wrangel din Arctica, o mica populatie a supravietuit tuturor rudelor sale de pe continent timp de mii de ani — s-a adaptat, s-a micsorat, a rezistat. Iar in permafrostul din Iakutia, oamenii de stiinta au gasit o carcasa din care a curs sange real — la cincisprezece mii de ani dupa moartea animalului.

Dar cea mai surprinzatoare parte urmeaza. Geneticienii de la Harvard si compania Colossal Biosciences au creat deja soareci vii cu gene pentru blana de mamut. Nu in teorie — ci in laborator, in Dallas, in martie doua mii douazeci si cinci. Metoda functioneaza. Urmatorul pas — elefantul asiatic. Tinta — anii doua mii douazeci si sapte pana la doua mii douazeci si opt.

Si in timp ce unii oameni de stiinta incearca sa readuca la viata specii disparute, altii observa cum acelasi „gat de sticla" genetic, care a distrus mamutii de pe Wrangel din interior, se strange chiar acum in jurul vaquitei, rinocerului de Sumatra si tigrului de Amur. Povestea mamutilor nu este trecutul. Este un ghid pentru ceea ce se intampla astazi.