Istoria Bizantului - Vol 3 - Revolte Nika / Razboi Vandal / Hagia Sofia
n zilele de 15-18 ianuaria multimea infuriata ravaseste strazile din Constantinopol, jefuieste, incendiaza, ucide fara mila. Imparatul Iustinian reactioneaza mai intai prin cuvinte blande, apoi face apel la violenta. Revolta se soldeaza cu nu mai putin de 30.000 de victime care pier de sabia soldatilor.
Care a fost cauza marii rascoale ? Se pare ca executia mai multor membrii din cele doua mari grupuri (deme), albastrii (Veneti, clasa mijlocie) si verzii (Prasini, aristocratii), care dominau peisajul circului. Initial un fel de fanclubs antice ale conducatorilor, gruparile capata importanta politica in antichitatea tarzie, putandu-se exprima liber pro sau contra imparatilor si coordonand intr-un fel opinia publica nu rareori prin instigari si provocari la adresa conducerii. Predecesorul lui Iustinian, Anastasius, este el insusi pe cale sa cada victima nemultumirilor multimii.
Iustinian, pe de alta parte, un adept entuziast al demei albastrilor, sustine partida lor si le acorda chiar o importanta libertate juridica, scutindu-i de multe pedepse, incat istoricul Prokopius se plange ca aceste ‘lichele’ ucid tot ce li se pare a avea stofa de acolit al verzilor. Dar lucrurile se schimba in ianuarie 532, cand imparatul decide sa-i execute pe liderii ambelor deme pentru ca au demonstrat pe strazi impotriva impozitelor ridicate. Intamplarea face insa ca laturile spanzuratorii sa cedeze si prizonierii reusesc sa scape si sa ceara azil in biserici.
Pe 13 ianuarie, cand se desfasurau obisnuitele curse de cai in hipodrom, acolitii demelor cer imparatului clementa pentru fugari, dar Iustinian nu are nicio reactie. Atmosfera deja tensionata explodeaza si ambele deme, in ciuda dusmaniei acerbe dintre ele care adesea le aducea in lupte crunte de strada, se unesc sub lozinca « Nika » (victoria) si se rascoala impotriva imparatului bizantin. In acceasi zi incendiaza prefectura orasului condus de Eudamion, apoi in ziua urmatoare provoaca mari distrugeri in hipodrom si in intreg cartierul palatial.
Pe 15 ianuarie forul este sub asediu, precum si bazilica precursoare a Hagiei Sophia. Iustinian este atat de inspaimantat incat se gandeste sa paraseasca orasul. In zadar incearca sa-i impace pe cetatenii extrem de nervosi aparand in fata multimii din hipodrom cu evanghelia in mana, promitand chiar gratierea liderilor partidelor.
Pentru o clipa parea sa-i fi induplecat, dar multimea il aduce in forul constantinopolitan pe Hypatios, un nepot de-al predecesorului lui Iustinian, Anastasius, proclamandu-l anti-imparat. Rabdarea lui Iustinian ajunge la limita. Intrucat garzile si-au mentinut o stare de neutralitate pe timpul revoltei, la cererea insistenta a imparatesei Theodora generalul Belizarie accepta sa intervina impreuna cu trupele sale de elita de origine gota.
Rezultatul interventiei ni-l povesteste istoricul Joannes Malalas in cronica sa :generalul patrunde in hipodrom, trupele sale blocheaza intrarile si se arunca cu sulitele asupra cetatenilor prinsi in aglomeratie. Marea revolta bizantina se termina intr-o baie de sange care in care nu mai putin de 30.000 de persoane isi pierd viata.