Din aceeasi categorie
|
Istoria ceaiului 2 537 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria ceaiului 1 457 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria ceaiului 3 453 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mormantul lui Isus 502 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rusia - Istoria unui Imperiu 682 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Deportatii: Un tren in necunoscut ( 373 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria complicata a aurului | Puterea Aurului 256 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria ceaiului 4 465 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Partea II – Cerul coborat pe Pamant 969 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria OZN-rilor 593 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Istoria ceaiului
| Adaugat de Cozana | 24.01.2012 |  Adauga
la favorite |
1.679 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteOrigine
Chinezii beau ceai inca de acum 5000 de ani. Inceputul este invaluit in legende; cea mai faimosadintre acestea este cea despre imparatul Shen Nung (pronuntat ‘Shay-Nung'). Sansa lui de a descoperi ceaiul este plasatamai exact in anul 2737 I. H., nefondat istoric insa.
De mii de ani chinezii consuma ceai atat pentru sana tate cat si de placere. Nimeni nustie ce ia atras la frunzele verzi, lucioase de ‘Camellia sinensis', dar o legenda populara umple acest gol.
Intr-o zi imparatul Shen Nung se pregatea sabea niste apafiarta, cand, cateva frunze dintr-un copac, ce era deasupra, au cazut in tigaie. Imparatul, curios a decis saguste acest amestec, neplacut privirii. A descoperit caacest amestec era atat delicios cat si inviorator.
Descoperirea ceaiului este atribuita, de catre o legendaindiana, calugarului budist Bodhidharma. Deoarece se apropiau de sfarsit cei sapte ani de contemplatie farasomn, era foarte obosit. In disperare, a mestecat cateva frunze dintr-un copac din apropieresi s-a inviorat imediat.
Desi India este in prezent una dintre cele mai mari producatoare de ceai, totusi nu existainregistrari istorice despre consumul ceaiului in India inaintea secolului al 19-lea. Experimentul de mestecare al frunzelor de catre Bodhidhama nu era cunoscut la acel moment.
Alt mit (japonez) despre meditativul calugar budist Bodhidharma descrie precum caelsi-a aruncat la pamant pleoapele, ce i se inchideau, din frustare canu reusea sastea treaz. Acolo unde pleoapele lui au cazut se gaseau tufisuri de ceai. Frunzele acestor miraculoase tufisuri i-au vindecat oboseala, in mod miraculos.
Ceaiul nu este originar din Japonia, asa ca acest mit aduce, cel putin, o explicatie pentru brusca aparitie pe insule. Realitatea e mai putin frumoasa: in prima parte a secolului al nouasprezecelea un calugar japonez vizitator, numit Dengyo Daishi, a luat cu el, inapoi din China, seminte de ceai.
Metoda intamplatoare a obtinerii ceaiului atribuita imparatului Shen Nung a rezistat testului timpului. Peste inca 4000 de ani s-a dezvoltat metoda de preparare pe care o folosim astazi.
In timpul dinastiei Ming (1368-1644), chinezii au inceput safaramiteze frunze de ceai in apafierbinte. Cu cateva adaptari, ibricul cu capac pentru vin a devenit un vas perfect pentru ceai.
Ceaiul
‘Ceaiul' si toate variatiile de ortografie si pronuntie din lume provin dintr-o singura sursa: ‘Te' inseamna „Ceai" in dialectul chinezesc Amoy. Cuvantul mandarin pentru ceai, ‘cha', a creat de asemenea, cateva derivatii.
Ceaiul a ajuns in Europa in prima parte a secolului al saptesprezecelea. In ciuda recunoasterii exagerate pentru proprietat ile medicinale curative, europenii preferau cafeaua macinata. Ceaiul a devenit popular numai in randul catorva tagme aristocrate.
Sosirea in Europa
Comerciantii danezisi portughezi au fost primii, care la inceputul secolului al XVII-lea, au introdus in Europa ceaiul chinezesc. Portughezii il importau din portul chinezesc Macao; danezii l-au adus in Europa prin Indonezia.
Ciudatul amestec care a sosit cu incarcatura de matasuri si mirodenii nu a avut un success imediat. Europenii l-au incercat dar preferau aroma cafelei rasnite. Suspiciosii englezi au asteptat panain 1652 sa inceapa sa importe ceai.
Rusii au fost de la inceput devotati ceaiului. Ceaiul lor sosea din China pe uscat cu ajutorul camilelor.
Pe masurace pasiunea pentru ceai crestea in Rusia, randurile de camile careserpuiau de-a lungul Asiei cresteau. Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cateva mii de camile in grupuri de 200-300 odata, traversau granita chineza.
Calea feratatrans-siberianaa trimis camilele la o bine meritataodihna, dar calatoria romantica supravietuieste in continuare de vreme ce amestecul popularsi delicat de ceai negru chinezesc ramane cunoscut drept Caravana Ruseasca.
Promotia regala
In Europa secolului al XVII-lea nimic nu ajuta la vinderea unui produs decat patronajul regal.
Consumul ceaiului a luat o intorsatura norocoasa in 1662 cand regele englez Charles al II-lea s-a casatorit cu Catherine de Braganza, o principesa portugheza si o avida bautoare de ceai. Catherine a inceput sa bea ceai la Curte in vase si boluri chinezesti delicate si transparente - si curtenii i-au urmat obiceiul.
Ceaiul era deja scump dar acum erasi la moda. Deodataceaiul avea stil si exclusivitate. In ochii aristocratilor preocupati de imagine era irezistibil.
In Europa secolului al XVII-lea ceaiul era un produs practic cu un mare potential. In general apa nu era buna de baut. Pentru cei care doreau sa evite bolile alegerea era: o ceasca de apa fiarta sau bere, care era de ajuns de tare sa omoare bacteriile.
In Marea Britanie si cateva alte tari, unde berea era o bautura comuna la micul dejun, ceaiul a devenit o bine-venita alternativa. Era, cel putin, o bautura care potolea setea, care inviora si revigora, care avea o mare varietate si mai presus de toate era sigura pentru baut.
In casele aristocratilor din secolul al XVIII-lea consumul ceaiului era o ocazie pentru o mare ceremonie.
Pretioasele frunze de ceai erau adesea pastrate intr-o cutie de ceai inchisa, pentru care nu exista decat o cheie. O data sau de doua ori pe saptamana doamna casei deschidea cutia pentru a servi ceai ca o traditie a familiei sau pentru a impresiona un musafir important.
Finul portelan in care ceaiul era servit accentua bogatia familiei si crestea semnificatia ceremoniei. Era o oportunitate pentru o femeie rafinata sa-si arate palida piele si delicata structura osoasa in contrast cu puritatea translucida a portelanului chinezesc. Aceste doua atribute erau cele prin care era masurata, in acea vreme, puritatea unei doamne.
(Sursa)
Viata sociala in prima jumatate a secolului al XVIII-lea devenea mai sofisticata pe masura ce casele pentru cafea faceau loc gradinilor de ceai. Gradinile de ceai apareau ca o viziune a paradisului: alei cu copaci aliniati, locuri de plimbare cu felinare, muzica, dans, focuri de artificii si o buna mancare insotita de o rafinata ceasca de ceai.
Gradinile de ceai nu erau doar de amuzament, erau si locuri de intalniri sociale. In aceste peisaje exotice cei de origine regala dar si oamenii de rand aveau ocazia sa se plimbe impreuna.
Consumul de ceai a crescut in mod dramatic in prima perioada a secolului al XIX-lea. Moda si costurile reduse au largit piata pe care furnizorii o gaseau greu de satisfacut. Pentru a sparge monopolul chinezesc comertul cu ceai s-a orientat spre India pentru a umple golul.
India
Pe masura ce consumul de ceai crestea in prima perioada a secolului al XIX-lea Compania India de Est cauta noi surse de aprovizionare. Din vreme ce China avea monopol pe cultivarea ceaiului solutia era plantarea de ceai in alta parte.
Primele experiente cu seminte de ceai chinezesc au fost realizate in Assam, in India de Nord-Est. Nu au avut succces desi aceleasi seminte cresteau bine in Darjeeling, in India de Nord.
Apoi in 1820, botanistii au descoperit cativa copaci nativi neidentificati in Assam. Au trimis mostre de frunze la Londra pentru analiza. Mostrele au fost imediat recunoscute ca fiind ceai - o plantanecunoscutaanterior in India - si asftel industria de ceai indian a luat nastere.
Ambalarea
Pana in 1826, ceaiul era intotdeauna vandut neambalat. Era o invitatie pentru vanzatorii nescrupulosi sa dilueze ceaiul cu aditivi. In 1826 John Horniman a dezvoltat linia principala de pachete pre-sigilate, care nu a intrat imediat in gratiile bacaniilor. Ei preferau sa-si creasca profitul intr-o maniera lipsita de onoare. Horniman a incercat o alta metoda de promovare. A pus mesaje medicinale pe ambalaje si si-a vandut ceaiul farmaciilor si farmacistilor. Acestia si clientii lor erau mult mai receptivi la abordarea lui.
Pungile de ceai se spune caau aparut din intamplare. Un importator de ceai din New York numit Thomas Sullivan a trimis mostre de ceai clientilor sai in mici pungi de matase. In mod clar clientilor le-a placut aceasta modalitate pentru ca, in curand, au cerut tot ceaiul lui in forma impachetata.
Dupa 5000 de ani consumul si productia de ceai a continuat sa creasca. In fiecare an, in lumea intreaga aproximativ trei milioane de tone de ceai sunt culese.
Doi factori conduc acum piata internationala. In tarile in curs de dezvoltare, bautul ceaiului este adoptat pentru aceleasi motive pentru care europenii l-au adoptat cu trei secole mai devreme: este o placuta modalitate de a te bucura de o apa sigura pentru consum. In ta rile dezvoltate, setea de noi sortimente si arome a crescut consumul de ceaiuri speciale.
Chinezii beau ceai inca de acum 5000 de ani. Inceputul este invaluit in legende; cea mai faimosadintre acestea este cea despre imparatul Shen Nung (pronuntat ‘Shay-Nung'). Sansa lui de a descoperi ceaiul este plasatamai exact in anul 2737 I. H., nefondat istoric insa.
De mii de ani chinezii consuma ceai atat pentru sana tate cat si de placere. Nimeni nustie ce ia atras la frunzele verzi, lucioase de ‘Camellia sinensis', dar o legenda populara umple acest gol.
Intr-o zi imparatul Shen Nung se pregatea sabea niste apafiarta, cand, cateva frunze dintr-un copac, ce era deasupra, au cazut in tigaie. Imparatul, curios a decis saguste acest amestec, neplacut privirii. A descoperit caacest amestec era atat delicios cat si inviorator.
Descoperirea ceaiului este atribuita, de catre o legendaindiana, calugarului budist Bodhidharma. Deoarece se apropiau de sfarsit cei sapte ani de contemplatie farasomn, era foarte obosit. In disperare, a mestecat cateva frunze dintr-un copac din apropieresi s-a inviorat imediat.
Desi India este in prezent una dintre cele mai mari producatoare de ceai, totusi nu existainregistrari istorice despre consumul ceaiului in India inaintea secolului al 19-lea. Experimentul de mestecare al frunzelor de catre Bodhidhama nu era cunoscut la acel moment.
Alt mit (japonez) despre meditativul calugar budist Bodhidharma descrie precum caelsi-a aruncat la pamant pleoapele, ce i se inchideau, din frustare canu reusea sastea treaz. Acolo unde pleoapele lui au cazut se gaseau tufisuri de ceai. Frunzele acestor miraculoase tufisuri i-au vindecat oboseala, in mod miraculos.
Ceaiul nu este originar din Japonia, asa ca acest mit aduce, cel putin, o explicatie pentru brusca aparitie pe insule. Realitatea e mai putin frumoasa: in prima parte a secolului al nouasprezecelea un calugar japonez vizitator, numit Dengyo Daishi, a luat cu el, inapoi din China, seminte de ceai.
Metoda intamplatoare a obtinerii ceaiului atribuita imparatului Shen Nung a rezistat testului timpului. Peste inca 4000 de ani s-a dezvoltat metoda de preparare pe care o folosim astazi.
In timpul dinastiei Ming (1368-1644), chinezii au inceput safaramiteze frunze de ceai in apafierbinte. Cu cateva adaptari, ibricul cu capac pentru vin a devenit un vas perfect pentru ceai.
Ceaiul
‘Ceaiul' si toate variatiile de ortografie si pronuntie din lume provin dintr-o singura sursa: ‘Te' inseamna „Ceai" in dialectul chinezesc Amoy. Cuvantul mandarin pentru ceai, ‘cha', a creat de asemenea, cateva derivatii.
Ceaiul a ajuns in Europa in prima parte a secolului al saptesprezecelea. In ciuda recunoasterii exagerate pentru proprietat ile medicinale curative, europenii preferau cafeaua macinata. Ceaiul a devenit popular numai in randul catorva tagme aristocrate.
Sosirea in Europa
Comerciantii danezisi portughezi au fost primii, care la inceputul secolului al XVII-lea, au introdus in Europa ceaiul chinezesc. Portughezii il importau din portul chinezesc Macao; danezii l-au adus in Europa prin Indonezia.
Ciudatul amestec care a sosit cu incarcatura de matasuri si mirodenii nu a avut un success imediat. Europenii l-au incercat dar preferau aroma cafelei rasnite. Suspiciosii englezi au asteptat panain 1652 sa inceapa sa importe ceai.
Rusii au fost de la inceput devotati ceaiului. Ceaiul lor sosea din China pe uscat cu ajutorul camilelor.
Pe masurace pasiunea pentru ceai crestea in Rusia, randurile de camile careserpuiau de-a lungul Asiei cresteau. Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cateva mii de camile in grupuri de 200-300 odata, traversau granita chineza.
Calea feratatrans-siberianaa trimis camilele la o bine meritataodihna, dar calatoria romantica supravietuieste in continuare de vreme ce amestecul popularsi delicat de ceai negru chinezesc ramane cunoscut drept Caravana Ruseasca.
Promotia regala
In Europa secolului al XVII-lea nimic nu ajuta la vinderea unui produs decat patronajul regal.
Consumul ceaiului a luat o intorsatura norocoasa in 1662 cand regele englez Charles al II-lea s-a casatorit cu Catherine de Braganza, o principesa portugheza si o avida bautoare de ceai. Catherine a inceput sa bea ceai la Curte in vase si boluri chinezesti delicate si transparente - si curtenii i-au urmat obiceiul.
Ceaiul era deja scump dar acum erasi la moda. Deodataceaiul avea stil si exclusivitate. In ochii aristocratilor preocupati de imagine era irezistibil.
In Europa secolului al XVII-lea ceaiul era un produs practic cu un mare potential. In general apa nu era buna de baut. Pentru cei care doreau sa evite bolile alegerea era: o ceasca de apa fiarta sau bere, care era de ajuns de tare sa omoare bacteriile.
In Marea Britanie si cateva alte tari, unde berea era o bautura comuna la micul dejun, ceaiul a devenit o bine-venita alternativa. Era, cel putin, o bautura care potolea setea, care inviora si revigora, care avea o mare varietate si mai presus de toate era sigura pentru baut.
In casele aristocratilor din secolul al XVIII-lea consumul ceaiului era o ocazie pentru o mare ceremonie.
Pretioasele frunze de ceai erau adesea pastrate intr-o cutie de ceai inchisa, pentru care nu exista decat o cheie. O data sau de doua ori pe saptamana doamna casei deschidea cutia pentru a servi ceai ca o traditie a familiei sau pentru a impresiona un musafir important.
Finul portelan in care ceaiul era servit accentua bogatia familiei si crestea semnificatia ceremoniei. Era o oportunitate pentru o femeie rafinata sa-si arate palida piele si delicata structura osoasa in contrast cu puritatea translucida a portelanului chinezesc. Aceste doua atribute erau cele prin care era masurata, in acea vreme, puritatea unei doamne.
(Sursa)
Viata sociala in prima jumatate a secolului al XVIII-lea devenea mai sofisticata pe masura ce casele pentru cafea faceau loc gradinilor de ceai. Gradinile de ceai apareau ca o viziune a paradisului: alei cu copaci aliniati, locuri de plimbare cu felinare, muzica, dans, focuri de artificii si o buna mancare insotita de o rafinata ceasca de ceai.
Gradinile de ceai nu erau doar de amuzament, erau si locuri de intalniri sociale. In aceste peisaje exotice cei de origine regala dar si oamenii de rand aveau ocazia sa se plimbe impreuna.
Consumul de ceai a crescut in mod dramatic in prima perioada a secolului al XIX-lea. Moda si costurile reduse au largit piata pe care furnizorii o gaseau greu de satisfacut. Pentru a sparge monopolul chinezesc comertul cu ceai s-a orientat spre India pentru a umple golul.
India
Pe masura ce consumul de ceai crestea in prima perioada a secolului al XIX-lea Compania India de Est cauta noi surse de aprovizionare. Din vreme ce China avea monopol pe cultivarea ceaiului solutia era plantarea de ceai in alta parte.
Primele experiente cu seminte de ceai chinezesc au fost realizate in Assam, in India de Nord-Est. Nu au avut succces desi aceleasi seminte cresteau bine in Darjeeling, in India de Nord.
Apoi in 1820, botanistii au descoperit cativa copaci nativi neidentificati in Assam. Au trimis mostre de frunze la Londra pentru analiza. Mostrele au fost imediat recunoscute ca fiind ceai - o plantanecunoscutaanterior in India - si asftel industria de ceai indian a luat nastere.
Ambalarea
Pana in 1826, ceaiul era intotdeauna vandut neambalat. Era o invitatie pentru vanzatorii nescrupulosi sa dilueze ceaiul cu aditivi. In 1826 John Horniman a dezvoltat linia principala de pachete pre-sigilate, care nu a intrat imediat in gratiile bacaniilor. Ei preferau sa-si creasca profitul intr-o maniera lipsita de onoare. Horniman a incercat o alta metoda de promovare. A pus mesaje medicinale pe ambalaje si si-a vandut ceaiul farmaciilor si farmacistilor. Acestia si clientii lor erau mult mai receptivi la abordarea lui.
Pungile de ceai se spune caau aparut din intamplare. Un importator de ceai din New York numit Thomas Sullivan a trimis mostre de ceai clientilor sai in mici pungi de matase. In mod clar clientilor le-a placut aceasta modalitate pentru ca, in curand, au cerut tot ceaiul lui in forma impachetata.
Dupa 5000 de ani consumul si productia de ceai a continuat sa creasca. In fiecare an, in lumea intreaga aproximativ trei milioane de tone de ceai sunt culese.
Doi factori conduc acum piata internationala. In tarile in curs de dezvoltare, bautul ceaiului este adoptat pentru aceleasi motive pentru care europenii l-au adoptat cu trei secole mai devreme: este o placuta modalitate de a te bucura de o apa sigura pentru consum. In ta rile dezvoltate, setea de noi sortimente si arome a crescut consumul de ceaiuri speciale.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.