Planta de ceai isi are originile in partea de sud-est a Asiei, in regiunea formata din nord-estul Indiei, nordul Burmei (Myanmar) si provincia Yunnan (China). Ceaiul a fost intrebuintat pentru prima oara de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atat la prepararea bauturilor cat si a mancarurilor.
Ceaiul fiind de mare importanta pentru civilizatiile asiatice, s-au nascut legende despre descoperirea sa.
O legenda populara chineza spune ca imparatul Shennong a descoperit ceaiul in timp ce bea dintr-un bol cu apa fierbinte la umbra unui copac, in anul 2737 i.Hr. Cateva frunze se scuturara in bolul imparatului, facand culoarea apei sa se schimbe. Curios din fire, Shennong lua o sorbitura si fu placut surprins de aroma si de proprietatile revigorante ale bauturii.
Alta legenda, din vremea dinastiei Tang, atribuie raspandirea ceaiului lui Bodhidharma, fondatorul scolii budiste Zen. Acesta, dupa ce meditase in fata unui zid timp de noua ani, s-a intamplat sa adoarma. Dispretuindu-se pentru slabiciunea sa, isi taie pleoapele si acestea cazura pe pamant unde prinsera radacini, din ele crescand tufe de ceai.
Dovezi materiale ale intrebuintarii plantei sunt recipientele cu ceai descoperite in morminte datand de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentara apartine unui functionar chinez despre care se stie ca a murit in anul 273; despre planta de ceai se poate sa fi pomenit si Confucius in scrierile sale cu 600 de ani inainte, insa atestarea este nesigura. Cert este ca in timpul dinastiei Tang (618-907) bautul ceaiului devenise popular datorita gustului sau si a calitatilor sale medicinale. Ceainariile atrageau artistii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).
Cam in aceeasi perioada (648-749), ceaiul a fost introdus si in Japonia de catre un calugar budist, Gyoki; el a plantat arbustii in 49 de gradini ale templelor; in secolul al XIII-lea un preot Zen a creat Ceremonia ceaiului (Cha-no-yu).
Pe la sfarsitul secolului al XVI-lea apar mentiuni rare despre acest obicei si la europeni, autorii acestora fiind negustorii si misionarii portughezi care traisera in partile acelea rasaritene. Dar nu portughezii au fost cei care au facut primele importuri de ceai in Europa, ci olandezii. Prima lada cu ceai care-a fost inregistrata intr-un port european a ajuns la Amsterdam in 1606 si pe parcursul secolului a castigat in popularitate. Ceaiul a devenit o bautura la moda printre olandezii bogati si din Olanda s-a raspandit si in alte tari din vestul Europei. La curtea engleza, obiceiul de a bea ceai a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea de catre printesa lusitana Ecaterina de Braganza in urma casatoriei cu viitorul rege Carol al II-lea al Angliei. Britanicii au preluat cu entuziasm obiceiul, fiind si in prezent unii dintre cei mai mari consumatori de ceai.