Ceea ce s-a intamplat la Pitesti, intre 1949 si 1951, cu unele ecouri si in alte inchisori politice, chiar nu are asemanare. Iar astazi fix despre acest subiect o sa va povestesc: asa-numitul fenomen Pitesti. Sau experimentul Pitesti. Ori reeducarea de la Pitesti. De fapt, niciunul dintre acesti termeni nu reusesc sa cuprinda suficient de amplu si de profund ceea ce s-a petrecut acolo. Asa ca eu ii voi spune „actiunea violenta petrecuta la inchisoarea Pitesti" si o s-o explic in clipul acesta.
Ceea ce s-a petrecut la Pitesti a fost, fara indoiala, unul cele mai sumbre capitole ale umanitatii din secolul trecut: cateva sute de tineri, detinuti politici cu optiuni anti-comuniste, au ajuns sa se tortureze intre ei, ducand supliciile si umilintele la un grad de dezumanizare greu de imaginat. Un capitol definitoriu al comunismului romanesc, parte al acelei vaste represiuni care a ravasit societatea romaneasca. Si un exemplu al prabusirii de care este capabila fiinta omeneasca. Al abisului celui mai intunecat si terifiant. Dar si al sperantei si curajului, caci, asa cum vom vedea, pana si in cel mai obscur univers, binele tot mai reuseste sa razbata, sa palpite si sa-l salveze pe cel deznadajduit.
Este o poveste care merita si trebuie spusa si o voi face asa cum am facut in fiecare episod al seriei Pe Vremea Tovarasilor: cu sinceritate si obiectivitate. Si, in acest sens, voi apela atat la memoriile supravietuitorilor, ca Stefan Davidescu, Nicolae Purcarea ori Dumitru Bordeianu, cat si la sintezele istoricilor, precum volumul lui Alin Muresan „Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate", care este, probabil, cea mai cuprinzatoare lucrare pe aceasta tema.
Cuprins:
0:00 Introducere
04:32 Punctul de inceput: inchisoarea Suceava
18:16 Actiunea violenta de la Pitesti
50:48 Exportul actiunii violente
57:21 Dupa Pitesti, a fost Gherla
01:14:18 Procesele reeducarii
01:23:44 Ce-a ramas in urma Pitestiului?