Dinastia Qin

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

14.03.2024

Adauga la favorite

31 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Regalitatea a luat sfarsit in anul 256 i.e.n., cand regele Nan, din dinastia Zhou, lipsit de orice prerogative, a murit fara a lasa urmasi. Meritul unificarii Chinei ii revine puternicului stat militarist Qin (225-206 i.e.n.), stat care ocupa o suprafata importanta de teritoriu pe malul apusean al Fluviului Galben. Regii Qin au luptat impotriva rivalilor lor cu o rara ferocitate si au cucerit rand pe rand toate marile regate feudale chineze. In valtoarea acestor lupte dramatice, dinastia Zhou dispare dupa opt secole de existenta, record de longevitate intre toate dinastiile chineze . In anul 247 i.e.n., la varsta de treisprezece ani, Zheng s-a urcat pe tronul tarii Qin si in anul 221 i.e.n., dupa victorii deosebite a cucerit intreaga China si le-a cerut ministrilor sai sa-i gaseasca un titlu care sa fie pe masura meritelor sale.Dupa indelungate dezbateri acestia i-au propus titlul de Suveran August ( Huangdi ) pe care l-a adoptat, hotarand sa fie numit Primul Suveran August ( Shi Huangdi), succesorii sai au fost numiti al doilea, al treilea si tot asa. Numele pe care si l-a atribuit isi are originea intr-o traditie antica potrivit careia China avusese la inceputurile existentei sale trei ,,Huang" (,,Augusti") si apoi cinci Di (,,Suverani") . Prin mai multe elemente, noua conceptie de Imperiu era atasata de trecut si imprumuta mult din vechea regalitate Zhou: alegerea unei culori ( negru), a unui numar si a unui element cunoscut ca fiind favorabil dinastiei ( apa ) . Qin Shi Huangdi a ales numarul sase drept numar etalon si a domnit in virtutea elementului apa. El a hotarat ca drapelele si hainele sa aibe culoarea neagra, culoare ce corespunde apei. Palariile oficiale au avut sase degete lungime, iar atelajele trasurilor, sase cai . Acum, functia regala nu mai este numai religioasa, suveranul jucand rolul unei autoritati efective si doreste sa isi etaleze puterea. El porunceste sa se construiasca la Xian yang un palat grandios, unde pot locui 10.000 de persoane si unde sunt reconstituite palatele princiare ale regatelor cucerite. Atunci cand se exprima foloseste pentru a se autodesemna un pronume special: Zhen ( noi). Atunci cand deleaga autoritatea unuia dintre functionarii sai, lucrul acesta se face prin intermediul fu, al insignei formate din doua jumatati potrivite perfect, una dintre ele era oferita celui care isi primea misiunea, cealalta era pastrata in cancelarie, pentru control. Victoria statului Qin impotriva dusmanilor sai a fost posibila numai prin organizarea unei armate bine echipate si cu o disciplina stricta, pe langa competenta comandantilor si viziunea monarhului. Cronicile vorbesc de sute de mii de capete taiate (nu se luau prizonieri de razboi). Desi aceasta brutalitate era ceva comun in China Veche, totusi acest tablou sangeros al unificarii prin foc si sabie a prefatat, ca o prevestire, duritatea regimului instaurat de Qin Shi Huangdi in noua sa stapanire. Printul din Qin a inceput prin a anexa teritoriile vecine de pe cursul mijlociu si inferior al Fluviului Galben, statele Zhao, Wei si Han ( actuale provincii Shanxi si Henan), regatul central Chu ( intre Huang-He si raul Huai), apoi Qi (in Shandong). Atunci cand aceasta prima unificare a fost realizata, el a organizat campanii in zone mai indepartate, in regiuni considerate inca barbare. La nord-est, a ajuns pana in Coreea, in nord, s-a lovit de Xiongnu (hunii), populatii nomade care erau pe cale sa organizeze o puternica confederatie si s-a oprit pe Fluviul Galben pentru a preveni o invazie . Catre sud a trimis patru armate care au ajuns pana la mare, in apropiere de Guangzhou ( actualul oras Canton) si continua inaintarea sa pana in nordul actual al Vietnamului. In felul acesta este marcat, inca de la origini, cadrul in care China istorica se va dezvola incetul cu incetul. Imparatul Qin a poruncit sa se inceapa construirea Marelui Zid Chinezesc, pentru a-si apara tara impotriva invaziilor popoarelor de pastori si razboinici nomazi din stepele Mongoliei. Spatiul astfel delimitat era extrem de divers. Pentru a realiza omogenizarea sa, Qin Shi Huangdi a suprimat toate fiefurile, toate principatele locale si a creat, pentru a le inlocui, treizeci si sase de jun sau prefecturi, cu structuri identice . El a organizat o retea de drumuri, care porneau din noua capitala, Xian’yang ( aproape de actualul Xi’an din provincia Shaanxi). Imparatul Qin Shi Huangdi a desfiintat celelalte state si a pus bazele unei autoritati puternice, centralizate, care avea la baza o armata puternica, o administratie eficienta si un cod de legi foarte strict. Imediat dupa instaurarea noii ere, Qin Shi Huangdi a vizitat toate regiunile Imperiului si a facut pelerinaje la toate locurile sfinte traditionale, dar zeii l-au primit rau pe cel care conducea dupa principii elaborate intr-o epoca de tiranie. Pe muntele Siang, divinitatile locale au trimis un vant care aproape l-a impiedicat sa treaca fluviul Yhuziang. Imparatul a poruncit sa fie doborata padurea de aici si apoi muntele sa fie vopsit in rosu ca un criminal . Sistemul de unitati de masura, moneda si scrierea chineza au fost unificate si standardizate in aceasta perioada. Valoroasa s-a dovedit, in acest sens, experienta fostelor state rivale regatului Qin, care cu mult inaintea unificarii isi construisera vaste fortificatii cu aceeasi finalitate. Dar proiectul Qin va fi marcat, spre deosebire de aceste incercari anterioare, de titanismul acelei epoci de innoire pentru China, avand proportii cu adevarat grandioase. Marele Zid Chinezesc, extins si refacut de dinastiile urmatoare, se intinde acum pe o lungime de 7 240 km, de la Marea Galbena pana in provincia Xinjiang, in vestul Chinei . Qin Shi Huangdi datora o buna parte din succesul sau reformelor radicale adoptate de catre predecesorii sai, cat si de catre consilierii legisti ai acestora. O data ajuns stapan al Imperiului, el a continuat sa acorde incredere aceleiasi scoli de gandire, care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute, precum si a unui cod penal sever si a unui sistem de legi aplicabile tuturor. Imparatul a inlaturat vechea nobilime, i-a confiscat armele, i-a distrus fortificatiile si nu a ezitat sa deporteze pe unii dintre ei. El i-a tinut sub control pe intelectuali care, pana atunci, formasera o mare parte din clientela senioriala, mereu gata sa critice sau sa contrazica. Cartile clasice, care exprimau gandirea vechii aristocratii, au fost condamnate la ardere ( 213 i.e.n.) si nu au fost pastrate decat cartile de utilitate practica ( medicina, agricultura, divinatie). Literatii confucianisti au fost hartuiti si supravegheati, cateva sute dintre ei au fost ucisi.

Pentru consolidarea imperiului, Qin Shi Huangdi a luat masuri care deseori duc cu gandul, privind retrospectiv, la regimurile totalitare ale secolului XX. Imparatul Qin a impus populatiei impozite grele si a procedat la recrutari fortate de masa atat pentru armata, pentru a-si sustine campaniile militare ample, cat si pentru ambitioasele sale proiectele de constructii. Prioritatea este detinuta de productia agricola, iar taranul-soldat, supus corvezilor si conscriptiei, devine elementul fundamental. Familiile taranesti sunt impartite in grupuri responsabile colectiv . Un cod sever, plin de pedepse crude tine recalcitrantii in frau. Din cauza regimului aspru si a impozitelor grele, dupa 211 i.e.n., cand imparatul Qin Shi Huangdi a murit, a izbucnit o puternica rascoala taraneasca in urma careia urmasul sau a fost detronat, iar dinastia Qin si-a incetat existenta . Pe fondul evenimentelor va veni la putere, pentru aproape patru secole (206 i.e.n. – 220 e.n. ) dinastia Han, care va prelua intr-un mod creator realizarile predecesoarei ei. Intemeietorul dinastiei, Liu Pang a primit dupa moarte, pentru meritele sale numele de Kao-Zi ( Stramosul Suprem). In anul 180 i.e.n., s-a urcat pe tron imparatul Wen, care a avut drept unica preocupare imbunatatirea starii poporului, reusind sa aduca tara la un nivel ridicat de prosperitate. Wen a emis numeroase decrete inspirate din traditiile antice si a formulat urmatorul principiu: ,, Drumul Cerului (Tian Tao) spune ca Dezastrele provin din actiuni detestabile, in timp ce Prosperitatea apare in urma Virtutii. Greselile tuturor functionarilor isi au originea in mine." Urmasul sau, imparatul Wu (156 i.e.n.-29 martie 87 i.e.n.), a fost unul din cei mai importanti imparati ai Chinei si al saptelea din dinastia Han. La nastere a purtat numele de Liu Che, si a urcat pe tron in 141 i.e.n., avand avut o domnie lunga de 54 de ani. A preluat tronul de la tatal sau Han Jingdi care prin inabusirea revoltei "Celor sapte State" (154 i.e.n.) a reusit centralizarea puterii statului. In timpul domniei sale confucianismul a fost sprijinit puternic, devenind obligatorie in administratie. Prin aceasta masura s-a combatut alchimia taoistica, doua curente filosofice ce s-au combatut vehement. In aceeasi perioada apare buddhismul, dar care devine o religie oficiala numai in anul 65 i.e.n. in timpul domniei lui Han Mingdi. In timpul domniei lui Wu, au fost purtate numeroase razboaie, imperiul extinzandu-se pana la Tarim si Valea Ferghana (102 i.e.n.- 101 i.e.n.) Coreea (108 i.e.n.), iar in sudul Chinei expansiunea a culminat cu cucerirea Cantonului (111 i.e.n.), pana la granita cu Vietnam. Succesele din aceste razboaie in special din sudul Chinei, au contribuit la consolidarea statului chinez si cresterea populatiei, aceasta extindere teritoriala a dus la inlesnirea contactelor comerciale, ca de exemplu cu Persia. Politica lui externa s-a concentrat mai ales asupra apararii contra triburilor nomade Xiongnu care efectuau invazii asiatice, iar prin intermediul trimisului, sau Zhang Qian, a obtinut o alianta cu tribul Yuezhi. De asemenea, s-a acordat o mare importanta cresterii cailor, element important pentru dezvoltarea cavaleriei, actiune ce isi arata roadele in 119 i.e.n, prin infrangerea suferita de Xiongnu. In final, dinastia Han a fost slabita de rivalitati politice si coruptie. Statele vasale puternice s-au revoltat si a izbucnit o miscare de revolta de mari dimensiuni, care a pus capat dinastiei in anul 220 e.n. Din acest an, China s-a despartit in trei regate rivale, amenintate de invaziile triburilor nomade din nord. Mostenirea lasata de prima dinastie: Qin, care a durat atat de putin, este de o importanta capitala pentru intreaga istorie a Chinei. Titlul imperial a putut sa supravietuiasca timp de mai mult de doua milenii in ciuda amintirii odioase pe care a lasat-o cel care l-a purtat primul, pentru ca el corespunde imaginii unei unitati a tinuturilor Chinei, care ramane un model si in zilele noastre. Istoria Chinei nu este o succesiune de dinastii asemanatoare ci o permanenta incercare de a oferi un echilibru influentelor venite din toate colturile, modurilor de trai extrem de variate, conditiilor geografice diverse. Adevarata obsesie a conducatorilor chinezi a fost mereu efortul catre unificare, al carui model si arhetip se regasesc in actiunile lui Qin Shi Huangdi. Multe dintre masurile adoptate de marele unificator i-au supravietuit. Imperiul chinez a avut o uriasa istorie timp de doua milenii si se incheie cu prabusirea dinastiei Qing, in anul 1911, cand este instaurata Republica.

Dinastia Qin

Semnaleaza o problema