Iranul isi deschide portile strainilor si o calatorie cu trenul din Golful Persic pana la Marea Caspica este o modalitate excelenta de a cunoaste tara si oamenii ei. Restrictiile de calatorie care sunt acum ridicate au fost in vigoare de zeci de ani. Multi iranieni spera ca vor putea acum sa duca o viata mai libera – si ii intalnim pe multi dintre acesti oameni ospitalieri si primitori in calatoria noastra prin natiunea din Orientul Mijlociu. Cea mai importanta legatura feroviara a tarii, Calea Ferata Transiraniana, circula pe aproximativ 1400 de kilometri de la Golful Persic prin Teheran pana la Marea Caspica. Calatoria incepe in Khorramshahr pe Shatt al-Arab, granita fluviala dintre Irak si Iran. Trecand pe langa campurile petroliere, trenul ajunge la Shushtar. Una dintre atractiile de top aici este sistemul hidraulic istoric, acum un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Dupa aceea, trenul se indreapta spre Muntii Zagros. Calatoria este intrerupta de o pauza de rugaciune. Peisaje uluitoare trec pe langa fereastra trenului pana ajungem la cel mai inalt punct nu numai al calatoriei noastre, ci si al intregii retele feroviare: 2.200 de metri deasupra nivelului marii intre Dorud si Arak. In timpul unei scurte opriri in Qom, calatorii se pot alimenta cu sohan, o patiserie facuta din germeni de grau, faina si zahar. Urmatoarea sectiune a pistei este de mare viteza si continuam spre Teheran cu 160 km/h. Zona metropolitana gazduieste peste 15 milioane de oameni. Ultima etapa ne duce in nordul tarii. In Muntii Alborz, aflam ce rol a jucat Calea Ferata Transiraniana in timpul ofensivei majore a lui Stalin impotriva armatei germane din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Aventura noastra feroviara orientala se incheie in Bandar-e Torkaman, pe Marea Caspica. __