1943: detentorul Cousteau-Gagnan esueaza primele teste efectuate in luna Februarie in raul Marne de langa Paris. Se aduc o serie de modificari cum ar fi fixarea supapei de evacuare a aerului expirat in camera detentorului la acelasi nivel cu cea de inspiratie si punerea unui al doilea furtun separat pentru expiratie. In acelasi an in cursul verii si toamnei, Cousteau impreuna cu Philippe Taillez si Frederic Dumas testeaza prototipul acestui aparat in Marea Mediterana. Deoarece aparatul se dovedeste a fi sigur si deosebit de usor de utilizat, este folosit si de catre ceilalti membri ai familiei Cousteau (sotia si cei doi fii). Se efectueaza peste 500 de scufundari testand aparatul incercandu-se determinarea limitelor de utilizare. Astfel in luna Octombrie, Dumas atinge adancimea de 64 de metri. Aparatul sufera o serie de perfectionari ajungandu-se in anul 1945 la renumitul detentor Cousteau-Gagnan, CG-45. Acesta va fi urmat de alte variante perfectionate si anume de detentorul Mistral si Super Mistral de tipul "detentor dorsal" cu un singur etaj si apoi de detentorul Acquilon cu doua etaje separate. Toate aceste modele au fost produse la firma La Spirotechniques, o subsidiara a L'Air Liquide si comercializate in Franta incepand cu anul 1946. Aparatul Cousteau-Gagnan sta la baza tuturor aparatelor de respirat cu aer comprimat utilizate in prezent in scufundarea autonoma. In S.U.A.aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung.
1946: Jacques-Yves Cousteau pune la punct costumul cu volum constant. Fabricat din cauciuc vulcanizat, costumul a fost realizat special pentru scufundari cu durate mari de timp in ape cu temperatura scazuta.
1959: cu ajutorul inginerilor Jean Mollard si Andre Laban , a conceput minisubmarinul SP-350 denumit si Denise „farfuria scufundatoare"; acesta era un vehicul subacvatic, cu doua locuri, de forma rotunda, fara elice, propulsat de turbine cu jet de apa care poate ajunge la o adancime de 350 m; in 1965 a mai construit alte doua vehicule, SP-500, care au atins adancimea de 500 m si SP-1000, iar in 1966, S.4000 Deepstar si S.P. 3000.
Un alt dispozitiv destinat cercetarilor marine construit de Cousteau a fost „Paianjanul de apa" un aparat multifunctional destinat analizei biochimice a suprafetei oceanului.
Alta inventie importanta a lui Jacques-Yves Cousteau, cu impact major asupra scufundarilor moderne, a fost conceperea unui scuter subacvatic, construit prin modificarea unor torpile militare si destinat deplasarii rapide pe sub apa a scafandrilor, oferindu-le astfel posibilitatea sa acopere suprafete mai extinse de cercetare.
Jacques-Yves Cousteau a fost observatorul intregului Ocean Planetar, studiindu-i gradul de poluare. A demonstrat practic pericolul pe care-l reprezinta vehicularea a tot mai multor deseuri industriale catre marile fluvii (Nilul, Amazonul, Fluviul Galben etc.). A fost director al Muzeului de Oceanografie din Monaco. In 1992 a fost invitat oficial la conferinta Natiunilor Unite pentru mediu si dezvoltare de la Rio de Janeiro, iar in 1993 a fost numit in Comitetul consultativ al Natiunilor Unite si consilier pentru dezvoltare durabila al Bancii Mondiale.