Catedrala Toledo
Catedrala Toledo este una dintre cele mai mari catedrale crestine din lume. Aflata in orasul spaniol cu acelasi nume, catedrala este considerata a fi una dintre cele mai marete structuri gotice de acest gen din intreaga Europa. Din punct de vedere al fidelitatii fata de stilul gotic, aceasta nu este intrecuta decat de doua alte catedrala - Catedrala din Sevilia si Catedrala din Milan.
Catedrala Toledo are cinci nave spatioase, iar transeptele acesteia nu sunt extinse spre exterior, asa cum sunt acestea la Catedralele din Notre Dame de Paris si Bourges. Transeptele sunt incadrate in interiorul acesteia.
Catedrala are o lungime de 120 de metri si o latime de 59 de metri. Pentru a intelege mai bine aceste cote, se cere ca pelerinul sa se afle in interiorul catedralei in momentul in care vrea sa observe adevarata dimensiune, caci din exterior, dimensiunile ei par mult mai mici, datorita stradutelor inghesuite din jur.
Acoperisul catedralei, care, in zona navei centrale atinge inaltimea de 44.5 metri, este sustinut de o serie de 88 de coloane. Catedrala este luminata printr-o serie de mai bine de 750 de ferestre cu vitralii. Vitraliile acestora nu au aceeasi vechime, unele fiind din secolul al XIV-lea, iar altele din secolele urmatoare, al XV-lea si al XVI-lea. Acestea sunt lucrarile celor mai buni mesteri sticlari ai vremii.
Catedrala Toledo se inalta pe locul pe care, pana la aceasta, se inalta Marea Moschee din Toledo. La randul ei, moscheea s-a ridicat pe locul unei foste biserici vizigote. Catedrala Toledo a fost ridicata intre anii 1226 si 1493, durata lucrarilor facandu-se simtita si in stilul catedralei. Astfel, se pot vedea mai multe urme ale stilurilor vremii, de-alungul timpului, in procesul de ridicare.
In Catedrala Toledo au avut loc multe dintre marile evenimente istorice ale timpului. Dintre acestea numit momentul de incoronare al mostenitorilor Spaniei - Ioana cea Nebuna si Philip cel Frumos.
Arhitectura de inceput de secol XIII, care poate fi observata in incinta catedralei, este una inspirata din structura obisnuita a catedralelor gotice din Franta - spre exemplu Catedrala Chartres. Catedrala a fost personalizata insa cu stilul bondoc spaniol, astfel incat aportul national este apreciabil. De asemenea, nu trebuiesc trecute cu vedere nici piesele de mobilier, care sunt grele si bine conturate, si nici corul bine dezvoltat si asezat in nava centrala.
Exteriorul Catedralei Toledo, impreuna cu marea spira ce se odihneste deasupra acesteia si cu contrafortii ce o imprejmuiesc, este cu adevarat bine observata din afara orasului sau de pe un alt loc de mare inaltime, precum Parador Nacional de Turismo. De aproape, este dificil, aproape imposibil, sa fie observata adevarata maretie si structura a acesteia, singurul lucru vizibil fiind doar frumusetea ei de necontestat.
Turnul nordic are o inaltime de 90 de metri, si a fost ridicat intre anii 1380 si 1440. In interiorul acestui turn se afla faimosul clopot numit "Campana Gorda", fabricat in anul 1753 si avand o greutate de 17 tone. Turnul sudic a fost lasat neterminat, drept acoperis punandu-i-se un dom de factura baroca.
Fatada principala a Catedralei din Toledo dateaza din secolul al XV-lea, acesteia alaturandu-i-se si trei portale gotice sculptate intre anii 1418 si 1450. Portalul central, numit "Puerta del Perdon", pastreaza un timpan sculptat de catre Juan Aleman si care o infatiseaza pe Fecioara Maria inmanandu-i un vestmant Sfantului Ildefonso - acesta este sfantul protector al orasului Toledo. In total, catedrala are opt portale.
Catedrala are, de la intrare, doua abside laterale pe fiecare latura, despartite de nava de seria de 88 de pilastri care sustin bolta. In aceste abside pot fi observate frumoasele vitralii de secol XV si XVI de care am amintit si mai sus.
Tot in cadrul vitraliilor, includem si cele doua imense rozarii - cel de deasupra usilor nordice si cel de deasupra usilor sudice. Langa usa sudica, numita "Puerto de los Leones", se afla o fresca imensa care il infatiseaza pe Sfantul Christopher.
In plin centrul catedralei se afla Corul, flancat de doua randuri de strane si multime de alte sculpturi. Stranile din partea de jos sunt sculptate de catre Rodrigo Aleman in anul 1495, acestea reprezentand Cucerirea Granadei - in 54 de scene istorice sculptate foarte amanuntit. Fiecare scaun infatiseaza cucerirea unui sat sau oras.
Stranile de sus au fost terminate in anul 1543 de catre Alonso Berruguete (partea sudica) si de catre Philippe Vigarni (partea nordica). Acestea infatiseaza scene si personaje vechi-testamentare. Berruguete este si autorul minunatea scene a Schimbarii la Fata, scena sculptate dintr-un singur bloc de alabastru. Fiecare strana infatiseaza totodata si cate o scena din viata de zi cu zi a lumii medievale - sculptate cu detalii ciudata, incantatoare sau comice.
Chiar in spatele Marelui Altar se afla "El Transparente", care se numara printre operele artistice cele mai apreciate din catedrala. Un perete de marmura si alabastru sculptat in stilul baroc care a fost trecut cu vederea de-alungul timpului, datorita slabei iluminari a catedralei.
Sculptorul Narcisco Tome a taiat in bolta o nisa pentru patrunderea luminii in acest loc. Cu toate ca toledonii nu au fost de acord, lucrarea a fost oricum realizata. Astfel, aici au iesit la lumina grupuri de ingeri in ascensiune, Cina cea de Taina si Ridicarea Fecioarei la Cer.
In interiorul catedralei, de-alungul peretilor acesteia se afla mai bine de 20 de capele, majoritatea dintre acestea gazduind frumos-lucrate morminte. Frumos decorata "Capilla de Santiago", aflata in coltul de nord-est, pastreaza magnificile statui din marmura ale lui Alvaro de Luna si ale sotiei sale - 1488.
In partea nordica a Catedralei Toledo se afla curtea interioara inchisa, inceputa in anul 1389. In interiorul acesteia se afla fresce purtand semnatura lui Francisco Bayeu si a lui Mariano Maella (1776) - pe partea sudica si estica. In coltul nord-estic se afla "Capilla de San Blas", care nu este deschisa publicului - aceasta pastreaza fresce murale florentine, datand din anul 1399.