Din aceeasi categorie
|
John Singer Sargent 215 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Japonia 1500 de istorie 341 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
536 d.Hr.: Anul in care Soarele a disparut 188 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O Istorie a Naturii (Geneza 3/4) 1.514 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O Istorie a Naturii (Geneza 1/4) 1.386 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O Istorie a Naturii (Geneza 2/4) 1.358 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O Istorie a Naturii (Geneza 4/4) 1.300 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Comorile bijuteriilor franceze 154 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mit si istorie: Maria Tanase(II) 616 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cine a fost Beatrix Potter 282 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
O istorie a vopselei pentru pictura
| Adaugat de Cozana | 19.08.2021 |  Adauga
la favorite |
160 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDin motive religioase ori porniri artistice, omul preistoric a inceput de timpuriu sa foloseasca substante colorante. La sfarsitul musterianului, el folosea pentru picturile murale fier oligist, ocru de fier si de mangan, iar pentru negru, grafit si carbune de lemn. Acestea erau macinate in pietre concave si amestecate cu substante grase pe o piatra plata. Mai tarziu, acesti pigmenti au fost utilizati pentru decorarea obiectelor de lut. In sfarsit, omul a observat ca vopselele grase protejau obiectele contra actiunii degradante a intemperiilor.
Inca de la inceputurile civilizatiilor mesopotamiene si egiptene, palatele si templele erau impodobite cu picturi policrome. Principalii pigmenti identificati sunt creta si ghipsul pentru fondul alb; bitumul, funinginea, piroluzitul (minereu de mangan) si silicatul de calciu pentru negru; azuritul sau malahitul (minereu de cupru) pentru albastru; o intreaga gama de ocru (pamant feruginos) mergand de la galben pana la maro inchis (pentru galben, egiptenii au important, incepand cu 1600 i. Hr., orpimentul din Orient). Celelalte culori erau obtinute prin amestecul acestor pigmenti intre ei.
Vreme indelungata, tehnica utilizata a constat in diluarea pigmentilor cu apa in amestec cu un adeziv (guma arabica, albus de ou, gelatina etc.). Vopselele astfel obtinute erau fragile; de aceea erau adesea protejate de un strat subtire de ceara de albine. Uleiul, deja folosit de chinezi, a aparut in zona Mediteranei orientale spre sfarsitul secolului al IV-lea i.Hr., dar utilizarea lui ca diluant s-a generalizat mult mai tarziu.
In ceea ce priveste vopsirea cladirilor, cea mai veche referinta a fost gasita intr-un deviz datand din 1355. Era vorba de ulei de in, pe care amestecul cu rasini il facea sicativ; mai tarziu, amestecul a cuprins terebentina. Un timp au fost utilizati ca sicativi de baza derivatii plumbului, inlocuiti in 1848 de cei ai manganului, in urma cercetarilor lui Eugene Chevreul. In sfarsit, mai recent, a fost utilizat cobaltul, care furniza sicativi foarte puternici, cu proprietatea de a polimeriza uleiul fara sa coloreze granulatia astfel formata.
In materie de pigmenti, cea mai mare descoperire a timpurilor moderne (in 1710) a fost aceea a albastrului de Prusia, facuta de germanul Diesbach. In cursul secolului XX-lea s-a generalizat folosirea “lacurilor", pigmenti obtinuti prin vopsirea unui suport mineral cu coloranti in general sintetici.
Carbochimia si petrochimia, ca si noile rasini sintetice, au revolutionat compozitia vopselelor: la sfarsitul secolului al XIX-lea, spirtul alb a inceput sa inlocuiasca terebentina; in perioada interbelica au aparut vopselele celulozice, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au raspandit vopselele vinilice, acrilice si mai ales cele glicerofaltice.
sursa: Larousse. Dictionar. Inventatori si inventii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001
Inca de la inceputurile civilizatiilor mesopotamiene si egiptene, palatele si templele erau impodobite cu picturi policrome. Principalii pigmenti identificati sunt creta si ghipsul pentru fondul alb; bitumul, funinginea, piroluzitul (minereu de mangan) si silicatul de calciu pentru negru; azuritul sau malahitul (minereu de cupru) pentru albastru; o intreaga gama de ocru (pamant feruginos) mergand de la galben pana la maro inchis (pentru galben, egiptenii au important, incepand cu 1600 i. Hr., orpimentul din Orient). Celelalte culori erau obtinute prin amestecul acestor pigmenti intre ei.
Vreme indelungata, tehnica utilizata a constat in diluarea pigmentilor cu apa in amestec cu un adeziv (guma arabica, albus de ou, gelatina etc.). Vopselele astfel obtinute erau fragile; de aceea erau adesea protejate de un strat subtire de ceara de albine. Uleiul, deja folosit de chinezi, a aparut in zona Mediteranei orientale spre sfarsitul secolului al IV-lea i.Hr., dar utilizarea lui ca diluant s-a generalizat mult mai tarziu.
In ceea ce priveste vopsirea cladirilor, cea mai veche referinta a fost gasita intr-un deviz datand din 1355. Era vorba de ulei de in, pe care amestecul cu rasini il facea sicativ; mai tarziu, amestecul a cuprins terebentina. Un timp au fost utilizati ca sicativi de baza derivatii plumbului, inlocuiti in 1848 de cei ai manganului, in urma cercetarilor lui Eugene Chevreul. In sfarsit, mai recent, a fost utilizat cobaltul, care furniza sicativi foarte puternici, cu proprietatea de a polimeriza uleiul fara sa coloreze granulatia astfel formata.
In materie de pigmenti, cea mai mare descoperire a timpurilor moderne (in 1710) a fost aceea a albastrului de Prusia, facuta de germanul Diesbach. In cursul secolului XX-lea s-a generalizat folosirea “lacurilor", pigmenti obtinuti prin vopsirea unui suport mineral cu coloranti in general sintetici.
Carbochimia si petrochimia, ca si noile rasini sintetice, au revolutionat compozitia vopselelor: la sfarsitul secolului al XIX-lea, spirtul alb a inceput sa inlocuiasca terebentina; in perioada interbelica au aparut vopselele celulozice, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au raspandit vopselele vinilice, acrilice si mai ales cele glicerofaltice.
sursa: Larousse. Dictionar. Inventatori si inventii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.