Sindromul burnout sau sindromul epuizarii profesionale, un fenomen tot mai frecvent intalnit in lumea moderna
Burnout-ul este o afectiune complexa asociata cu epuizarea mentala, fizica si emotionala care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung. Pentru prima data acest termen a fost mentionat de psihologul Herbert Freudenberger in cartea sa «Burnout: The High Cost of High Achievement», scrisa in 1974.
Etapele prin care trece o persoana pana ajunge la epuizare sunt: nevoia puternica de afirmare, neglijarea nevoilor personale, aparitia situatiilor conflictuale fie acasa fie la birou, negarea problemelor, izolarea de familie si de grupul social, schimbarea comportamentului, autodevalorizarea, sentimentul de gol interior, stari depresive, colaps fizic si emotional. S-a constatat ca mediul ostil nu reprezinta intotdeauna factorul care cauzeaza in mod direct burnout, ci trebuie sa ii fie direct asociata si inabilitatea individului de a face fata unor noi conditii de la locul de munca. Nevrotismul, extraversiunea si constiinciozitatea sunt trasaturi de personalitate care ofera predictibilitate pentru cel putin doua dintre dimensiunile sindromului burnout.
Sindromul de burnout nu se asociaza neaparat cu orele suplimentare de la locul de munca, ci cu stresul cronic acumulat, starea de epuizare, insatisfactia fata de activitatea desfasurata zilnic si sentimentele de inutilitate resimtite.
Companiile ar trebui sa investeasca in preventie pentru a avea angajati care sa-si atinga potentialul maxim. Sa tina cont de raportul dintre sarcinile atribuite angajatului si ceea ce i se ofera in schimb precum si o monitorizare periodica a starii angajatului prin comunicare, feedback si stabilirea de noi obiective.
Tipuri
Exista trei tipuri de burnout:
Burnout-ul individual este cauzat de vorbirea excesiva negativa de sine, nevroza si perfectionismul. Cand iti plasezi standarde extrem de ridicate pentru tine sau crezi ca nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun.
** Burnout-ul interpersonal** este cauzat de relatii dificile cu ceilalti la serviciu sau acasa.
Burnout-ul organizational este cauzat de o organizare slaba, de cerinte extreme si de termene nerealiste, care te fac sa simti ca ratezi termenul si ca locul tau de munca este in pericol.
Cauze
Unele persoane pot prezenta un risc crescut de a suferi de acest sindrom din cauza unor predispozitii genetice sau a unor momente dificile din viata (trauma, divort, deces ). Trasaturile de personalitate precum pesimismul, perfectionismul, labilitatea emotionala, capacitatea redusa de adaptare la situatii de stres, nevoia de a detine controlul, competitivitatea au si ele un aport negativ.
Cand vorbim despre mediul de lucru, principalii factori asociati cu aparitia burnout-ului sunt: presiunea de timp exagerata, lipsa de comunicare si sprijin din partea unui manager, lipsa claritatii rolului, lipsa autonomiei, volumul mare de lucru, lipsa aprecierii pentru munca depusa, tratamentul nedrept precum bullying sau favorizarea altor colegi.
Exista si cauze care tin de stilul de viata precum timpul liber insuficient, lipsa orelor necesare de odihna si somn, lipsa orelor rezervate pentru familie, sport si relaxare, alimentatia nesanatoasa.
Burnout-ul a fost semnificativ asociat cu un consum mai mare de fast-food, cu o activitate fizica redusa, cu un consum crescut de alcool si cu utilizarea frecventa de antialgice.
Semne si simptome
In stadiile incipiente, simptomele burnout-ului includ cefalee, oboseala, sentiment redus de realizare, rezilienta scazuta, labilitate dispozitional - afectiva si conflicte interpersonale. Daca aceste semne si simptome nu sunt recunoscute si, ulterior, „tratate", sindromul de epuizare profesionala trece treptat intr-un stadiu avansat caracterizat prin prezenta simptomelor somatice, retragere sociala, depersonalizare, cinism, epuizare, iritabilitate, astenie, senzatie de subapreciat si suprasolicitat.
Semne:
dificultati de concentrare
scaderea capacitatii de a rezolva probleme
oboseala permanenta
lipsa energiei si a motivatiei
sensibilitate
retragere in sine
furie
agresivitate
pierderea sensului
stima de sine scazuta
tulburari ale somnului
dureri de cap
dureri de stomac
izolare sociala
consumul de alcool si/sau droguri
Consecintele sindromului de burnout in plan organizational
nesatisfactia profesionala, persoana renuntand la initiativa sau neimplicandu-se, atat in munca in sine, cat si in raporturile cu organizatia
scaderea initiativei in munca
reactii nepotrivite fata de colegii de munca
deteriorarea randamentului si a productivitatii
cresterea numarului de concedii medicale
accentuarea lipsei de apreciere din partea celorlalti
Diagnostic
Tabloul clinic al sindromului burnout este multifactorial si poate fi descris ca un set simptome de disfunctie sociala si de tulburari psihosomatice si somatice. Diversitatea simptomelor nespecifice ale sindromului burnout determina insa necesitatea unei abordari interdisciplinare. Burnout-ul are trei mari categorii de simptome ale stresului: epuizare fizica cu prezenta simptomelor fizice, epuizarea emotionala cu simptome legate de atitudini si sentimente si simptome comportamentale cu productivitate scazuta, insatisfactie la locul de munca.
Nu exista metode bine studiate pentru a stabili diagnosticul de sindrom burnout. Sunt disponibile o serie de chestionare pentru auto-evaluare, cel mai frecvent utilizat fiind „Maslach Burnout Inventory" (MBI), disponibil pentru diferite grupuri profesionale, insa nu este acreditat pentru a fi folosit ca test diagnostic. Majoritatea chestionarelor disponibile nu sunt capabile sa distinga daca simptomele sunt provocate de burnout sau de alte tulburari mintale, precum depresia, anxietatea, sindromul de fatigabilitate cronica.
Diferenta dintre burnout si stres
Stresul este rezultatul unei tensiuni pasagere, pe cand burnout-ul al unei tensiuni continue, permanente. Burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare, care rezulta dintr-un dezechilibru pe termen lung intre exigente si resurse, deci al unui stres profesional prelungit.
Stresul exista independent de burnout, pe cand acesta din urma este indispensabil legat de stres. Stresul bine gestionat poate fi depasit. In schimb, stresul incorect sau prost gestionat se transforma in burnout.
Burnout-ul contine mai multe aspecte obiective, sociale. In burnout, caracteristicile si constrangerile reale ale vietii profesionale trec in prim-plan. Burnout-ul apare atunci cand individul nu mai face fata constrangerilor profesionale.
Depresie versus burnout
Exista mai multe boli care au trasaturi similare cu sindromul burnout, dintre care depresia. Atat sindromul burnout, cat si depresia includ oboseala excesiva, tristete accentuata si performante reduse la locul de munca. Insa, unele caracteristici ale sindromului burnout sunt specifice. In primul rand boala apare, in majoritatea cazurilor, pe fondul unor probleme la locul de munca. In cazul depresiei, gandurile negative sunt legate de toate aspectele vietii.
Alte simptome ale depresiei includ o stima de sine scazuta, un sentiment de inutilitate a vietii si tendinte suicidale. Acestea nu sunt simptome tipice ale sindromului burnout. Asadar, cei care sufera de extenuare profesionala nu au intotdeauna depresie. Cu toate acestea, sindromul burnout creste sansele de a deveni depresivi.
Tratament si preventie
Burnout-ul nu este o conditie permanenta. Schimbarea anumitor factori de la locul de munca, mediul de lucru suportiv sau dezvoltarea anumitor abilitati de adaptare, determina de multe ori „dispersarea" epuizarii. Gestionarea burnout-ului tine atat de companie cat si de angajat.
Printre aspectele care tin de organizatie se numara:
programe de asistare a salariatilor
traininguri de management al stresului
interventii punctuale in situatii de stres
Printre aspectele care tin de individ:
gestionarea problemei sursa
evaluare a adaptarii
setarea limitelor si evitarea suprasolicitarii
suport social
prioritizare atat la locul de munca, cat si in viata de zi cu zi
odihna, sport, alimentatie sanatoasa
timp liber pentru activitati relaxante (yoga, mediatatie, tehnici de mindfulness)
deconectare
reglare emotionala
angajarea intr-un proces terapeutic
sursa BIOCLINICA