Din aceeasi categorie
|
Razboiul de Iom Kipur, Razboiul arabo-israelian din 1973 2.201 vizite - 0 comentarii adaugat de labionda |
||||||||||||||||||
|
Slobodan Milosevici - Marirea si decaderea unui dictator 2.353 vizite - 0 comentarii adaugat de sarba |
||||||||||||||||||
|
Margaret Thatcher - Revolutia in stil britanic 669 vizite - 0 comentarii adaugat de corina |
||||||||||||||||||
|
Unirile romanilor, ep3 - Unirea Dobrogei cu Romania 809 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevarul despre Robin Hood 924 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Criza Canalului de Suez - Reactia engleza 1.857 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Jubileul de diamant al Elisabetei a II-a 1.476 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Primul Raboi Mondial - Un razboi necesar /Documentar BBC 1.792 vizite - 0 comentarii adaugat de felix |
||||||||||||||||||
|
Istoria clatitei 861 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cetatea Alba Iulia-part II 1.264 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Japonezul care a aflat dupa 29 ani incetarea razboiului
| Adaugat de TUDOR | 17.04.2021 |  Adauga
la favorite |
482 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteHiroo Onoda - Japonezul care a aflat dupa 29 ani ca razboiul s-a terminat
Onoda Hirō?, 19 martie 1922 – 16 ianuarie 2014) a fost un japonez devenit celebru datorita neobisnuitei sale povesti de viata: a continuat sa lupte in cel de-al II-lea Razboi Mondial inca 29 de ani, pentru ca nu a stiut ca acesta se terminase. Cand avea 20 de ani, a fost chemat sa se alature armatei japoneze. A renuntat la slujba de o avea si s-a reintors in Japonia, pentru antrenamente militare. La un moment dat, Onoda a fost ales pentru a-si continua antrenamentele in cadrul academiei militare Nakano, pentru formarea sa ca ofiter de spionaj. In cadrul acestor antrenamente specifice, a deprins tehnici de colectare a informatiilor si a invatat cum sa poarte lupte de gherila. A fost format pentru a se infiltra in spatele liniilor inamice cu un numar foarte mic de soldati si sa fie eficient in hartuirea inamicilor Japoniei, adunand informatii in paralel.
Pe 26 decembrie 1944, Onoda a fost trimis pe insula Lubang din Filipine, co ordine clare din partea ofiterului superior, Yoshimi Taniguchi, de a nu capitula indiferent de circumstante si de a nu comite suicid, cu promisiunea ca, intr-un moment sau altul, insa cu certitudine, Onoda si alti soldati detasati pe insula vor fi recuperati de catre armata japoneza.
Onoda s-a alaturat, asadar, soldatilor japonezi deja stationati pe insula si la putin timp dupa aceasta, insula a fost invadata de trupe inamice, ca urmare a nesecurizarii eficiente a portului si a aeroportului de pe insula. Trupele Aliatilor au debarcat in data de 28 februarie 1945 si au cucerit insula cu usurinta. La putin timp dupa aceasta, soldatii japonezi ramasi s-au divizat in grupuri mici, de 3, 4 oameni si s-au refugiat in jungla densa si in muntii insulei.
Majoritatea acestor grupuri mici au fost anihilate rapid, insa grupul lui Onoda, format din Yuichi Akatsu, Siochi Shimada si Kinshichi Kozuka si bineinteles, Onoda, a reusit sa supravietuiasca. Acestia au continuat sa foloseasca tehnici ale luptei de gherila pentru a hartui trupele inamice, in timp ce si-au rationalizat strict proviziile de mancare si munitii, prin suplimentarea ratiilor mici de orez cu banane, nuci de cocos si alte surse de hrana din jungla, precum si prin ceea ce obtineau prin raiduri sporadice asupra fermelor locale.
In octombrie 1945, dupa ce au ucis o vaca dintr-o ferma locala, pentru mancare, grupul lui Onoda a gasit o foaie volanta adresata lor, din partea localnicilor, in care li se spunea ca razboiul a luat sfarsit pe 15 august si li se cerea sa coboare din munti. Grupul lui Onoda si celelalte cateva celule de gherila ramase au discutat intensiv pe baza foii volante si au decis ca aceasta nu este altceva decat propaganda Aliatilor, cu scopul de a-i determina sa se predea. Oamenii lui Onoda simteau ca este imposibil ca Japonia sa fi pierdut razboiul intr-o perioada asa de scurta de la detasarea lor pe insula, fiind in necunostinta de cauza privitor la bombele atomice aruncate asupra localitatilor Hiroshima si Nagasaki. Pe deasupra, s-au tras focuri de arma asupra unei alte celule similara cu cea a lui Onoda, cu cateva zile inainte, fapt pe care l-au considerat ca nu s-ar fi intamplat daca razboiul intr-adevar se terminase.
Aproape de sfarsitul aceluiasi an - 1945 -, localnicii filipinezi, satui de focuri de arma si raiduri, au folosit un avion Boeing B-17 pentru a lansa foi volante deasupra junglei. Pe aceste foi era tiparit ordinul de a se preda, semnat de generalul Yamashita. Cele cateva celule ramase, analizand inca o data foile pentru a le determina autenticitatea, au tras o concluzie similara celei dintai: formularea ordinului dadea de inteles ca Japonia pierduse razboiul, ceea ce ei nu puteau concepe. Asadar, inca o data, au pus foile pe seama propagandisticii Aliatilor, care incercau sa-i determine sa se predea, satui fiind de hartuirea eficienta a celulelor de gherila.
Cand foile volante cu ordinul generalului japonez n-au avut efect, din avioane au fost imprastiate ziare din Japonia, fotografii si scrisori din partea familiilor soldatilor. Delegatii venite din Japonia au inceput sa strabata jungla si muntii, vorbind in amplificatoare, anuntand terminarea razboiului, implorand soldatii sa se predea. In fiecare din aceste situatii, Hiroo Onoda si ceilalti gaseau cate ceva suspicios si mereu atribuiau evenimentele ca fiind parte a unei inselatorii regizate de trupele Aliatilor.
Dupa 5 ani petrecuti in jungla, Akatsu – unul dintre oamenii lui Onoda – a decis ca se va preda, insa nu a impartasit gandurile sale cu ceilalti trei camarazi. Astfel, in 1949, Akatsu a parasit grupul pe ascuns si dupa 6 luni petrecute singur in jungla, s-a predat cu succes celor ce inca ii cosidera ca ar fi trupele Aliatilor. Din cauza acestui eveniment, celula lui Onoda a devenit si mai precauta, ascunzandu-se mai adanc in jungla si asumandu-si mai putine riscuri, considerand ca Akatsu a fost capturat si acesta reprezinta acum o amenintare in plus la adresa sigurantei grupului.
Cinci ani mai tarziu, un alt membru al grupului, Shimada, a fost ucis intr-un schimb de focuri pe plaja din Gontin. Acum mai ramasesera doar doi: Onoda si Kozuka.
Pentru inca 17 ani, cei doi au continuat sa traiasca in jungla, adunand informatii cum puteau ei mai bine si atacand “trupele inamice" atunci cand puteau risca o astfel de actiune. Cei doi inca erau convinsi ca, intr-un tarziu, Japonia va trimite mai multe trupe pe frontul lor si ca ei vor antrena aceste trupe in stilul luptei de gherila si ca, folosindu-se de informatiile adunate in toti acesti ani, vor recuceri insula.
In octombrie 1972, dupa 27 de ani de stat ascuns, Kozuka a fost ucis in timpul unui incident avut cu o patrula filipineza. Japonezii il credeau mort deja, neputandu-si imagina ca acesta a reusit sa supravietuiasca in jungla toti acesti ani. Insa acum, cand aveau cadavrul lui Kozuka, au inceput sa se intrebe daca nu cumva Hiroo Onoda este inca in viata, chiar daca si acesta fusese declarat oficial decedat cu mult timp in urma.
Japonezii au trimis la scurt timp o echipa de cautare, pentru a-l gasi pe Onoda. Din pacate, acesta era foarte eficient in a se ascunde, mai ales ca avea 27 de ani de practica. Asadar, echipa nu l-a putut gasi – Onoda ramanea sa-si continue misiunea.
In 1974, un student japonez, Nario Suzuki, a decis sa porneasca intr-un tur al lumii. Pe lista sa de obiective in calatoriile sale, studentul isi propusese, printre altele, sa-l gaseasca pe Onoda. Studentul a calatorit pe insula filipineza si a incercat sa-i dea de urma lui Onoda. Socant, unde literalmente altii au esuat lamentabil timp de 29 de ani, Suzuki a reusit. A gasit ascunzatoarea lui Onoda si pe Onoda in persoana.
Acum, bineinteles, pentru student au inceput eforturile de a-l convinge pe Onoda sa vina cu el inapoi in Japonia. Onoda, desigur, a refuzat. Nu dorea sa se predea, nici sa creada ca razboiul s-a terminat, pana cand superiorii lui nu s-ar fi intors si i-ar fi ordonat sa-si inceteze misiunea. In acest moment, Onoda considera ca nu-i este permis pur si simplu sa plece acasa, ci ca va trebui sa se predea si sa se arunce la mila inamicului, ceea ce considera de neconceput. De-a lungul anilor avusese prea mare succes in folosirea tehnicilor de gherila pe care le-a perfectionat, ucigand 30 de filipinezi, ranind peste 100 altii si distrugand multe recolte si ferme, de-a lungul a aproape 30 de ani.
Suzuki nu a vazut alta posibilitate decat sa calatoreasca inapoi in Japonia cu stirea ca l-a gasit pe Onoda. Maiorul Taniguchi, fostul ofiter superior direct al lui Onoda, acum pensionat si lucrator intr-o librarie, a fost adus pe insula din Filipine si pus fata in fata cu Onoda, pentru a-i spune acestuia din urma ca Japonia a pierdut razboiul si ca va trebui sa lase armele si sa se predea filipinezilor.
Pe 10 martie 1975, la varsta de 52 de ani, Onoda a iesit din jungla ce-i fusese camin atatia ani si si-a predat sabia de samurai presedintelui filipinez Ferdinand Marcos. Marcos, intr-un gest blamat de fiilipinezi dar imens apreciat de japonezi, l-a iertat pe Onoda pentru crimele sale, considerand faptul ca Onoda a crezut ca este in razboi in tot acest timp.
Cand Onoda s-a reintors in Japonia, a fost primit ca un erou. A primit chiar si plata pentru ultimii 30 de ani petrecuti in serviciu. Viata in Japonia era acum diferita de ceea ce stia el si nu toata ii era pe plac. Multe dintre virtutile traditionale japoneze, precum patriotismul, erau acum aproape inexistente in cultura poporului. In acceptiunea lui Onoda, acum Japonia se aliniase intr-un mod nociv restului lumii si isi pierduse mandria ce-o avusese odata. Asa ca Onoda a decis sa se mute in Brazilia, unde si-a cumparat o ferma si s-a casatorit.
Onoda a publicat o autobiografie: No Surrender, My Thirty-Year War, in care detaliaza viata sa ca si luptator de gherila.
Dupa ce a citit in presa despre un adolescent japonez ce si-a ucis parintii, in 1980, Onoda a devenit si mai preocupat de starea tarii sale si a tinerilor din Japonia. S-a reintors in Japonia in 1984 si a infiintat o scoala pentru tineri, unde ii invata pe acestia diverse tehnici de supravietuire, cum sa fie mai independenti si mai buni cetateni japonezi.
In mai 1996, Onoda s-a intors in Filipine, pe insula pe care traise 30 de ani, donand 10.000 de dolari scolilor locale. Asa cum era de asteptat, Onoda nu este prea popular printre localnicii de acolo, in ciuda donatiilor sale.
Onoda Hirō?, 19 martie 1922 – 16 ianuarie 2014) a fost un japonez devenit celebru datorita neobisnuitei sale povesti de viata: a continuat sa lupte in cel de-al II-lea Razboi Mondial inca 29 de ani, pentru ca nu a stiut ca acesta se terminase. Cand avea 20 de ani, a fost chemat sa se alature armatei japoneze. A renuntat la slujba de o avea si s-a reintors in Japonia, pentru antrenamente militare. La un moment dat, Onoda a fost ales pentru a-si continua antrenamentele in cadrul academiei militare Nakano, pentru formarea sa ca ofiter de spionaj. In cadrul acestor antrenamente specifice, a deprins tehnici de colectare a informatiilor si a invatat cum sa poarte lupte de gherila. A fost format pentru a se infiltra in spatele liniilor inamice cu un numar foarte mic de soldati si sa fie eficient in hartuirea inamicilor Japoniei, adunand informatii in paralel.
Pe 26 decembrie 1944, Onoda a fost trimis pe insula Lubang din Filipine, co ordine clare din partea ofiterului superior, Yoshimi Taniguchi, de a nu capitula indiferent de circumstante si de a nu comite suicid, cu promisiunea ca, intr-un moment sau altul, insa cu certitudine, Onoda si alti soldati detasati pe insula vor fi recuperati de catre armata japoneza.
Onoda s-a alaturat, asadar, soldatilor japonezi deja stationati pe insula si la putin timp dupa aceasta, insula a fost invadata de trupe inamice, ca urmare a nesecurizarii eficiente a portului si a aeroportului de pe insula. Trupele Aliatilor au debarcat in data de 28 februarie 1945 si au cucerit insula cu usurinta. La putin timp dupa aceasta, soldatii japonezi ramasi s-au divizat in grupuri mici, de 3, 4 oameni si s-au refugiat in jungla densa si in muntii insulei.
Majoritatea acestor grupuri mici au fost anihilate rapid, insa grupul lui Onoda, format din Yuichi Akatsu, Siochi Shimada si Kinshichi Kozuka si bineinteles, Onoda, a reusit sa supravietuiasca. Acestia au continuat sa foloseasca tehnici ale luptei de gherila pentru a hartui trupele inamice, in timp ce si-au rationalizat strict proviziile de mancare si munitii, prin suplimentarea ratiilor mici de orez cu banane, nuci de cocos si alte surse de hrana din jungla, precum si prin ceea ce obtineau prin raiduri sporadice asupra fermelor locale.
In octombrie 1945, dupa ce au ucis o vaca dintr-o ferma locala, pentru mancare, grupul lui Onoda a gasit o foaie volanta adresata lor, din partea localnicilor, in care li se spunea ca razboiul a luat sfarsit pe 15 august si li se cerea sa coboare din munti. Grupul lui Onoda si celelalte cateva celule de gherila ramase au discutat intensiv pe baza foii volante si au decis ca aceasta nu este altceva decat propaganda Aliatilor, cu scopul de a-i determina sa se predea. Oamenii lui Onoda simteau ca este imposibil ca Japonia sa fi pierdut razboiul intr-o perioada asa de scurta de la detasarea lor pe insula, fiind in necunostinta de cauza privitor la bombele atomice aruncate asupra localitatilor Hiroshima si Nagasaki. Pe deasupra, s-au tras focuri de arma asupra unei alte celule similara cu cea a lui Onoda, cu cateva zile inainte, fapt pe care l-au considerat ca nu s-ar fi intamplat daca razboiul intr-adevar se terminase.
Aproape de sfarsitul aceluiasi an - 1945 -, localnicii filipinezi, satui de focuri de arma si raiduri, au folosit un avion Boeing B-17 pentru a lansa foi volante deasupra junglei. Pe aceste foi era tiparit ordinul de a se preda, semnat de generalul Yamashita. Cele cateva celule ramase, analizand inca o data foile pentru a le determina autenticitatea, au tras o concluzie similara celei dintai: formularea ordinului dadea de inteles ca Japonia pierduse razboiul, ceea ce ei nu puteau concepe. Asadar, inca o data, au pus foile pe seama propagandisticii Aliatilor, care incercau sa-i determine sa se predea, satui fiind de hartuirea eficienta a celulelor de gherila.
Cand foile volante cu ordinul generalului japonez n-au avut efect, din avioane au fost imprastiate ziare din Japonia, fotografii si scrisori din partea familiilor soldatilor. Delegatii venite din Japonia au inceput sa strabata jungla si muntii, vorbind in amplificatoare, anuntand terminarea razboiului, implorand soldatii sa se predea. In fiecare din aceste situatii, Hiroo Onoda si ceilalti gaseau cate ceva suspicios si mereu atribuiau evenimentele ca fiind parte a unei inselatorii regizate de trupele Aliatilor.
Dupa 5 ani petrecuti in jungla, Akatsu – unul dintre oamenii lui Onoda – a decis ca se va preda, insa nu a impartasit gandurile sale cu ceilalti trei camarazi. Astfel, in 1949, Akatsu a parasit grupul pe ascuns si dupa 6 luni petrecute singur in jungla, s-a predat cu succes celor ce inca ii cosidera ca ar fi trupele Aliatilor. Din cauza acestui eveniment, celula lui Onoda a devenit si mai precauta, ascunzandu-se mai adanc in jungla si asumandu-si mai putine riscuri, considerand ca Akatsu a fost capturat si acesta reprezinta acum o amenintare in plus la adresa sigurantei grupului.
Cinci ani mai tarziu, un alt membru al grupului, Shimada, a fost ucis intr-un schimb de focuri pe plaja din Gontin. Acum mai ramasesera doar doi: Onoda si Kozuka.
Pentru inca 17 ani, cei doi au continuat sa traiasca in jungla, adunand informatii cum puteau ei mai bine si atacand “trupele inamice" atunci cand puteau risca o astfel de actiune. Cei doi inca erau convinsi ca, intr-un tarziu, Japonia va trimite mai multe trupe pe frontul lor si ca ei vor antrena aceste trupe in stilul luptei de gherila si ca, folosindu-se de informatiile adunate in toti acesti ani, vor recuceri insula.
In octombrie 1972, dupa 27 de ani de stat ascuns, Kozuka a fost ucis in timpul unui incident avut cu o patrula filipineza. Japonezii il credeau mort deja, neputandu-si imagina ca acesta a reusit sa supravietuiasca in jungla toti acesti ani. Insa acum, cand aveau cadavrul lui Kozuka, au inceput sa se intrebe daca nu cumva Hiroo Onoda este inca in viata, chiar daca si acesta fusese declarat oficial decedat cu mult timp in urma.
Japonezii au trimis la scurt timp o echipa de cautare, pentru a-l gasi pe Onoda. Din pacate, acesta era foarte eficient in a se ascunde, mai ales ca avea 27 de ani de practica. Asadar, echipa nu l-a putut gasi – Onoda ramanea sa-si continue misiunea.
In 1974, un student japonez, Nario Suzuki, a decis sa porneasca intr-un tur al lumii. Pe lista sa de obiective in calatoriile sale, studentul isi propusese, printre altele, sa-l gaseasca pe Onoda. Studentul a calatorit pe insula filipineza si a incercat sa-i dea de urma lui Onoda. Socant, unde literalmente altii au esuat lamentabil timp de 29 de ani, Suzuki a reusit. A gasit ascunzatoarea lui Onoda si pe Onoda in persoana.
Acum, bineinteles, pentru student au inceput eforturile de a-l convinge pe Onoda sa vina cu el inapoi in Japonia. Onoda, desigur, a refuzat. Nu dorea sa se predea, nici sa creada ca razboiul s-a terminat, pana cand superiorii lui nu s-ar fi intors si i-ar fi ordonat sa-si inceteze misiunea. In acest moment, Onoda considera ca nu-i este permis pur si simplu sa plece acasa, ci ca va trebui sa se predea si sa se arunce la mila inamicului, ceea ce considera de neconceput. De-a lungul anilor avusese prea mare succes in folosirea tehnicilor de gherila pe care le-a perfectionat, ucigand 30 de filipinezi, ranind peste 100 altii si distrugand multe recolte si ferme, de-a lungul a aproape 30 de ani.
Suzuki nu a vazut alta posibilitate decat sa calatoreasca inapoi in Japonia cu stirea ca l-a gasit pe Onoda. Maiorul Taniguchi, fostul ofiter superior direct al lui Onoda, acum pensionat si lucrator intr-o librarie, a fost adus pe insula din Filipine si pus fata in fata cu Onoda, pentru a-i spune acestuia din urma ca Japonia a pierdut razboiul si ca va trebui sa lase armele si sa se predea filipinezilor.
Pe 10 martie 1975, la varsta de 52 de ani, Onoda a iesit din jungla ce-i fusese camin atatia ani si si-a predat sabia de samurai presedintelui filipinez Ferdinand Marcos. Marcos, intr-un gest blamat de fiilipinezi dar imens apreciat de japonezi, l-a iertat pe Onoda pentru crimele sale, considerand faptul ca Onoda a crezut ca este in razboi in tot acest timp.
Cand Onoda s-a reintors in Japonia, a fost primit ca un erou. A primit chiar si plata pentru ultimii 30 de ani petrecuti in serviciu. Viata in Japonia era acum diferita de ceea ce stia el si nu toata ii era pe plac. Multe dintre virtutile traditionale japoneze, precum patriotismul, erau acum aproape inexistente in cultura poporului. In acceptiunea lui Onoda, acum Japonia se aliniase intr-un mod nociv restului lumii si isi pierduse mandria ce-o avusese odata. Asa ca Onoda a decis sa se mute in Brazilia, unde si-a cumparat o ferma si s-a casatorit.
Onoda a publicat o autobiografie: No Surrender, My Thirty-Year War, in care detaliaza viata sa ca si luptator de gherila.
Dupa ce a citit in presa despre un adolescent japonez ce si-a ucis parintii, in 1980, Onoda a devenit si mai preocupat de starea tarii sale si a tinerilor din Japonia. S-a reintors in Japonia in 1984 si a infiintat o scoala pentru tineri, unde ii invata pe acestia diverse tehnici de supravietuire, cum sa fie mai independenti si mai buni cetateni japonezi.
In mai 1996, Onoda s-a intors in Filipine, pe insula pe care traise 30 de ani, donand 10.000 de dolari scolilor locale. Asa cum era de asteptat, Onoda nu este prea popular printre localnicii de acolo, in ciuda donatiilor sale.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.