Municipiul Chisinau (pana secolul al XX-lea ortografiat ca Chisineŭ[1],
Central al Moldovei, in zona de silvostepa. De asemenea, este strabatut de raul Bac (afluent de dreapta al Nistrului), cu afluentii Durlesti si Bulbocica.
Este unul dintre cele mai mari orase din Europa Centrala si de Sud.
La 1 ianuarie 1984, aici locuiau, pe un teritoriu de 161,2 km², 604 500 persoane, conform recensamantului din 1989 – 661 400 iar in 1996 – 662 000 oameni.[
In prezent, Chisinaul gazduieste 780 100 locuitori (2008).
Chisinaul este legat prin cai ferate si autostrazi cu toate municipiile, orasele si centrele raionale si multe sate din republica, de asemenea cu centre urbane din Romania, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia si alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat in cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Rascani si Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primaria municipiului (Consiliul Municipal).
Orasul din piatra alba este sintagma cu care este supranumit Chisinaul. Respectivul supranume vine din faptul ca foarte multe cladiri din Chisinau sunt deschise la culoare, fiind construite din piatra alba de calcar. O celebra cariera de piatra exploatata in acest sens este cea situata la Cosauti. De aici s-a folosit piatra si pentru reconstructia Cetatii Sorocii pe timpul lui Petru Rares, precum si pentru construirea bisericii Trei Ierarhi din Iasi.
Printre altele, primul vers din forma actuala a imnului orasului Chisinau, intitulat Orasul meu (muzica: Eugen Doga, versurile: Gheorghe Voda), este: Orasul meu din albe flori de piatra. Forma anterioara a primului vers din imn era: Orasul meu cu umeri albi de piatra