AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Traditia portelanului produs sub patronajul clanului Nabeshima, cunoscut sub denumirea de Imari-Arita s-a dezvoltat treptat, aceasta zona devenind cel mai mare centru al portelanului din Japonia, pana cand mestesugul fost preluat de catre regiunea Seto, pe la mijlocul secolului al XIX-lea.O evolutie importanta in istoria portelanului japonez a constituit-o adoptarea decorarii policrome a glazurii, tehnica adusa din China. Acest procedeu implica pictura policroma pe emailul vaselor smaltuite, arse initial la temperaturi inalte, dupa care arse din nou in cuptoare, la temperaturi mai joase.Pictura pe portelan, peste glazura, denumita in continuare Iro-e (pictura colorata ) a fost cunoscuta in Arita ca aka-e (pictura rosie). Portelanul Arita este clasificat in trei categorii - Ko-Imari (inceputul Imari), Kakiemon si Nabeshima. Este posibil sa recunoastem termenul Ko-Imari, deoarece prin aceasta denumire generala, definim obiectele Arita produse pana la sfarsitul perioadei Edo, exceptand stilurile Kakiemon si Nabeshima.
Obiectele Ko-imari sunt decorate in trei culori (sansai) sau cinci culori (gosai)-rosu, albastru, verde, galben, si violet. In deceniul sase al secolului al XVII-lea, s-a dezvoltat metoda aplicarii decoratiunilor din metale nobile ( aur si argint) si astfel a aparut sub numele de Imari kinran (haina de matase de lux - brocart cu fir aurit) tehnica de decorare bogata, in culorile rosu, auriu, albastru si alte nuante.
Atunci cand portelanul are sub glazura desene in albastru-cobalt si peste glazura, desene in mai multe colori, aceasta combinatie de doua straturi poarta denumirea de some-nishiki.