Margaritarul prezinta in pamant rizomi stoloniferi subtiri si fragili ce poarta din loc in loc muguri bine individualizati, supli cand sunt vegetativi si bombati cand sunt floriferi. Frunzele sunt petiolate, oval–eliptice, verzi, cu lungimea de 15–25 cm si nervurile evidente. Florile sunt mici, puternic parfumate, pedicelate, campanulate, cu corola divizata scurt in 6 lacinii obtuze; sunt colorate cel mai adesea in alb si sunt grupate in raceme terminale cu varful usor curbat sustinute de tije florale cu lungimea de pana la 15 cm. Exista si soiuri cu florile colorate in roz. Inflorirea are loc in aprilie – mai iar dupa 1–2 luni de la inflorire plantele intra in repaus.
Ierneaza afara, fiind o specie geofita rustica.
Temperatura. Pentru crestere si inflorire in conditii de camp margaritarul prefera temperaturile moderate (16–18°C), specifice sezonului de primavara in care se desfasoara inflorirea naturala. In culturi fortate insa cresterea si inflorirea se desfasoara la praguri termice variind intre 18 si 28 °C in functie de etapa fortarii si varianta de fortare. In timpul repausului, cand are loc desavarsirea formarii mugurilor floriferi pentru anul urmator, sunt necesare temperaturi ridicate de minim 22–24 °C, asa cum se intalnesc vara, in mod natural. Iesirea plantelor din repaus si reluarea vegetatiei sunt conditionate de trecerea mugurilor stoloniferi printr-o perioada cu temperaturi scazute de 0–4 °C, timp de cel putin 3–4 saptamani.
Lumina. Margaritarul prefera semiumbra dar tolereaza atat umbra cat si expozitiile insorite daca solul este mentinut permanent reavan. In raport cu fotoperioada, margaritarul este o planta indiferenta fata de durata de iluminare.
Apa. La nivelul solului margaritarul solicita o umiditate moderata si constanta in timp ce in atmosfera are nevoie de o umiditate relativa ridicata.
Aerul. Pentru culturile realizate in camp nu se pune problema dirijarii acestui factor. In cazul culturilor fortate insa spatiile de cultura se vor aerisi regulat. Tot in cazul culturilor fortate mugurii stoloniferi trecuti prin perioada de frig pot fi mentinuti inainte de plantare intr-o atmosfera imbogatita in diferite substante chimice, cu rol in sporirea procentului de inflorire. Pentru informatii despre fortarea si infiintarea unei culturi de margaritar accesati articolul “ Cultura florilor in solarii, sub adaposturi din material plastic " , articol care aduce informatii despre plantarea si fortarea margaritarului.
Epoca optima de plantare a mugurilor stoloniferi vegetativi este vara, in lunile iulie – septembrie, cand plantele se afla in repaus. Distantele de plantare sunt de 20–30 cm intre randuri si 5–10 cm pe rand iar adancimea de plantare este de 5–6 cm. Dupa plantare solul se uda bine si se mulceste cu un strat de 1–2 cm materiale organice (paie, frunze semidescompuse, rumegus, turba).