Se stie foarte putin despre aparitia mijloacelor de masurare. Primele izvoare scrise sunt
cele descoperite pe teritoriul dintre raurile Tigru si Eufrat care contin date despre unitati de
masura
Aparute din necesitatea de a masura distanta, greutatea diferitelor produse, volumul apei
si altor lichide, timpul etc., masurile de lungime, de masa, de volum s.a. reprezentau in toata lumea unitati care aveau la baza diferite parti ale corpului omenesc. Astfel, cotul, palma,
palmacul, piciorul omului, care au constituit chiar primele mijloace de masurare, au alcatuit
baza sistemului de masuri. Spre exemplu, in antichitate au existat cotul egiptean, cotul persan,cotul babilonian; in Grecia – piciorul antic si piciorul olimpic, iar in Europa Apuseana -piciorul roman, piciorul antic si piciorul olimpic.
Pentru masurarea greutatii, omul primitiv a folosit unitati stabilite pe baza unui anumit
numar de boabe de grau, orz, orez sau miei. Aceasta modalitate de evaluare a greutatii se
regaseste in toate regiunile lumii antice, atat in Orient (Babilon, Egipt s.a.), cat si in Grecia,
Imperiul Roman s.a.
Odata cu aparitia cantarelor, boabele se foloseau si in calitate de greutati. Numeroase
unitati de masura romane au fost preluate de civilizatia Europei Occidentale, dar caderea
Imperiului Roman a condus la diversificarea lor ceea ce a generat multa confuzie. Imparatul
Carol cel Mare a incercat prin decret unificarea unitatilor de masura in toate tarile reunite sub Coroana sa, dar tentativa a esuat odata cu Imperiul sau. . Dezvoltarea unei noi societati,
odata cu nasterea, incepand din secolul al 14-lea, a unor orase importante si independente in
Franta, Germania, Italia si in alte tari Europene, precum si dezvoltarea unei economii bazate pe manufactura si agricultura, care a contribuit la stabilirea de relatii comerciale terestre si
maritime, - toate acestea au constituit un stimulent puternic pentru dezvoltarea stiintelor teoretice - matematica, astronomie, mecanica, dar si a stiintelor aplicate. Atunci a si aparut necesitatea imperioasa de utilizare a unor unitati de masura unice, materializate prin "masuri" si "greutati", pentru exprimarea cantitativa a valorilor unor marimi fizice atat in cadrul
fiecarei tari, cat si in relatiile economice si culturale dintre ele. [3]. In prima jumatate amsecolului al 19-lea se impunea, cu absoluta necesitate, unificarea unitatilor de masura, ascum aceasta se impunea in tarile din Europa de Vest, in primul rand in Franta, dupa revolutia din 1789.
In ciuda incercarilor de unificare a unitatilor de masura intreprinse de guvernul francez, nu s-a reusit sa se impuna folosirea aceloarasi unitati in toata Franta. In toata Europa, dar si pe celelalte continente continua sa existe o larga diversitate de masuri, ceea ce facea sa fie tratate
cu incertitudine si confuzie masurarile efectuate cu acestea. Compararea unor masuri,
denumite ale „Parisului", cu masuri pentru aceleasi marimi folosite in Anglia, efectuatan de un grup de savanti in 1742, a condus, spre exemplu, la concluzia ca intre unitatile de lungime pied, respectiv foot, si unitatile de masa livre, respectiv pound, existau diferente de 6% si,
respectiv, 8%
Adunarea Nationala Constituanta (Franta) a adoptat, la 26 martie 1791, principiul
constituirii unui sistem de masuri bazat pe unitatea de lungime, denumita metru, egala cu a
10-a milioana parte a sfertului meridianului pamantesc". Definitia aceasta a fost propusa de
catre o comisie desemnata de Academia de Stiinte din Paris, care avea in componenta sa pe urmatorii oameni de stiinta: Borda, Lagrange, Laplace si Monge. Unitatile de arie si volum