Antropologia se ocupa cu studiul stiintific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplina holistica din doua puncte de vedere: se ocupa de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile si trateaza toate dimensiunile umanitatii. In centrul antropologiei se afla ideea de cultura si notiunea ca aceasta reprezinta specia umana, ca specia noastra si-a dezvoltat o capacitate universala de a concepe lumea simbolic, de a preda si invata astfel de simboluri in mod social si de a transforma lumea (si pe noi insine) pe baza acestor simboluri.
Antropologia a debutat ca stiinta a istoriei. Inspirata de triumful metodei stiintifice in stiintele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau ca fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi si principii care pot fi descoperite. Aceasta convingere, existenta inca inainte ca stiintele sociale sa-si formeze teorii si metode, era dublata de viziunea iluminista a umanitatii - concomitent increzatoare in emanciparea socio-culturala a oamenilor si critica fata de indepartarea acestora de natura lor inocenta. Aceasta dubla sensibilitate, fata de traditiile culturale (traditie) si fata de procesele schimbarii sociale (modernizare) va caracteriza intotdeauna discursul antropologiei.Secolul al XIX-lea este caracterizat de dezvoltarea teoriilor evolutioniste, deterministe, si mitologiste in explicare omului si culturii sale. Ca metodologie, studiul antropologic este vazut ca o analiza a informatiilor coroborate din scrieri istorice, jurnale de calatorii si speculatii literar-filozofice. Ideea centrala a antropologiei evolutioniste, care domina aceasta perioada, este aceea ca este posibil studiul formelor incipiente ale umanitatii prin studierea triburilor "primitive", deoarece acestea se afla pe o treapta inferioara de evolutie, informandu-ne astfel exact asupra modului in care aratam si noi, "civilizatii", in zorii umanitatii.
Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl Marx (determinismul social si evolutia umanitatii ca lupta intre clase), Morgan (periodizarea culturii si a etnicitatii), Tylor (definirea culturii).
In perioada de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografica a cercetarii vietii oamenilor prin locuirea pentru o perioada impreuna cu acestia si urmarirea lor indeaproape. Tot acum se formuleaza teoriile moderne in stiintele sociale datorate lui Emile Durkheim si Max Weber. Secolul XX prilejuieste diversificarea teoriilor antropologice si producerea de analize asupra unor teme antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai diverse