Iranul modern este situat in zona cunoscuta in Biblie ca Persia si Elam. Ieremia a profetit ca Elam – partea de vest a Iranului modern, va fi cucerit, insa va ajunge la putere din nou (Ieremia 49:34-39). Fidel proorociei, Babilonul a cucerit Elamul in anul 596 i.Hr. Dupa 60 de ani, imparatul persilor, Cirus (Kouros in Persana), in fruntea unei armate de elamiti si mezi a cucerit Babilonul in 539 i.H., implinind profetia lui Isaia in care Babilonul va cadea datorita fortelor venite din Elam si Media (Isaia 21:2). Caderea Babilonului s-a intamplat pe cand Daniel ocupa o functie guvernamentala la curtea regelui (Daniel 5) – in timpul exilului babilonian. Mai tarziu, Daniel a ajuns in tinutul Elam. (Daniel 8:2).
Cartea lui Daniel vorbeste despre Persia in prorocie. In Daniel 2 si 7 exista doua profetii despre imperiile babilonian, persan, grec si roman care vor stapani peste poporul evreu. Cea de-a doua imparatie, imperiul medo-persan, a cucerit prima imparatie, Babilonul. De la inaltimea puterii sale, imperiul persan a fost cel mai mare imperiu pe care l-a cunoscut omenirea acelor vremuri, se intindea de la raul Indus pana in Grecia.
Atunci cand persii au cucerit Babilonul, s-au vazut in stapanirea unui mare numar de evrei, dupa ce Nebucadnetar, imparatul Babilonului, cu saptezeci de ani in urma, a daramat Templul din Ierusalim si i-a dus in robia babiloniana. Una dintre cele mai interesante profetii despre Persia se afla in Isaia 44:23-45:13. Aceasta profetie a fost scrisa de Isaia cu 150 de ani inainte de implinirea ei, intr-un moment in care Babilonul si Persia nu erau puteri insemnate si nu aveau nici o legatura cu Israelul. Proorocia il mentioneaza pe Cirus dupa nume, si descrie modul in care persanii au capturat Babilonul. Ei au deviat cursul fluviului Eufrat si au inaintat prin albia secata pana in oras.
Isaia a profetit: Usuca-te, si iti voi seca raurile (Isaia 44:27)… sa-i deschida portile, ca sa nu se mai inchida (Isaia 45:1)
Isaia mai prooroceste ca Cirus va juca un rol in restaurarea poporului evreu in Ierusalim si in reconstruirea Templului. Eu zic despre Cirus: „El este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: „Sa fie zidit iarasi!", si despre Templu: „Sa i se puna temeliile!" (Isaia 44:28)
Reconstruirea Ierusalimului a inceput dupa edictul imparatului Cirus care permitea intoarcerea evreilor din exilul babilonian si rezidirea templului din Ierusalim. 2 Cronici 36:22-23 si Ezra 1:1-4 relateaza cum s‑a facut aceasta proclamatie: In cel dintai an al lui Cirus, imparatul persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, imparatul persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris aceasta vestire in toata imparatia lui: „Asa vorbeste Cirus, imparatul persilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului si mi-a poruncit sa-I zidesc o Casa la Ierusalim in Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui sa fie cu el si sa plece!
Aceasta era si o implinire a profetiei lui Ieremia, unde, dupa 70 ani de robie in Babilon, evreii aveau sa revina in Ierusalim (Ieremia 25,29:1-14). Daniel, profetul pe care Dumnezeu l-a ridicat intr‑un rang inalt pe vremea robiei babiloniene, a realizat ca perioada de 70 de ani proorocita de Ieremia s-a implinit si s-a rugat pentru restaurarea evreilor in Ierusalim si recladirea Ierusalimului (Daniel 9). El a fost martorul capturarii Babilonului de catre persani, care au pregatit terenul implinirii acestor evenimente (Daniel 5-6).
Potrivit lui Josephus (Antichtati Iudaice, Cartea XI cap. 1), cand Cirus si-a facut intrarea triumfala in Babilon, Daniel, acum in varsta, l-a salutat facandu‑i un dar, un papirus stravechi care continea un mesaj de la Dumnezeu, scris cu 150 de ani in urma (Isaia 44:27-45:12), cand nici Babilonul si nici Persia nu erau puteri majore. Papirusul mentiona numele Cirus si descria tactici de cucerire a Babilonului. Cirus a crezut tot ceea ce i‑a spus Daniel si ceea ce a urmat este relatat in Ezra 1:2-4: „Asa vorbeste Cirus, imparatul persilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului si mi-a poruncit sa-I zidesc o Casa la Ierusalim in Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui sa fie cu el, si sa se suie la Ierusalim in Iuda, si sa zideasca acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevaratul Dumnezeu, care locuieste la Ierusalim. Oriunde locuiesc ramasite din poporul Domnului, oamenii din locul acela sa le dea argint, aur, avere si vite, pe langa daruri de bunavoie, pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!" (Ezra 1:2-4)
Imperiul Persan a fost cucerit de greci, sub conducerea lui Alexandru cel Mare in 330 i.Hr, exact asa cum a profetit Daniel. Dupa ce a cucerit Persia, imperiul lui Alexandru a fost impartit in patru parti (Daniel 11:1-4). Unele detalii ale profetiei sunt atat de exacte, incat scepticii au afimat ca profetia a fost scrisa dupa eveniment. Cu toate acestea, noi credem ca au fost scrise de Isaia, Ieremia si Daniel inainte ca evenimentele profetite sa se implineasca. Dumnezeu cunoaste cursul evenimentelor si este capabil sa dezvaluie profetilor Sai ce se va intampla in Istorie.
Cirus a fost un exemplu in ceea ce priveste atitudinea binevoitoare fata de poporul evreu aflat in exil. Cartea Estera relateaza insa o intamplare in care Haman, unul din sfetnicii imparatului Ahasveros, are o atitutide dusmanoasa fata de evrei. Haman a planuit genocidul evreilor din Imperiul Persan, insa a fost oprit de Dumnezeu prin Estera si Mardoheu. Interesant este ca Haman nu era persan, ci un agaghit (urmas al lui Agag, imparat amalecit, vrajmas al evreilor, o influenta straina de poporul persan) care a fost ridicat intr‑un rang inalt. Pana la urma a ajuns sa fie spanzurat chiar de stalpul pregatit pentru evreul Mardoheu.
Dupa caderea imperiului, Persia a fost parte a Imperiului Seleucid si mai tarziu a devenit nucleele regatelor Part si Sasanid. Imperiul Sasanid a fost ultimul imperiu persan preislamic. Odata cu anul 636, arabii incep sa cucereasca Persia. In consecinta, adopta islamismul. In 1501 s-a pus bazele a ceea ce astazi numim statul Iran, cu religia dominanta a islamului siit. Majoritatea lumii arabe, inclusiv Arabia Saudita, este musulmana sunita. Ura dintre aceste ramuri ale islamului a fost asemanata cu un razboi civil ce dureaza de 1400 de ani si reprezinta motivul principal care alimenteaza conflictele de astazi din regiunile Irak, Siria, Liban si Yemen cat si dusmania dintre Iran si Arabia Saudita.
In perioada postbelica, Iranul era condus de un sah. Influenta islamica era destul de moderata, iar tara se indrepta in directia unui stat modern prooccidental, prosper datorita bogatiei sale in petrol. Sahul a facut din Iran singura tara islamica din regiune care a avut relatii bune cu Israelul si chiar a furnizat petrol statului israelit. Cea mai mare parte a poporului iranian a avut de asemenea o atitudine toleranta fata de Israel si poporul evreu care locuia in Iran de secole. Cu toate acestea, sahul si-a facut multi dusmani in anii 1970, provocandu-i atat pe islamisti cat si pe comunisti. Aceasta situatie a dus la revolutia din 1979, condusa de Ayatollahul Khomeini, care a instalat la putere un regim islamist. A luat astfel fiinta Republica Islamica Iran. Regimul nou creat a impus legea islamica si Iranul s‑a transformat radical. Iranul a devenit ostil Occidentului si reprezinta cea mai mare amenintare pentru Israel.
Exista o paralela biblica interesanta. Sahul, ca si Cirus, a fost de ajutor in restaurarea Israelului si a dus Iranul – Persia intr-o directie prietenoasa fata de Israel si evrei. Khomeini, ca Haman, a dus Iranul in directia opusa, urmarind nimicirea Israelului. La fel cum Haman a fost o influenta straina in Persia, asa si Revolutia islamica a lui Khomeini este o influenta straina pentru Iran.
Acesta a inlocuit forma relativ toleranta a islamului cu forma represiva si violenta a islamului aflat acum la putere.
Ca si Haman, Revolutia Islamica se afla sub jurisdictia lui Dumnezeu si duce Iranul la faliment. In aceasta vedem implinirea fagaduintei lui Dumnezeu fata de Avraam si urmasii sai (poporul evreu) din Geneza 12.1-3: Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema (Geneza 12:1-3)