Sarbatoarea pe care o cunoastem sub numele de Halloween a fost influentata, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. In Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la crestini Sarbatoarea Tuturor Sfintilor.
Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observa ca in timp ce „unii folcloristi i-au detectat originile in sarbatoarea romana a Pomonei, zeita fructelor si semintelor, sau in festivalul mortilor denumit Parentalia, sarbatoarea este cel mai frecvent legata de festivalul celtic Samhain, scris initial Samuin". Numele provine din irlandeza veche si inseamna „sfarsitul verii".
Festivalul Samhain sarbatoreste sfarsitul „jumatatii luminoase" a anului si inceputul „jumatatii intunecate", si este uneori[3] considerat a fi „Anul Nou Celtic".
Vechii celti credeau ca granita dintre lumea aceasta si cea de dincolo se slabeste in ziua de Samhain, permitand spiritelor, bune sau rele, sa o traverseze.
Stramosii familiei erau cinstiti si invitati acasa, in timp ce spiritele rele erau gonite.
Se crede ca nevoia de a indeparta spiritele rele a dus la purtatul de costume si masti. Ei indepartau spiritele rele deghizandu-se ei insisi in spirit rau pentru a le evita. In Scotia, rolul spiritelor era jucat de tineri imbracati in alb cu fetele mascate sau innegrite.
Samhain era o vreme cand se faceau provizii de iarna si se taiau animalele pentru a pastra carnea peste iarna. Focurile de tabara jucau si ele un rol in festivitati. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare.
Oasele animalelor taiate erau si ele aruncate in foc. Uneori se aprindeau doua focuri unul langa altul, iar oamenii si animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.