Intai de toate, uita- te cu atentie la boabe: daca strugurii au fost culesi de curand, boabele sunt tari, carnoase, coaja lor este usor transparenta si viu colorata (de un alb-galbui, in cazul soiurilor de struguri albi; de un rosu intens pentru soiurile de struguri rosii; de un rosu foarte inchis, pentru strugurii negri).
Uita-te apoi si la codite: ar trebui sa fie tari si verzi. Daca sunt decolorate, inseamna ca strugurii au fost culesi prea repede si nu s-au copt destul. In schimb, coditele care sunt uscate sau putrede la capete indica faptul ca strugurii au fost culesi de mult si, intre timp, si-au pierdut si suculenta, si aroma.
«Bruma» de pe boabe e semn bun
Pelicula fina albicioasa de pe boabe - “bruma", cum i se spune - este un semn bun: inseamna ca ciorchinii au fost culesi de cel mult doua zile si nu au fost atinsi cu mana nici in timpul recoltarii, nici pe traseul spre taraba (viticultorii stiu ca trebuie sa apuce ciorchinii doar de codite, ca sa nu stearga pruina - “bruma" - care protejeaza boabele sa nu mucegaiasca.
Unde se pastreaza cel mai bine
Cei pe care ii vei consuma in ziua respectiva pot fi pastrati la temperatura camerei, intr-un vas suficient de larg ca sa nu pui ciorchinii unul peste altul. Inainte de a-i aduce la masa, spala-i bine, sub jet puternic de apa.
Cei pe care ii pastrezi cateva zile vor sta foarte bine la rece, in cutia frigiderului, inchisi intr-o punga din plastic. Nu-i spala (in contact cu apa, vor putrezi repede, chiar si la temperatura redusa). Daca boabele sunt deja umede, lasa-le sa se usuce; pentru a grabi procesul, poti tine ciorchinii pe hartie absorbanta sau pe un servet de bucatarie, moale.
Strugurii pe care ii vei pastra pentru o perioada mai lunga au nevoie de un regim special: unge taietura coditei (locul in care ciorchinele a fost despartit de pe butucul de vie) cu putina ceara: “dopul" astfel format va impiedica oxidarea tesutului coditei si alterarea boabelor. Depoziteaza-i intr- o camara racoroasa; ideal ar fi sa-i poti atarna de codite