Actuala cetate a Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice existente, in momentul de fata, in zona de vest a tarii.
Ridicata in a doua jumatate a secolului al XVIII -lea, cetatea a fost considerata ca una dintre cele mai impresionante fortificatii militare ale timpurilor respective.
Planul cetatii Aradului a fost aprobat personal de imparateasa Maria Theresa si de fiul ei Iosif al II-lea. Noua cetate a Aradului, in conformitate cu planul imperial, trebuia sa inlocuiasca vechea cetate aradeana si sa corespunda din punct de vedere al tehnicii militare contemporane.
Ca loc de construire a fost aleasa o peninsula a Muresului (pe malul stang ) pe care orasul a cedat-o autoritatilor militare. De construirea cetatii, in momentul respectiv, a fost legata problema stramutarii orasului in campia Zimandului, pentru ca cei din cetate sa aiba camp deschis de tragere. Rezistenta populatiei si apelurile la Viena au determinat suspendarea acestei idei.
Edificarea Cetatii, opera a arhitectului Harsch, a inceput in vara anului 1763, dupa sistemul Vauban si este o constructie in forma de dubla stea cu 6 colturi, cu ziduri puternice de aparare, cazemate si alte constructii militare. Lucrarile au durat 20 de ani, cu mici intreruperi cauzate mai ales de lipsa fortei de munca, asa incat cetatea a fost terminata in 1783. Dupa terminarea lucrarilor, in cetate au fost amplasate diferite unitati militare si in felul acesta Aradul a devenit un centru militaro-politic al dominatiei austriece in zona.
Istoricul cetatii, in mai bine de 200 de ani de existenta, este legat de diferite evenimente importante. In timpul Revolutiei lui Horea, in 1784, cetatea a fost unul din centrele de actiune a trupelor imperiale impotriva rasculatilor. In vremea razboaielor napoleoniene in cetate au fost tinuti numerosi prizonieri francezi. Dupa revolutia din 1848, in cazematele cetatii, au fost inchisi si condamnati numerosi revolutionari printre care si Eftimie Murgu. Odata cu sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se schimba conceptia strategica, cetatea isi pierde importanta devenind o simpla cazarma.