Branza de oaie, trebuie sa fie alba, alba. Coala de hartie. Daca are si o urma de culoare galbuie, inseamna ca este in amestec cu lapte de vaca. Inseamna ca trebuie sa o primiti la un pret mai mic (nu ma intrebati de ce, asa este piata). De asemenea, nu uitati ca branza de oaie este cea mai grasa branza de pe piata (depasita doar de branza de bivolita). Acesta nu este un lucru rau, daca nu suferiti de nici o afectiune.
Mergand pe paleta de nuante de alb, fix o treapta mai jos se afla branza de capra. Nu la fel de alba ca cea de oaie, insa cu un continut mai redus de grasime (4 g grasimi la 100 g), branza de capra ar trebui sa fie usor de recunost dupa un miros specific (care nu este bine sa fie intepator, dar imposibil sa nu fie sesizat daca zdrobiti intre degete putin branza).
Branza de vaca este galbuie la culoare, foarte raspandita si consumata la noi. Cu cat este mai proaspata (adica mai moale) cu atat are mai putina grasime.
Incercati sa consumati branza, de orice fel, cat mai putin procesata – cum ar fi bine sa fie tot ceea ce consumam, de altfel. Nu va temeti de ciobanii care vin la piata sa-si vanda marfa, dar nici nu va lasati pacaliti. Cereti sa gustati branza cat mai din interiorul bucatii – acolo o sa dati peste gustul si culoarea neschimbate de zer/aer/punga de plastic.
Branza se pastreaza cel mai bine in saramura ei (nu va feriti sa platiti in plus niste apa cu sare, merita), la rece. Nu uitati sa o spalati atunci cand o scoateti din saramura – pentru a indeparta surplusul de sare.