Din aceeasi categorie
|
Scandalul Pacepa (fuga lui Ion Mihai Pacepa) 792 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cel mai periculos om din America – Daniel Ellsberg 895 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Scandalul chimic - Bloomberg investigheaza 123 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gucci: Ultima victima a modei Povesti reale 452 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adio, tovarasi ! - Documentar-Victoria 412 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Adio, Tovarasi ! - Documentar ep. 1/ 2011 958 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Luati-va energia inapoi 582 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
John Singer Sargent 313 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Scandalul Kohistan - Scanal in Pakistan 387 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cum se vinde razboiul 435 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Nixon si scandalul Watergate
| Adaugat de Cozana | 09.07.2020 |  Adauga
la favorite |
257 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteRichard Nixon, al 37-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, a ramas in istoria lumii drept primul presedinte american obligat sa demisioneze.
Totul a inceput in vara anului 1972, cand Nixon decide sa-si spioneze adversarii din Partidul Democrat. Comitetul National Democrat avea biroul in cladirea Watergate. Aici urmau a fi instalate cateva microfoane. Misiunea se soldeaza cu un esec, deoarece „spargatorii" sunt prinsi. Din nefericire pentru Nixon, politia realizeaza ca cei arestati nu erau simpli delicventi. Legatura lor cu Casa Alba este verificata si demonstrata. Urmeaza un val de demisii a unor persoane din conducerea Comitetului pentru Realegerea presedintelui Nixon. In ziua imediat urmatoare Casa Alba declara ca „nu are niciun amestec in respectivul incident"
Asupra afacerii se asterne linistea. Insa acum intra in joc doi ziaristi ai publicatiei americane Washington Post. Jurnalistii Carl Bernstein si colegul sau Bob Woodward, incep sa ancheteze afacerea pe cont propriu. Gratie unui informator reusesc, in scurt timp, sa publice diferite materiale pe marginea spargerii de la Watergate. Cei doi ajung la concluzia ca spargerea nu a fost una intamplatoare, ci a fost un ordin politic. Urmand firul informatiilor obtinute, cei doi ziaristi descopera ca cei cinci spargatori fusesera platiti cu banii nu tocmai albi ai lui Nixon. Se stia ca Nixon primea bani de o valoare indoielnica pentru campania sa electorala.
Cu toate acestea Nixon castiga detasat alegerile din noiembrie 1972. Insa dupa alegeri, mai exact la 8 ianuarie 1973, incepe procesul celor implicati in scandalul Watergate. Cel care va ceda presiunilor interogatoriilor si va accepta sa vorbeasca este James McCord. Acesta le vorbeste autoritatilor despre activitatile secrete ale Comitetului pentru Realegerea Presedintelui si despre modul de finantare.
Congresul instituie in aceasta perioada o comisie senatoriala, care afla ca Nixon supraveghease procesul spargatorilor. Mai mult candidatul la functia de director al FBI, L.Patrick Gray aduce in scena noi nume si informatii. Acesta povesteste cum la interogatoriile FBI, fusese prezent in mod constant un reprezntant al Casei Albe. Iar trei dintre consilierii presedintelui apar tot mai des in marturiile celor interogati: John Dean, Ehrlichman, Haldeman. Acestia vor demisiona la 30 aprilie 1973. Intre timp Nixon numeste un nou procuror general, Elliot L. Richardson.
Audierile facute de comisia speciala de ancheta a cazului Watergate erau televizate, astfel ca americanul de rand aveau ocazia sa fie la curent cu evolutia cazului.
Eroul acestor audieri a fost John Dean. La 25 iunie 1973, acesta aduce la cunostinta comisiei, toate eforturile intreprinse de Nixon in vederea musamalizarii afacerii. Tot el vorbeste despre banii negrii pentru campanie, listele cu adversari de la Casa Alba, obsesia lui Nixon fata de protestatarii impotriva razboiului, despre ascultarea telefoanelor si despre mentalitatea de buncar ce domnea la Casa Alba.
Dupa aceste declaratii, incepe un adevarat razboi intre Justitie si Nixon, pentru predarea benzilor de magnetofon.
La 10 octombrie 1973, vice-presedintele Spiro Agnew demisioneaza sub acuzatia de luare de mita. Urmarea scestei actiuni este mai mult decat evidenta. La 8 august 1974, Nixon demisioneaza, iar la 9 august, vice-presedintele Gerald Ford, depune juramantul in calitate de presedinte al Statelor Unite ale Americii. O luna mai tarziu, Ford il gratieaza pe Nixon.
Afacerea Watergate a dus in final la limitarea puterii executive, la promulgarea unor legi, cum ar fi Legea prerogativelor de razboi (1973), Legea prin care erau stabilite plafoane pentru contributii si cheltuieli in campania electorala (1974), Legea privind Libertatea Informatiei (1974). De asemenea s-a produs o oarecare divizare geografica a Americii intre Nordul aflat in criza si Sudul tot mai prosper. Acest lucru a dus la preferarea presedintilor proveniti din sud.
S-a mai produs si un fenomen, numit de unii istorici drept balcanizarea Americii. Acest lucru desemna reculul sistemului bipartizan si cresterea numarului de independeti si aparitia in numar din ce in ce mai mare a asociatiilor (grupurile de presiune). Aceste grupuri erau formate din fermieri, muncitori, liberi profesionisti, feministe, homosexuali, ecologisti si nu numai. Aceste grupuri se afla la originea actualelor organizatii de lobby.
Totul a inceput in vara anului 1972, cand Nixon decide sa-si spioneze adversarii din Partidul Democrat. Comitetul National Democrat avea biroul in cladirea Watergate. Aici urmau a fi instalate cateva microfoane. Misiunea se soldeaza cu un esec, deoarece „spargatorii" sunt prinsi. Din nefericire pentru Nixon, politia realizeaza ca cei arestati nu erau simpli delicventi. Legatura lor cu Casa Alba este verificata si demonstrata. Urmeaza un val de demisii a unor persoane din conducerea Comitetului pentru Realegerea presedintelui Nixon. In ziua imediat urmatoare Casa Alba declara ca „nu are niciun amestec in respectivul incident"
Asupra afacerii se asterne linistea. Insa acum intra in joc doi ziaristi ai publicatiei americane Washington Post. Jurnalistii Carl Bernstein si colegul sau Bob Woodward, incep sa ancheteze afacerea pe cont propriu. Gratie unui informator reusesc, in scurt timp, sa publice diferite materiale pe marginea spargerii de la Watergate. Cei doi ajung la concluzia ca spargerea nu a fost una intamplatoare, ci a fost un ordin politic. Urmand firul informatiilor obtinute, cei doi ziaristi descopera ca cei cinci spargatori fusesera platiti cu banii nu tocmai albi ai lui Nixon. Se stia ca Nixon primea bani de o valoare indoielnica pentru campania sa electorala.
Cu toate acestea Nixon castiga detasat alegerile din noiembrie 1972. Insa dupa alegeri, mai exact la 8 ianuarie 1973, incepe procesul celor implicati in scandalul Watergate. Cel care va ceda presiunilor interogatoriilor si va accepta sa vorbeasca este James McCord. Acesta le vorbeste autoritatilor despre activitatile secrete ale Comitetului pentru Realegerea Presedintelui si despre modul de finantare.
Congresul instituie in aceasta perioada o comisie senatoriala, care afla ca Nixon supraveghease procesul spargatorilor. Mai mult candidatul la functia de director al FBI, L.Patrick Gray aduce in scena noi nume si informatii. Acesta povesteste cum la interogatoriile FBI, fusese prezent in mod constant un reprezntant al Casei Albe. Iar trei dintre consilierii presedintelui apar tot mai des in marturiile celor interogati: John Dean, Ehrlichman, Haldeman. Acestia vor demisiona la 30 aprilie 1973. Intre timp Nixon numeste un nou procuror general, Elliot L. Richardson.
Audierile facute de comisia speciala de ancheta a cazului Watergate erau televizate, astfel ca americanul de rand aveau ocazia sa fie la curent cu evolutia cazului.
Eroul acestor audieri a fost John Dean. La 25 iunie 1973, acesta aduce la cunostinta comisiei, toate eforturile intreprinse de Nixon in vederea musamalizarii afacerii. Tot el vorbeste despre banii negrii pentru campanie, listele cu adversari de la Casa Alba, obsesia lui Nixon fata de protestatarii impotriva razboiului, despre ascultarea telefoanelor si despre mentalitatea de buncar ce domnea la Casa Alba.
Dupa aceste declaratii, incepe un adevarat razboi intre Justitie si Nixon, pentru predarea benzilor de magnetofon.
La 10 octombrie 1973, vice-presedintele Spiro Agnew demisioneaza sub acuzatia de luare de mita. Urmarea scestei actiuni este mai mult decat evidenta. La 8 august 1974, Nixon demisioneaza, iar la 9 august, vice-presedintele Gerald Ford, depune juramantul in calitate de presedinte al Statelor Unite ale Americii. O luna mai tarziu, Ford il gratieaza pe Nixon.
Afacerea Watergate a dus in final la limitarea puterii executive, la promulgarea unor legi, cum ar fi Legea prerogativelor de razboi (1973), Legea prin care erau stabilite plafoane pentru contributii si cheltuieli in campania electorala (1974), Legea privind Libertatea Informatiei (1974). De asemenea s-a produs o oarecare divizare geografica a Americii intre Nordul aflat in criza si Sudul tot mai prosper. Acest lucru a dus la preferarea presedintilor proveniti din sud.
S-a mai produs si un fenomen, numit de unii istorici drept balcanizarea Americii. Acest lucru desemna reculul sistemului bipartizan si cresterea numarului de independeti si aparitia in numar din ce in ce mai mare a asociatiilor (grupurile de presiune). Aceste grupuri erau formate din fermieri, muncitori, liberi profesionisti, feministe, homosexuali, ecologisti si nu numai. Aceste grupuri se afla la originea actualelor organizatii de lobby.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.