Din aceeasi categorie
|
Comorile din Scheii Brasovului 862 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Natura Brasovului - Ariile protejate din judetul Brasov 553 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata inainte de nastere - In pantece 371 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cheia fericirii in functie de ziua de nastere 1.253 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
De unde au venit ardeiul si scortisoara 256 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
De unde au venit ardeiul si scortisoara 60 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Viata inainte de nastere-in pantec 437 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dezvoltarea copilului 726 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Identificarea diferitelor limbi si alfabete 316 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Partea II – Cerul coborat pe Pamant 965 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Certificatul de nastere al Brasovului
| Adaugat de Cozana | 27.05.2020 |  Adauga
la favorite |
296 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favorite• In 1235, abatele Fredericus din Hamborn a vizitat manastirile premonstratense din Transilvania consemnind in Catalogus Ninivensis si „Diocesis cumaniae Corona“ alaturi de „Villa Herrmani“ (Sibiu) in dioceza transilvana
2010 va fi anul sarbatoririi primei atestari oficiale cunoscute a Cetatii Corona. Si asta pentru ca, prima mentiune documentara certa a Brasovului s-a facut in anul 1235, desi in februarie 2005, mai multe agentii de presa anuntau ca 23 februarie 1271 ar fi data de atestare a Brasovului. Istoricii confirma ca prima mentiune documentara certa a Brasovului s-a facut in anul 1235. Anul 1271 este, intr-adevar, legat de un document care atesta numele de Brasu (Brasov), dar in niciun caz nu se poate vorbi de o data precisa, cum ar fi 23 februarie, si nici ca acest an indica prima atestare a Brasovului.
Primele cronici
Unele cronici din secolul XVII indica drept an de intemeiere a orasului Brasov anul 1203. Desi majoritatea cercetatorilor au respins o asemenea datare, exista ipoteza potrivit careia copierea eronata a unor texte a dus la modificarea numeralului latin. Astfel, in loc de anul MCCIII (1203), ar fi trebuit scris MCCXIII, (adica 1213). Un „X“ care a modificat 10 ani. Ipoteza mentionarii Brasovului la 1213 se bazeaza pe textul scrisorii episcopului Wilhelm al Transilvaniei trimisa in acel an catre cavalerii teutoni care mentioneaza locuitorii care plateau dijma Bisericii, identificati cu colonistii germani. De unde s-ar deduce ca este vorba de locuitorii Brasovului.
Prima atestare a Coronei
Prima mentiune documentara certa a Brasovului dateaza din 1235. Sursa o reprezinta Catalogus Ninivensis (foto) din 1236-1241, editat abia in 1949 de catre Norbert Backmund. Textul catalogului cuprinde lista „manastirilor premonstratense“ din Transilvania si Ungaria. In 1235, abatele Fredericus din Hamborn a vizitat manastirile premonstratense din Transilvania consemnind in catalog si „Diocesis cumaniae Corona“ alaturi de „Villa Herrmani“ (Sibiu) in dioceza transilvana. Practic, aceasta este prima atestare a orasului nostru, sub numele de Corona.
Marturii ale vechii manastiri
Cercetatorii au descoperit la fundatia Corpului C al Liceului Honterus urmele unui asezamint religios din anii 1200. Asezamintul purta numele de „Curtea Ecaterinei“ si era format dintr-o biserica si manastire de calugarite sau o casa de beguine, adica femei laice, vaduve, sau femei nemaritate intretinute de manastire. Patroana acestor beguine era Sfinta Ecaterina, de unde si numele asezamintului. Primele beguine se stie ca traiau in Flandra, Renania sau Valonia, regiuni de unde veneau si colonistii sasi din Tara Birsei. Aceasta manastire de calugarite si casa de beguine se aflau sub tutela calugarilor premonstratensi, abia dupa aceea trecind sub obladuirea congregatiei benedictine de la Manastirea Cirta din zona Sibiului, fondata in 1202.
Corona, asezarea colonistilor germani
Manastirile premonstratense erau ridicate in centre urbane importante. De aceea a fost infiintata in Brasov, cetate care cuprindea si Corona si era cel mai important centru urban din Tara Birsei, avind caracterul unui „civitas“ inca de la prima mentionare documentara. Pe linga asezarile identificate inainte de venirea cavalerilor teutoni, adica Timpa, Blumana, Sprenghi, Schei sau Valea Cetatii, Corona era ridicata in apropierea actualei Biserici Negre, ca o asezare a colonistilor germani. Denumirea vine, se pare, din cuvintul german „Kron“. Asezarea avea o basilica romanica a carei absida a fost descoperita mai tirziu sub pavimentul Bisericii Negre. Pentru etimologia termenului de Corona au fost insa propuse mai multe variante. Una este legata de piriul „Kronen“ care curgea pe Valea Timpei. O alta varianta ia in considerare numele unei sfinte catolice, Corona.
La inceput, Brasovul a fost Barasu
Prima atestare a numelui Brasov apare intr-un document din 1252. Este un act de donatie prin care regele maghiar Bela al IV-lea acorda lui Vicentiu, fiul secuiului Akadas mosia „Terra Zek“ aflata intre Olt si Muntii Baraolt. Printre hotarele mosiei este mentionat „Saxonum de Barasu“, adica tinutul sasilor din Brasov. Semnificatia numelui Barasu nu era insa aceea de orasul Brasov, ci aceea de tinut aflat sub jurisdictia orasului Brasov. Acest tinut se intindea pina la Olt si cuprindea 13 comune libere la care se adauga un civitas, adica orasul Brasov.
Atestarea din 1271 se refera mai mult la Tara Birsei
In secolele XIII-XIV, variantele de denumiri cu forma de Brasov se refereau mai mult la Tara Birsei decit la orasul propriu-zis. Dovada, un document din 1271, prin care Stefan al V-lea recompenseaza, pentru sprijinul dat impotriva tatalui sau, regele Bela al IV-lea, pe Teel, fiul lui Ebl din Brasu. Un alt document din 1294, de la Andrei al III-lea, mentioneaza prima data un comite, pe Nicolae, fiul lui Simon de „Brassov“. Intr-o buna parte din secolul al XIV-lea erau folosite mai des toponime care indicau tinutul sau comitatul Brasso sau Brassou.
Primii cetateni ai Brasovului
Un document din 1336, emis de episcopul Chanadinus de Estergom, face distinctie intre Brasov ca si comitat si Corona ca oras, conform textului „Michael Decanus de Brasso nec non plebanus de Corona“, se precizeaza in lucrarea „O istorie a Brasovului“, de Ion Dumitrascu si Mariana Maximescu. In 1342, au fost mentionati si primii cetateni ai Brasovului „cives de Corona“. Abia din 1377, cind orasul de la poalele Timpei devine centru administrativ si bisericesc al Tarii Birsei, numele de Brasov se refera la orasul propriu-zis. Din acest moment, in documente Brasovul apare distinct ca „civitate Brassoviensi“. In 1399, se folosesc distinct si denumirile de Brasov si Corona. „...in oppido de Corona seu vulgariter Brascho nuncupato“, adica „... in orasul numit Corona sau, mai popular, Brascho“.
Brasovenii erau la inceput germani si romani
In secolul al XIII-lea, existau asezari ale populatiei romanesti in Schei si Bartolomeu. Pe linga acestea s-au dezvoltat si coloniile de germani Corona, Dealul Sprenghi si Dealul Cetatuia. In 1235, anul atestarii asezarii Corona, existau in medie cam 30 de gospodarii, cu cite patru membri in medie, in fiecare din aceste asezari. Ceea ce presupune ca populatia de atunci a Brasovului era cam de 600 de locuitori. Dupa invazia mongolilor din anul 1241 populatia a scazut, dar, la inceputul secolului XIV, in Corona erau inregistrate 100 de gospodarii. Sporul demografic este evidentiat si in celelalte suburbii ale Brasovului, si era datorat dezvoltarii economice care a atras din Transilvania sasi, secui, unguri. Chiar si greci si bulgari. La mijlocul secolului XV, Brasovul devenise unul din cele mai importante orase ale Transilvaniei, cu o populatie de peste 6.000 de locuitori.
Prima impartire pe „cartiere“ a Brasovului
Prima reforma a administratiei orasului Brasov a fost facuta de judele primar Johann Benkner, intre anii 1547-1565. A fost o reorganizare teritoriala, dar si una fiscala, privind inregistrarea veniturilor si cheltuielilor si inventarierea privilegiilor Brasovului.
Impartirea teritoriala pe „cartiere“ cuprindea patru zone. Prima era Cetatea, constituita pe bazele asezarii Corona, inconjurata de ziduri, turnuri si bastioane, cu o populatie compusa din proprietari de case, ateliere mestesugaresti sau pravalii, considerati cetateni cu drepturi politice depline, sasi si unguri. A doua zona, Scheii Brasovului, era suburbia de la vest de Cetate, cu populatie majoritar romaneasca, dar si cu locuitori unguri si sasi. Brasovul vechi era suburbia de la nord de cetate, de pe Dealul Sprenghi si de la poalele Dealului Cetatuia. Aici predomina populatia agrara. Cam la fel si Blumana, suburbia de la est de Cetate.
Arhiva Brasovului este atestata documentar in anul 1476
• Arhiva brasoveana este una dintre cele mai vechi institutii din oras, pentru prima data fiind mentionata documentar in anul 1476. De la 1878 a functionat in Casa Sfatului, ca parte structurala proprie a administratiei orasului, fiind mutata in anul 1923 in actualul sediu din fostul Bastion al Fierarilor. Din 1930 a functionat sub denumirea de Arhiva Istorica a Municipiului Brasov, iar la 18 aprilie 1939 a fost infiintata Directiunea Regionala a Arhivelor Statului din Brasov, in subordinea Ministerului Invatamintului. In anul 1951, Arhivele Statului au trecut in subordinea Ministerului de Interne. Din anul 1996, in baza Legii 16 (Legea Arhivelor Nationale), institutia poarta denumirea de Directia Judeteana Brasov a Arhivelor Nationale.
Cel mai vechi document din arhivele Brasovului
• Cel mai vechi document pastrat in arhivele Brasovului, datat 28 martie 1353, este un privilegiu de baza emis de regele Lodovic I al Ungariei, acordat la cererea comitelui Jacobus „filius Nicolai Sandur, vilicul orasului“, dupa distrugerea vechilor privilegii in urma navalirilor tatarilor. Acesta se refera la impozite, obligatii militare, probleme juridice, folosirea in comun a padurilor, apelor, pescuitului. Conform Privilegiul de baza al orasului Brasov, activitatea comerciala din aceasta zona era infloritoare, Brasovul fiind renumit pentru calitatea marfurilor, dar mai ales pentru armele care se fabricau aici.
Primele „exporturi“ ale brasovenilor
• La 10 mai 1369, brasovenii au obtinut privilegiul de a tine tirg anual, la 1 noiembrie, dupa modelul celui de la Buda. Negustorii care veneau la tirgul anual erau scutiti de toate taxele si vamile. Brasovenii au obtinut dreptul de negutatori peste hotare din 1358, cind au primit de la regele Ludovic I libertatea comertului in Tara Romaneasca. In 1368, au obtinut libertatea comertului in marele cnezat al Moscovei. Iar un an mai tirziu, la Vidin in Bulgaria si dupa inca un an pina la Marea Adriatica. Abia in 1374 au avut dreptul sa faca negot in Ungaria. Iar la Viena, in 1395.
2010 va fi anul sarbatoririi primei atestari oficiale cunoscute a Cetatii Corona. Si asta pentru ca, prima mentiune documentara certa a Brasovului s-a facut in anul 1235, desi in februarie 2005, mai multe agentii de presa anuntau ca 23 februarie 1271 ar fi data de atestare a Brasovului. Istoricii confirma ca prima mentiune documentara certa a Brasovului s-a facut in anul 1235. Anul 1271 este, intr-adevar, legat de un document care atesta numele de Brasu (Brasov), dar in niciun caz nu se poate vorbi de o data precisa, cum ar fi 23 februarie, si nici ca acest an indica prima atestare a Brasovului.
Primele cronici
Unele cronici din secolul XVII indica drept an de intemeiere a orasului Brasov anul 1203. Desi majoritatea cercetatorilor au respins o asemenea datare, exista ipoteza potrivit careia copierea eronata a unor texte a dus la modificarea numeralului latin. Astfel, in loc de anul MCCIII (1203), ar fi trebuit scris MCCXIII, (adica 1213). Un „X“ care a modificat 10 ani. Ipoteza mentionarii Brasovului la 1213 se bazeaza pe textul scrisorii episcopului Wilhelm al Transilvaniei trimisa in acel an catre cavalerii teutoni care mentioneaza locuitorii care plateau dijma Bisericii, identificati cu colonistii germani. De unde s-ar deduce ca este vorba de locuitorii Brasovului.
Prima atestare a Coronei
Prima mentiune documentara certa a Brasovului dateaza din 1235. Sursa o reprezinta Catalogus Ninivensis (foto) din 1236-1241, editat abia in 1949 de catre Norbert Backmund. Textul catalogului cuprinde lista „manastirilor premonstratense“ din Transilvania si Ungaria. In 1235, abatele Fredericus din Hamborn a vizitat manastirile premonstratense din Transilvania consemnind in catalog si „Diocesis cumaniae Corona“ alaturi de „Villa Herrmani“ (Sibiu) in dioceza transilvana. Practic, aceasta este prima atestare a orasului nostru, sub numele de Corona.
Marturii ale vechii manastiri
Cercetatorii au descoperit la fundatia Corpului C al Liceului Honterus urmele unui asezamint religios din anii 1200. Asezamintul purta numele de „Curtea Ecaterinei“ si era format dintr-o biserica si manastire de calugarite sau o casa de beguine, adica femei laice, vaduve, sau femei nemaritate intretinute de manastire. Patroana acestor beguine era Sfinta Ecaterina, de unde si numele asezamintului. Primele beguine se stie ca traiau in Flandra, Renania sau Valonia, regiuni de unde veneau si colonistii sasi din Tara Birsei. Aceasta manastire de calugarite si casa de beguine se aflau sub tutela calugarilor premonstratensi, abia dupa aceea trecind sub obladuirea congregatiei benedictine de la Manastirea Cirta din zona Sibiului, fondata in 1202.
Corona, asezarea colonistilor germani
Manastirile premonstratense erau ridicate in centre urbane importante. De aceea a fost infiintata in Brasov, cetate care cuprindea si Corona si era cel mai important centru urban din Tara Birsei, avind caracterul unui „civitas“ inca de la prima mentionare documentara. Pe linga asezarile identificate inainte de venirea cavalerilor teutoni, adica Timpa, Blumana, Sprenghi, Schei sau Valea Cetatii, Corona era ridicata in apropierea actualei Biserici Negre, ca o asezare a colonistilor germani. Denumirea vine, se pare, din cuvintul german „Kron“. Asezarea avea o basilica romanica a carei absida a fost descoperita mai tirziu sub pavimentul Bisericii Negre. Pentru etimologia termenului de Corona au fost insa propuse mai multe variante. Una este legata de piriul „Kronen“ care curgea pe Valea Timpei. O alta varianta ia in considerare numele unei sfinte catolice, Corona.
La inceput, Brasovul a fost Barasu
Prima atestare a numelui Brasov apare intr-un document din 1252. Este un act de donatie prin care regele maghiar Bela al IV-lea acorda lui Vicentiu, fiul secuiului Akadas mosia „Terra Zek“ aflata intre Olt si Muntii Baraolt. Printre hotarele mosiei este mentionat „Saxonum de Barasu“, adica tinutul sasilor din Brasov. Semnificatia numelui Barasu nu era insa aceea de orasul Brasov, ci aceea de tinut aflat sub jurisdictia orasului Brasov. Acest tinut se intindea pina la Olt si cuprindea 13 comune libere la care se adauga un civitas, adica orasul Brasov.
Atestarea din 1271 se refera mai mult la Tara Birsei
In secolele XIII-XIV, variantele de denumiri cu forma de Brasov se refereau mai mult la Tara Birsei decit la orasul propriu-zis. Dovada, un document din 1271, prin care Stefan al V-lea recompenseaza, pentru sprijinul dat impotriva tatalui sau, regele Bela al IV-lea, pe Teel, fiul lui Ebl din Brasu. Un alt document din 1294, de la Andrei al III-lea, mentioneaza prima data un comite, pe Nicolae, fiul lui Simon de „Brassov“. Intr-o buna parte din secolul al XIV-lea erau folosite mai des toponime care indicau tinutul sau comitatul Brasso sau Brassou.
Primii cetateni ai Brasovului
Un document din 1336, emis de episcopul Chanadinus de Estergom, face distinctie intre Brasov ca si comitat si Corona ca oras, conform textului „Michael Decanus de Brasso nec non plebanus de Corona“, se precizeaza in lucrarea „O istorie a Brasovului“, de Ion Dumitrascu si Mariana Maximescu. In 1342, au fost mentionati si primii cetateni ai Brasovului „cives de Corona“. Abia din 1377, cind orasul de la poalele Timpei devine centru administrativ si bisericesc al Tarii Birsei, numele de Brasov se refera la orasul propriu-zis. Din acest moment, in documente Brasovul apare distinct ca „civitate Brassoviensi“. In 1399, se folosesc distinct si denumirile de Brasov si Corona. „...in oppido de Corona seu vulgariter Brascho nuncupato“, adica „... in orasul numit Corona sau, mai popular, Brascho“.
Brasovenii erau la inceput germani si romani
In secolul al XIII-lea, existau asezari ale populatiei romanesti in Schei si Bartolomeu. Pe linga acestea s-au dezvoltat si coloniile de germani Corona, Dealul Sprenghi si Dealul Cetatuia. In 1235, anul atestarii asezarii Corona, existau in medie cam 30 de gospodarii, cu cite patru membri in medie, in fiecare din aceste asezari. Ceea ce presupune ca populatia de atunci a Brasovului era cam de 600 de locuitori. Dupa invazia mongolilor din anul 1241 populatia a scazut, dar, la inceputul secolului XIV, in Corona erau inregistrate 100 de gospodarii. Sporul demografic este evidentiat si in celelalte suburbii ale Brasovului, si era datorat dezvoltarii economice care a atras din Transilvania sasi, secui, unguri. Chiar si greci si bulgari. La mijlocul secolului XV, Brasovul devenise unul din cele mai importante orase ale Transilvaniei, cu o populatie de peste 6.000 de locuitori.
Prima impartire pe „cartiere“ a Brasovului
Prima reforma a administratiei orasului Brasov a fost facuta de judele primar Johann Benkner, intre anii 1547-1565. A fost o reorganizare teritoriala, dar si una fiscala, privind inregistrarea veniturilor si cheltuielilor si inventarierea privilegiilor Brasovului.
Impartirea teritoriala pe „cartiere“ cuprindea patru zone. Prima era Cetatea, constituita pe bazele asezarii Corona, inconjurata de ziduri, turnuri si bastioane, cu o populatie compusa din proprietari de case, ateliere mestesugaresti sau pravalii, considerati cetateni cu drepturi politice depline, sasi si unguri. A doua zona, Scheii Brasovului, era suburbia de la vest de Cetate, cu populatie majoritar romaneasca, dar si cu locuitori unguri si sasi. Brasovul vechi era suburbia de la nord de cetate, de pe Dealul Sprenghi si de la poalele Dealului Cetatuia. Aici predomina populatia agrara. Cam la fel si Blumana, suburbia de la est de Cetate.
Arhiva Brasovului este atestata documentar in anul 1476
• Arhiva brasoveana este una dintre cele mai vechi institutii din oras, pentru prima data fiind mentionata documentar in anul 1476. De la 1878 a functionat in Casa Sfatului, ca parte structurala proprie a administratiei orasului, fiind mutata in anul 1923 in actualul sediu din fostul Bastion al Fierarilor. Din 1930 a functionat sub denumirea de Arhiva Istorica a Municipiului Brasov, iar la 18 aprilie 1939 a fost infiintata Directiunea Regionala a Arhivelor Statului din Brasov, in subordinea Ministerului Invatamintului. In anul 1951, Arhivele Statului au trecut in subordinea Ministerului de Interne. Din anul 1996, in baza Legii 16 (Legea Arhivelor Nationale), institutia poarta denumirea de Directia Judeteana Brasov a Arhivelor Nationale.
Cel mai vechi document din arhivele Brasovului
• Cel mai vechi document pastrat in arhivele Brasovului, datat 28 martie 1353, este un privilegiu de baza emis de regele Lodovic I al Ungariei, acordat la cererea comitelui Jacobus „filius Nicolai Sandur, vilicul orasului“, dupa distrugerea vechilor privilegii in urma navalirilor tatarilor. Acesta se refera la impozite, obligatii militare, probleme juridice, folosirea in comun a padurilor, apelor, pescuitului. Conform Privilegiul de baza al orasului Brasov, activitatea comerciala din aceasta zona era infloritoare, Brasovul fiind renumit pentru calitatea marfurilor, dar mai ales pentru armele care se fabricau aici.
Primele „exporturi“ ale brasovenilor
• La 10 mai 1369, brasovenii au obtinut privilegiul de a tine tirg anual, la 1 noiembrie, dupa modelul celui de la Buda. Negustorii care veneau la tirgul anual erau scutiti de toate taxele si vamile. Brasovenii au obtinut dreptul de negutatori peste hotare din 1358, cind au primit de la regele Ludovic I libertatea comertului in Tara Romaneasca. In 1368, au obtinut libertatea comertului in marele cnezat al Moscovei. Iar un an mai tirziu, la Vidin in Bulgaria si dupa inca un an pina la Marea Adriatica. Abia in 1374 au avut dreptul sa faca negot in Ungaria. Iar la Viena, in 1395.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.