Din aceeasi categorie
|
Domnitori romani 399 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mitul Alexandru Lapusneanu 931 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Confictele dintre Vlad Tepes si Stefan cel Mare 1.369 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Civilizatii antice din Orient: Regatul Gandhara 729 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Profesionistii - Alexandru Paleologu 1.577 vizite - 0 comentarii adaugat de calea |
||||||||||||||||||
|
Cine l-a omorat pe Ceausescu? 3.956 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alexandru Ioan Cuza -intre greseala si fapta 1.271 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cine a inventat pianul 589 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mari Romani: Alexandru Ioan Cuza 1.204 vizite - 0 comentarii adaugat de Laur |
||||||||||||||||||
|
Recurs la istorie: Hannibal, la portile Romei 1.472 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Cine l-a omorat pe Alexandru cel Mare?
| Adaugat de jupan | 09.08.2014 |  Adauga
la favorite |
959 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) Nota IMDB: 8.1 |
|||||||||
Sterge
din favoriteBabilon, 11 iunie, 323 a.Hr., ora 5 dupa-amiaza. Alexandru cel Mare moare la varsta de 32 de ani, dupa ce a devenit artizanul unui imperiu care se intindea din Albania pana in Pakistan. Nimeni nu a putut sa ofere pana acum informatii exacte privind moartea marelui general. Iar recent teoriile s-au inmultit. Misterul este probabil de nedezlegat, si totusi irezistibil. Conspirationismul a luat amploare de cand Oliver Stone a lansat pelicula "Alexander" in 2004, un film care, in ciuda defectiunilor artistice, are la baza cercetarea istorica.
Putine evenimente au fost atat de neasteptate ca moartea regelui macedonean. Pentru ca regele isi demonstrase rezistenta in timpul camapaniei de 12 ani din Asia, vreme in care a trecut prin numeroase dificultati. Ba chiar contemporanii ii atribuiau o esenta divina. In 325 a.Hr., dupa ce se lupta cu razboinicii asiatici din sud isi revine in urma unei rani provocate de o sageata care ii strapunge plamanul. Dept urmare, cand regele se imbolnaveste asa tare cativa ani mai tarziu, toata lumea este socata. Confuzia este mare pentru ca nici nu isi facuse planuri in legatura cu succesiunea la tron, ceea ce va provoca lupte nesfarsite intre diadohi. Evenimente de o asemenea importanta implica in mod natural o cautare perpetua de cauze. Se cer explicatii, mai ales ca nu exista vreun consens in lumea stiintifica privind cauza mortii, desi cei mai multi cercetatori opteaza pentru boala. In 1996 Eugene Borza, specialist in macedonia antica, participa la un congres medical la Universitatea din Maryland, care propune diagnosticul de febra tifoida. S-au mai propus si malaria, leucemia, pojarul, asociate cu alcoolismul si suferinta pe care i-o lasare disparitia prietenului sau Hefaistion.
Cu cercetarea istorica in impas, se tot incearca noi teze, unele lansate de toxicologi, medici legisti sau criminologi. Ideea cum ca ar fi fost vorba de o crima se aprinde in 2004, datorita epilogului filmului lui Stone. Aici generalul Ptolemeu (Anthony Hopkins), rememorand evenimentele, ii cere scribului sa consemneze ca "adevarul e ca noi l-am omorat. ..tacand, ne-am dat consimtamantul...pentru ca n-am pututs sa mergem mai departe". Dar Ptolemeu se razgandeste si ii ordona scribului sa schimbe si sa pomeneasca boala, nu complotul. Nu doar imaginatia lui Stone a lucrat la crearea teoriei conspiratiei generalilor. Sunt cateva indicii cum ca nici macar comandantii superiori nu se mai aratau dispusi sa il insoteasca pe Asexandru in marile sale expeditii. In 325 a.Hr., in India, are loc o revolta in momentul in care regele porunceste inaintarea spre raul Gange, posibil un precedent la ceea ce avea sa urmeze. Relatarea lui Ptolemeu din filmul cu pricina apartine, ce-i drept, unei serii de documente foarte controversate, reunite sub denumirea de Jurnalele Regale. Acum pierdute, acestea au fost rezumate de Plurath si Arrian, care le considerau cele mai de incredere surse pe ultimele zile ale lui Alexandru. Unii invatati, ca de pilda clasicistul australian Brian Bosworth, sunt de parere ca Jurnalele Regale au fost masluite tocmai pentru a lasa impresia de moarte naturala. Arrian si Plutarh descriu intamplarea destul de diferit fata de alti autori. Ambii spun ca Alexandru a facut febra dupa ce a plecat de la banchetul prietenului sau Medius. Febra a crescut in urmatoarele 10-12 zile pana a ajuns sa-l paralizeze. Alexandru mai apuca doar sa-si ia ramas bun de la generali.
Dar alte relatari ne vorbesc despre altceva. Astfel, Alexandru devine febril chiar in timpul banchetului, mai exact dupa ce bea o cupa de vin, dupa care isi fac loc si alte simptome precum dureri insuportabile, convulsii si delir. Nu este mentionata insa febra. O durere mare dupa consumul de vin ar sugera otravirea, dar Plutarh o neaga cu desavarsire. Controversele sunt destul de numeroase inca din timpul sau, mai ales in ceea ce priveste Jurnalele Regale. Cine sa-l fi otravit? Filmul lui Stone nu da un raspuns, priviri dubioase schimbandu-se intre companionii lui, dar nicio clarificare a identitatii faptasului. Multi autori greci si romani ii arata cu degetul pe Antipater, pe care Alexandru il lasa pe tronul Macedoniei, si pe fiii sai, Cassander si Iollas. Antipater avea intr-adevar motive sa se descotoroseasca de rege, pentru ca tocmai fusese chemat in Babilon si nu cu ganduri pasnice. Autorii povesteau ca Antipater si-a trimis fiul la curtea regelui cu o cantitate de apa colectata din legendarul rau Styx, despre care se credea ca ar curge putin si in nordul Peloponezului; apa transportata intr-o copita de magar, singura pe care nu o eroda. In Babilon "cupa" ajunge la fratele sau Iollas, "paharnicul" lui Alexandru. Elementele de baza sunt aceleasi in relatarile antice, difera doar detaliile. Uneori Aristotel apare si el in complot, alteori Medius. Evident ca pana de curand istoricii au clasificat relatarea drept fantezie, probabil o tentativa de a-l submina pe Antipater. Chiar si ideea ca apa de rau ar putea fi toxica parea absurda.
In 1913 clasicistul J.G. Frazer declara ca apele raului Mavroneri, identificat cu legendarul Styx, sunt curate. Dar in 2010, la o conferinta in Barcelona, istoricul Adrienne Mayor si toxicologul Antoinette Hayes sustin ca pe langa Mavroneri calcarul ar fi putut cu usurinta intretine o bacterie letala numita calicheamicina, care ar fi putut provoca o moarte similara celei descrise pentru Alexandru. Teza lor cum ca raul Styx ar fi continut realmente toxine extrem de puternice ar explica si de ce Antipater si Cassander au fost blamati de catre autorii antici. Cassander calatoreste din Europa in Asia cu cateva saptamani inainte de declansarea simptomelor regelui, plus ca el ordona executia mamei, sotiei si fiului lui Alexandru. Totodata si spanzul intra in discutie, planta folosita foarte des de medicii greci, dar letala in doze mari. Chiar si acestia se poate sa-l fi omorat incercand sa-l vindece...Oricum, este dificil de realizat o analiza toxicologica la 2300 de ani dupa eveniment.
Pare incredibil ca apropiati precum Ptolemeu sau Rhoxana sa fie implicati in complot, dar nu trebuie exclusi. Ipoteza ca de fapt toti tovarasii de arme ar fi organizat marsavia nu este nici ea de neglijat. Ca si Stone, clasicistul John Atkinson, in articolul "Alexander,s Last Days: Malaria and Mind Games", prezinta un personaj temut si oarecum detestat de mai toti din cercul sau, care nu mai puteau tolera un general paranoic si capabil sa-i puna oricand in pericol. Ce avea el de gand in Africa, Carthagina si coasta mediterana cerea putin cam mult de la ofiterii sai. Cu toate acestea, autorul respinge ideea otravirii, pledand pentru boala si descurajarile oamenilor sai. Si asa continua dezbaterile si misterul se tot adanceste, mai ales ca s-au inmultit variantele si nu mai persista dihotomia de dinainte (otrava vs. boala): boala+otravire, otravire din greseala, etc. Daca s-ar gasi mumia cu totul altfel ar sta lucrurile, dar aceasta a disparut prin secolele III-IV. Intre timp cercetatorii vor continua investigatia analizandu-i pe Plutarh, Arrian, Diodor, Iustin sau Quintus Curtius. Din nefericire volumul de date este prea bogat si divers pentru a realiza o singura imagine coerenta. Cum lipseste dovada fizica concreta, cazul se reduce masiv la probele circumstantiale, ceea ce a dat nastere la o sumedienie de teorii conspirationiste.
Cat despre acestea, oponentii lor au remarcat ca in cele 10-12 zile in care a aluncat spre moarte nu a suspectat vreo tentativa de asasinat, desi in ultimii ani devenise iute la manie. Iar inamicii nu l-ar fi lasat atat de mult sa se zbata daca scopul era sa-l elimine, pentru ca in tot acest timp putea sa le ordone executia. Daca a fost otravit intr-adevar, inamicii nu au ticluit prea bine planul. In plus, haosul si colapsul de dupa moartea sa nu par deloc rezultatul unei asasinari planificate. Doar Ptolemeu a reusit sa acumuleze avere si toti s-au omorat intre ei mult timp dupa disparitia generalului. Dat fiind ca Alexandru era liantul si garantul stabilitatii lumii lor, nici nu se putea altfel. Conspirationismul pleaca de la ideea ca generalii il urau atat de tare incat au riscat totul, dar este cazul? Sursele ii privesc ca pe un cadru de elita dependent de rege pentru mentinerea succesului lor. Poate ca raspunsul este mai simplu decat toate scenariile ingenioase propuse si sfarsitul chiar i l-a adus o cauza naturala.
Autor: Irina-Maria Manea
Putine evenimente au fost atat de neasteptate ca moartea regelui macedonean. Pentru ca regele isi demonstrase rezistenta in timpul camapaniei de 12 ani din Asia, vreme in care a trecut prin numeroase dificultati. Ba chiar contemporanii ii atribuiau o esenta divina. In 325 a.Hr., dupa ce se lupta cu razboinicii asiatici din sud isi revine in urma unei rani provocate de o sageata care ii strapunge plamanul. Dept urmare, cand regele se imbolnaveste asa tare cativa ani mai tarziu, toata lumea este socata. Confuzia este mare pentru ca nici nu isi facuse planuri in legatura cu succesiunea la tron, ceea ce va provoca lupte nesfarsite intre diadohi. Evenimente de o asemenea importanta implica in mod natural o cautare perpetua de cauze. Se cer explicatii, mai ales ca nu exista vreun consens in lumea stiintifica privind cauza mortii, desi cei mai multi cercetatori opteaza pentru boala. In 1996 Eugene Borza, specialist in macedonia antica, participa la un congres medical la Universitatea din Maryland, care propune diagnosticul de febra tifoida. S-au mai propus si malaria, leucemia, pojarul, asociate cu alcoolismul si suferinta pe care i-o lasare disparitia prietenului sau Hefaistion.
Cu cercetarea istorica in impas, se tot incearca noi teze, unele lansate de toxicologi, medici legisti sau criminologi. Ideea cum ca ar fi fost vorba de o crima se aprinde in 2004, datorita epilogului filmului lui Stone. Aici generalul Ptolemeu (Anthony Hopkins), rememorand evenimentele, ii cere scribului sa consemneze ca "adevarul e ca noi l-am omorat. ..tacand, ne-am dat consimtamantul...pentru ca n-am pututs sa mergem mai departe". Dar Ptolemeu se razgandeste si ii ordona scribului sa schimbe si sa pomeneasca boala, nu complotul. Nu doar imaginatia lui Stone a lucrat la crearea teoriei conspiratiei generalilor. Sunt cateva indicii cum ca nici macar comandantii superiori nu se mai aratau dispusi sa il insoteasca pe Asexandru in marile sale expeditii. In 325 a.Hr., in India, are loc o revolta in momentul in care regele porunceste inaintarea spre raul Gange, posibil un precedent la ceea ce avea sa urmeze. Relatarea lui Ptolemeu din filmul cu pricina apartine, ce-i drept, unei serii de documente foarte controversate, reunite sub denumirea de Jurnalele Regale. Acum pierdute, acestea au fost rezumate de Plurath si Arrian, care le considerau cele mai de incredere surse pe ultimele zile ale lui Alexandru. Unii invatati, ca de pilda clasicistul australian Brian Bosworth, sunt de parere ca Jurnalele Regale au fost masluite tocmai pentru a lasa impresia de moarte naturala. Arrian si Plutarh descriu intamplarea destul de diferit fata de alti autori. Ambii spun ca Alexandru a facut febra dupa ce a plecat de la banchetul prietenului sau Medius. Febra a crescut in urmatoarele 10-12 zile pana a ajuns sa-l paralizeze. Alexandru mai apuca doar sa-si ia ramas bun de la generali.
Dar alte relatari ne vorbesc despre altceva. Astfel, Alexandru devine febril chiar in timpul banchetului, mai exact dupa ce bea o cupa de vin, dupa care isi fac loc si alte simptome precum dureri insuportabile, convulsii si delir. Nu este mentionata insa febra. O durere mare dupa consumul de vin ar sugera otravirea, dar Plutarh o neaga cu desavarsire. Controversele sunt destul de numeroase inca din timpul sau, mai ales in ceea ce priveste Jurnalele Regale. Cine sa-l fi otravit? Filmul lui Stone nu da un raspuns, priviri dubioase schimbandu-se intre companionii lui, dar nicio clarificare a identitatii faptasului. Multi autori greci si romani ii arata cu degetul pe Antipater, pe care Alexandru il lasa pe tronul Macedoniei, si pe fiii sai, Cassander si Iollas. Antipater avea intr-adevar motive sa se descotoroseasca de rege, pentru ca tocmai fusese chemat in Babilon si nu cu ganduri pasnice. Autorii povesteau ca Antipater si-a trimis fiul la curtea regelui cu o cantitate de apa colectata din legendarul rau Styx, despre care se credea ca ar curge putin si in nordul Peloponezului; apa transportata intr-o copita de magar, singura pe care nu o eroda. In Babilon "cupa" ajunge la fratele sau Iollas, "paharnicul" lui Alexandru. Elementele de baza sunt aceleasi in relatarile antice, difera doar detaliile. Uneori Aristotel apare si el in complot, alteori Medius. Evident ca pana de curand istoricii au clasificat relatarea drept fantezie, probabil o tentativa de a-l submina pe Antipater. Chiar si ideea ca apa de rau ar putea fi toxica parea absurda.
In 1913 clasicistul J.G. Frazer declara ca apele raului Mavroneri, identificat cu legendarul Styx, sunt curate. Dar in 2010, la o conferinta in Barcelona, istoricul Adrienne Mayor si toxicologul Antoinette Hayes sustin ca pe langa Mavroneri calcarul ar fi putut cu usurinta intretine o bacterie letala numita calicheamicina, care ar fi putut provoca o moarte similara celei descrise pentru Alexandru. Teza lor cum ca raul Styx ar fi continut realmente toxine extrem de puternice ar explica si de ce Antipater si Cassander au fost blamati de catre autorii antici. Cassander calatoreste din Europa in Asia cu cateva saptamani inainte de declansarea simptomelor regelui, plus ca el ordona executia mamei, sotiei si fiului lui Alexandru. Totodata si spanzul intra in discutie, planta folosita foarte des de medicii greci, dar letala in doze mari. Chiar si acestia se poate sa-l fi omorat incercand sa-l vindece...Oricum, este dificil de realizat o analiza toxicologica la 2300 de ani dupa eveniment.
Pare incredibil ca apropiati precum Ptolemeu sau Rhoxana sa fie implicati in complot, dar nu trebuie exclusi. Ipoteza ca de fapt toti tovarasii de arme ar fi organizat marsavia nu este nici ea de neglijat. Ca si Stone, clasicistul John Atkinson, in articolul "Alexander,s Last Days: Malaria and Mind Games", prezinta un personaj temut si oarecum detestat de mai toti din cercul sau, care nu mai puteau tolera un general paranoic si capabil sa-i puna oricand in pericol. Ce avea el de gand in Africa, Carthagina si coasta mediterana cerea putin cam mult de la ofiterii sai. Cu toate acestea, autorul respinge ideea otravirii, pledand pentru boala si descurajarile oamenilor sai. Si asa continua dezbaterile si misterul se tot adanceste, mai ales ca s-au inmultit variantele si nu mai persista dihotomia de dinainte (otrava vs. boala): boala+otravire, otravire din greseala, etc. Daca s-ar gasi mumia cu totul altfel ar sta lucrurile, dar aceasta a disparut prin secolele III-IV. Intre timp cercetatorii vor continua investigatia analizandu-i pe Plutarh, Arrian, Diodor, Iustin sau Quintus Curtius. Din nefericire volumul de date este prea bogat si divers pentru a realiza o singura imagine coerenta. Cum lipseste dovada fizica concreta, cazul se reduce masiv la probele circumstantiale, ceea ce a dat nastere la o sumedienie de teorii conspirationiste.
Cat despre acestea, oponentii lor au remarcat ca in cele 10-12 zile in care a aluncat spre moarte nu a suspectat vreo tentativa de asasinat, desi in ultimii ani devenise iute la manie. Iar inamicii nu l-ar fi lasat atat de mult sa se zbata daca scopul era sa-l elimine, pentru ca in tot acest timp putea sa le ordone executia. Daca a fost otravit intr-adevar, inamicii nu au ticluit prea bine planul. In plus, haosul si colapsul de dupa moartea sa nu par deloc rezultatul unei asasinari planificate. Doar Ptolemeu a reusit sa acumuleze avere si toti s-au omorat intre ei mult timp dupa disparitia generalului. Dat fiind ca Alexandru era liantul si garantul stabilitatii lumii lor, nici nu se putea altfel. Conspirationismul pleaca de la ideea ca generalii il urau atat de tare incat au riscat totul, dar este cazul? Sursele ii privesc ca pe un cadru de elita dependent de rege pentru mentinerea succesului lor. Poate ca raspunsul este mai simplu decat toate scenariile ingenioase propuse si sfarsitul chiar i l-a adus o cauza naturala.
Autor: Irina-Maria Manea
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.