Din aceeasi categorie
|
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ep 2 620 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fabuloasa istorie straveche din Carpati 1.261 vizite - 0 comentarii adaugat de Laur |
||||||||||||||||||
|
Aventura arheologica 2017 - Poiana Ciresului 680 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ultimul beduin din Petra 319 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Troia istoria din spatele mitulul 413 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gobekli Tepe - Un templu preistoric in Turcia 994 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nimeni nu stie cine a construit aceste structuri 128 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amman-Iordania 1.285 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sanchi, India 775 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
HINCESTI - poarta de vest a Republicii Moldova 390 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Gigantul din Mont’e Prama: un mister arheologic
| Adaugat de Cozana | 29.04.2020 |  Adauga
la favorite |
217 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSardinia este una dintre cele mai mari insule din largul Marii Mediterane. Considerata un loc in care turismul se imbina cu vechi povesti despre mafie, putini stiu insa ca acesta este locul de nastere al unei civilizatii europene: civilizatia nuraghea.
In 1974, plugul unui fermier din regiunea Sinisi, Sardinia, a fost blocat de o bucata mare de piatra. Incapabil sa-si continue activitatea, omul a coborat din tractor si a inceput sa cerceteze piatra care ii bloca plugul. Desi initial a crezut ca e vorba de o piatra, fermierul avea sa scoata din pamant un cap gigant. Capul avea doi ochi sculptati, cu un design unic, nemaiintalnit pana atunci. Aceasta descoperire avea sa marcheze inceputul unei povesti ce dureaza pana astazi, misterul gigantului din Mont’e Prama.
Dupa primele sapaturi arheologice au fost descoperite un numar mare de morminte, in interiorul carora se aflau foarte multe parti de statui. Datarea initiala nu a fost exacta, din acest motiv s-a considerat ca mormintele apartineau unei familii nobiliare din secolul al IX-lea i.Hr. Nimeni nu reusise pana la acel moment sa scoata la iveala un grup statuar mai vechi decat cele care proveaneau din Grecia antica.
Statuile au inceput sa fie studiate, in ciuda metodelor limitate si a fondurilor deficitare din acea perioada. Acest lucru a scos la lumina existenta unor statui ce infatiseaza boxeri, arcasi si luptatori, alaturi de mici nuraghe (constructii preistorice din zona Sardiniei) si a unor blocuri de piatra care reprenzentau diferiti zei, sub forma de con sau de patrulater.
De-a lungul timpului, au fost descoperite 16 statui de tip boxeri. Toate aveau o inaltime de peste doi metri, purtand scuturi deasupra capetelor si o manusa cu tepi in mana dreapta, pe post de armura. Alaturi de ei, au fost gasiti sase luptatori care aveau scuturi rotunde, sabii si coifuri cu coarne; sase arcasi si 13 blocuri de piatra cu rol religios. Acestea au inceput sa fie adunate si catalogate intr-o colectie ce contine peste 5000 de piese, care a fost expusa la muzeul din Cagliari, incepand cu anul 1980.
In decembrie 1979, sapaturile arheologice au fost oprite, deoarece s-a crezut ca zona era delimitata de un rand de dale, care delimitau grupul de morminte. Testele realizate ulterior au demonstrat insa contrariul acestei ipoteze.
Dupa 30 de ani de la primele descoperiri, multe piese aveau sa fie transferate catre centrul arheologic din Li Punti. Acolo au fost supuse la teste de laborator. Astfel, s-a descoperit ca scuturile, armurile si armele aveau decoratiuni in relief.
De abia in 2014, in urma unor noi sapaturi arheologice efectuate de catre Universitatea din Sardinia, alaturi de Directia Arheologica din Cagliari, in Mont’e Prama, aveau sa fie scoase la lumina noi detalii importante. Astfel au fost descoperite doua noi statui, care se considera a fi reprezentari ale magicienilor sau preotilor din vechime. Acestea difera de celelalte prin faptul ca sunt incaltate, comparativ cu restul care erau desculte. Pe cap statuile poarta palarii sub forma de con, asemanatoare cu palariile purtate de statuile de bronz descoperite intr-un mormant din Lazio.
Cea mai importanta descoperire arheologica a secolului XXI
Statuile de la Mont’e Prama sunt unice, atat din punct de vedere al design-ului, cat si al vechimii. Pana la aceasta data, nu se cunosteau atat de multe elemente despre arta pre-greaca sau pre-etrusca din regiune. Descoperirea acestor giganti avea sa schimbe fundamental perceptia oamenilor de stiinta fata de cultura nuraghe (ce dateaza din a doua jumatate a mileniului doi i.Hr). Ele au scos la lumina o cultura mult mai complexa decat se credea initial ca ar fi. Cultura nuraghe a fost capabila sa realizeze complexe religioase impresionante si cele mai vechi statui din zona bazinului Marii Mediterane.
In urma sapaturilor efectuate, s-a tras concluzia ca epoca fierului din Sardinia, care incepe cu secolul al IX-lea i.Hr, a fost o perioada variata si activa din punct de vedere cultural. Se pare ca insula era la intersectia mai multor drumuri comerciale, ceea a facilitat schimburile culturale si de idei. Negustorii din Sardinia isi exportau bunurile din Andaluzia catre Maroc, in tot bazinul mediteranean, inclusiv in nordul Africii.
Din acest motiv, in Sardinia au fost asimilate diferite tehnici de constructie si influente stilistice, care au dat nastere primelor statui din Europa. Inaltimea lor, forma ochilor, modul in care isi tineau scuturile si arcurile demonstreaza ca artistii de la Mont’e Prama aveau acces la tehnici artistice mult prea avansate pentru perioada lor.
Unicitatea complexelor religioase si marimea grupurilor statuare ne-a aratat faptul ca acestia au incercat sa ramana un exemplu cultural pentru generatiile urmatoare. In urma scanarilor efecuate de profesorul Gaetano Ranieri, cu un sistem de tip geo-radar, s-a demonstrat unicitatea artistica si arhitecturala a ansamblurilor descoperite.
Aceasta noua cercetare confirma povestea lui Diodorus Siculus, care descrie insula ca fiind locuita de 50 de fii ai lui Heracle, ai caror mame erau fiicele lui Thespius. Rezultatul a fost ca insula a devenit un fel de paradis, unde locuitorii erau interesasi de arhitectura, educatie si sistemul legislativ. O traditie prezentata de Pseudo Aristotel aduce noi dovezi in ceea ce priveste gradul de dezvoltare al acestei culturi; spunand ca insula era plina de temple cu o arhitectura unica, iar terenurile erau cultivate cu tehnologii avansate pentru acele vremuri.
Sanctuarul unui erou din Mont’e Prama
Situl se considera a fi un sanctuar dedicat unui erou, care a devenit o personalitate mitologica, cu trecerea timpului. Zona este localizata la doi kilometri de lacul din Cabras si include 60 de morminte, cu o adancime cuprinsa intre 70 si 80 cm, aliniate pe directia nord-sud. Toate mormintele sunt pozitionate de-a lungul unui drum, iar majoritatea sunt acoperite cu pietre de aproximativ 20 cm grosime.
Blocurile de piatra care simbolizeaza zeii sunt realizate din gresie, iar celelalte statui din calcar. Gresia a fost extrasa de la cativa kilometri de langa Mont’e Prama, in timp ce blocurile calcaroase au fost extrase din cariere aflate intre S’Archittu si Santa Caterina. Din acest motiv, cercetatorii se intreaba cum au fost transportate aceste blocuri de piatra. Multe dintre morminte erau goale, cu exceptia mormantului cu numarul 25, unde a fost descoperit un scarabel egiptean din secolul al XII-XI-lea i.Hr.
Cum arata gigantii din Mont’e Prama?
Statuile sunt realizate dintr-un singur bloc de piatra, majoritatea avand o inaltime de 2,3 metri. Fiecare dintre acestea au coifuri cu coarne, manusi de lupta si scuturi. Ele erau asezate pe un piedestal, avand fetele bine conturate, dar si ochii cu un design unic, ce constau in doua cercuri concentrice.
Boxerii au bustul dezgolit, purtand o fusta sub forma triunghiulara. Arcasii poarta o tunica si sunt copii fidele ale statuetelor de bronz descoperite in Sardinia si Etruria. Alte elemente caracteristice sunt armurile sculptate pentru picioare si cofurile cu doua coarne.
O analiza antropologica a demonstrat ca oasele descoperite in morminte apartineau unor tineri, iar datarea cu carbon C-14 a determinat faptul ca acestea apartineau perioadei 1100-800 i. Hr.
Extinderea complexului arheologic
Arheologii din Sardinia au ajuns la concluzia ca aceste morminte si celelalte elemente din situl arheologic confirma existenta unui complex dedicat nobilimii locale sau unor eroi mitologici.
Din punct de vedere al tehnicilor de constructie, acestea au apartinut unor trei perioade, cuprinse intre secolul al IX-lea si al VIII-lea i.Hr. In prima perioada au fost construite mormintele, in a doua a fost delimitata zona, iar in ultima au fost adaugate statuile.
Conform istoricului Diodorus Siculus, intre secolele al X-lea si al VII-lea i.Hr. in acesta zona au aparut aristocrati razboinici, care aveau sa impuna legea in randul populatiei autohtone. Din acest motiv, se crede ca ei au fost cei care au comandat construirea templului dedicat lui Heracle, pentru a preamari succesul si bogatia de care se bucurau.
A doua teorie se refera la faptul ca aceste morminte pot avea o legatura cu existenta unor situri culturale nuraghe din apropiere. Din pacate nu se cunoaste data exacta a acestor constructii si astfel nu se poate realiza o legatura intre cele doua.
A treia teorie aduce in prim plan ipoteza ca aceasta zona era locuita de o populatie mixta, fenicieni si narghi, avand in vedere ca la 10 kilometri de sit au fost descoperite vestigile unei colonii feniciene.
Damnatio Memoriae
Excavarile ulterioare au aratat modul in care s-a terminat istoria de la Mont’e Prama: statuile au fost distruse in mii de bucati. Capetele lor au fost luate, iar ochii distrusi intr-un mod asemanator cu damnatio memoriae. Cineva a incercat sa distruga urmele civilizatiei din Mont’e Prama, dar nu se stie: De catre cine? Cand? Si de ce ?
Pentru a raspunde la aceste intrebari este destul de dificil, avand in vedere ca nu exista date specifice despre acest eveniment. Distrugerea mormintelor, a statuetelor si a celor din jur, a fost realizata inainte de anul 300 i. Hr. Pentru a explica aceste distrugeri, au fost lansate diferite ipoteze: expeditia Cartaginei in zona, razboaiele interne dintre triburi, incursiunile fenicienilor din colonia descoperita in apropiere, distrugerile naturale ale materialelor, dar si utilizarea pamantului ca teren agricol.
Noile Descoperiri
Descoperirea unei necropole pe un teren aflat la o distanta considerabila fata de izvoarele termale si zonele de unde se pot procura materialele de constructii, ridica in continuare multe intrebari expertilor din domeniu. Locul a fost o zona construita sau un altar dedicat unui zeu local? Din acest motiv, a fost realizat un proiect care a inclus cele doua universitati din Sicilia: o echipa a Universitatii din Cagliari, condusa de Prof. G. Ranieri, a venit cu partea tehnologica, in timp ce echipa Universitatii din Sassari, condusa de Prof. R. Zucca, a venit cu expertiza arheologica.
In 2013 , echipa din Cagliari a descoperit noi situri arheologice, la nord si la sud de vechiul sit arheologic. Au fost descoperite noi structuri circulare (posibil colibe), patrate (cladiri), drepte si plate (drumuri) , eliptice (garduri), sub forma de randuri (morminte), dar si unele structuri risipite care ar putea fi statui. Pentru a realiza aceste descoperiri au fost utilizate diferite metode geofizice (georadar, tomograf 3D, tomograf termic, ARP, etc. ). De asemenea, echipa a scanat si a realizat reprezentari digitale ale vechiului sit arheologic pana la o adancime de 3 metri.
Anul urmator, georadarul a inregistrat numeroase anomalii. Initial, echipa condusa de Prof. R Zucca a verificat integritatea acestei metode, crezand ca ar putea sa fie vorba de o eroare tehnica. Dar dupa o verificare amanuntita, echipa avea sa descopere doua statui gigant, care se aflau in apropierea unor grupuri noi de morminte.
In acest fel au fost aduse la lumina inca 4000 de piese – precum capete de statui, busturi etc. Cercetarile au mai scos la iveala existenta a doua statui neobisnuite, neinarmate, una dintre ele inca intacta. Explorarile geofizice ale profesorului Ranieri, din anul 2015, au dus la descoperirea a inca 8 hectare cu vestigii, care urmau sa fie cercetate. Trei ani mai tarziu, cercetarile efectuate de Universitatea din Sassari in afara sitului arheologic din perioada 1974-1979 au confirmat existenta vestigiilor descoperite de echipa profesorului Ranieri. Alte elemente (precum un zid) au fost descoperite pe directia N-NV, acolo unde fost realizate masuratorile prin georadar. Toate aceste descoperiri intaresc faptul ca sub suprafata terestra exista un univers ascuns care asteapta sa fie explorat.
In 1974, plugul unui fermier din regiunea Sinisi, Sardinia, a fost blocat de o bucata mare de piatra. Incapabil sa-si continue activitatea, omul a coborat din tractor si a inceput sa cerceteze piatra care ii bloca plugul. Desi initial a crezut ca e vorba de o piatra, fermierul avea sa scoata din pamant un cap gigant. Capul avea doi ochi sculptati, cu un design unic, nemaiintalnit pana atunci. Aceasta descoperire avea sa marcheze inceputul unei povesti ce dureaza pana astazi, misterul gigantului din Mont’e Prama.
Dupa primele sapaturi arheologice au fost descoperite un numar mare de morminte, in interiorul carora se aflau foarte multe parti de statui. Datarea initiala nu a fost exacta, din acest motiv s-a considerat ca mormintele apartineau unei familii nobiliare din secolul al IX-lea i.Hr. Nimeni nu reusise pana la acel moment sa scoata la iveala un grup statuar mai vechi decat cele care proveaneau din Grecia antica.
Statuile au inceput sa fie studiate, in ciuda metodelor limitate si a fondurilor deficitare din acea perioada. Acest lucru a scos la lumina existenta unor statui ce infatiseaza boxeri, arcasi si luptatori, alaturi de mici nuraghe (constructii preistorice din zona Sardiniei) si a unor blocuri de piatra care reprenzentau diferiti zei, sub forma de con sau de patrulater.
De-a lungul timpului, au fost descoperite 16 statui de tip boxeri. Toate aveau o inaltime de peste doi metri, purtand scuturi deasupra capetelor si o manusa cu tepi in mana dreapta, pe post de armura. Alaturi de ei, au fost gasiti sase luptatori care aveau scuturi rotunde, sabii si coifuri cu coarne; sase arcasi si 13 blocuri de piatra cu rol religios. Acestea au inceput sa fie adunate si catalogate intr-o colectie ce contine peste 5000 de piese, care a fost expusa la muzeul din Cagliari, incepand cu anul 1980.
In decembrie 1979, sapaturile arheologice au fost oprite, deoarece s-a crezut ca zona era delimitata de un rand de dale, care delimitau grupul de morminte. Testele realizate ulterior au demonstrat insa contrariul acestei ipoteze.
Dupa 30 de ani de la primele descoperiri, multe piese aveau sa fie transferate catre centrul arheologic din Li Punti. Acolo au fost supuse la teste de laborator. Astfel, s-a descoperit ca scuturile, armurile si armele aveau decoratiuni in relief.
De abia in 2014, in urma unor noi sapaturi arheologice efectuate de catre Universitatea din Sardinia, alaturi de Directia Arheologica din Cagliari, in Mont’e Prama, aveau sa fie scoase la lumina noi detalii importante. Astfel au fost descoperite doua noi statui, care se considera a fi reprezentari ale magicienilor sau preotilor din vechime. Acestea difera de celelalte prin faptul ca sunt incaltate, comparativ cu restul care erau desculte. Pe cap statuile poarta palarii sub forma de con, asemanatoare cu palariile purtate de statuile de bronz descoperite intr-un mormant din Lazio.
Cea mai importanta descoperire arheologica a secolului XXI
Statuile de la Mont’e Prama sunt unice, atat din punct de vedere al design-ului, cat si al vechimii. Pana la aceasta data, nu se cunosteau atat de multe elemente despre arta pre-greaca sau pre-etrusca din regiune. Descoperirea acestor giganti avea sa schimbe fundamental perceptia oamenilor de stiinta fata de cultura nuraghe (ce dateaza din a doua jumatate a mileniului doi i.Hr). Ele au scos la lumina o cultura mult mai complexa decat se credea initial ca ar fi. Cultura nuraghe a fost capabila sa realizeze complexe religioase impresionante si cele mai vechi statui din zona bazinului Marii Mediterane.
In urma sapaturilor efectuate, s-a tras concluzia ca epoca fierului din Sardinia, care incepe cu secolul al IX-lea i.Hr, a fost o perioada variata si activa din punct de vedere cultural. Se pare ca insula era la intersectia mai multor drumuri comerciale, ceea a facilitat schimburile culturale si de idei. Negustorii din Sardinia isi exportau bunurile din Andaluzia catre Maroc, in tot bazinul mediteranean, inclusiv in nordul Africii.
Din acest motiv, in Sardinia au fost asimilate diferite tehnici de constructie si influente stilistice, care au dat nastere primelor statui din Europa. Inaltimea lor, forma ochilor, modul in care isi tineau scuturile si arcurile demonstreaza ca artistii de la Mont’e Prama aveau acces la tehnici artistice mult prea avansate pentru perioada lor.
Unicitatea complexelor religioase si marimea grupurilor statuare ne-a aratat faptul ca acestia au incercat sa ramana un exemplu cultural pentru generatiile urmatoare. In urma scanarilor efecuate de profesorul Gaetano Ranieri, cu un sistem de tip geo-radar, s-a demonstrat unicitatea artistica si arhitecturala a ansamblurilor descoperite.
Aceasta noua cercetare confirma povestea lui Diodorus Siculus, care descrie insula ca fiind locuita de 50 de fii ai lui Heracle, ai caror mame erau fiicele lui Thespius. Rezultatul a fost ca insula a devenit un fel de paradis, unde locuitorii erau interesasi de arhitectura, educatie si sistemul legislativ. O traditie prezentata de Pseudo Aristotel aduce noi dovezi in ceea ce priveste gradul de dezvoltare al acestei culturi; spunand ca insula era plina de temple cu o arhitectura unica, iar terenurile erau cultivate cu tehnologii avansate pentru acele vremuri.
Sanctuarul unui erou din Mont’e Prama
Situl se considera a fi un sanctuar dedicat unui erou, care a devenit o personalitate mitologica, cu trecerea timpului. Zona este localizata la doi kilometri de lacul din Cabras si include 60 de morminte, cu o adancime cuprinsa intre 70 si 80 cm, aliniate pe directia nord-sud. Toate mormintele sunt pozitionate de-a lungul unui drum, iar majoritatea sunt acoperite cu pietre de aproximativ 20 cm grosime.
Blocurile de piatra care simbolizeaza zeii sunt realizate din gresie, iar celelalte statui din calcar. Gresia a fost extrasa de la cativa kilometri de langa Mont’e Prama, in timp ce blocurile calcaroase au fost extrase din cariere aflate intre S’Archittu si Santa Caterina. Din acest motiv, cercetatorii se intreaba cum au fost transportate aceste blocuri de piatra. Multe dintre morminte erau goale, cu exceptia mormantului cu numarul 25, unde a fost descoperit un scarabel egiptean din secolul al XII-XI-lea i.Hr.
Cum arata gigantii din Mont’e Prama?
Statuile sunt realizate dintr-un singur bloc de piatra, majoritatea avand o inaltime de 2,3 metri. Fiecare dintre acestea au coifuri cu coarne, manusi de lupta si scuturi. Ele erau asezate pe un piedestal, avand fetele bine conturate, dar si ochii cu un design unic, ce constau in doua cercuri concentrice.
Boxerii au bustul dezgolit, purtand o fusta sub forma triunghiulara. Arcasii poarta o tunica si sunt copii fidele ale statuetelor de bronz descoperite in Sardinia si Etruria. Alte elemente caracteristice sunt armurile sculptate pentru picioare si cofurile cu doua coarne.
O analiza antropologica a demonstrat ca oasele descoperite in morminte apartineau unor tineri, iar datarea cu carbon C-14 a determinat faptul ca acestea apartineau perioadei 1100-800 i. Hr.
Extinderea complexului arheologic
Arheologii din Sardinia au ajuns la concluzia ca aceste morminte si celelalte elemente din situl arheologic confirma existenta unui complex dedicat nobilimii locale sau unor eroi mitologici.
Din punct de vedere al tehnicilor de constructie, acestea au apartinut unor trei perioade, cuprinse intre secolul al IX-lea si al VIII-lea i.Hr. In prima perioada au fost construite mormintele, in a doua a fost delimitata zona, iar in ultima au fost adaugate statuile.
Conform istoricului Diodorus Siculus, intre secolele al X-lea si al VII-lea i.Hr. in acesta zona au aparut aristocrati razboinici, care aveau sa impuna legea in randul populatiei autohtone. Din acest motiv, se crede ca ei au fost cei care au comandat construirea templului dedicat lui Heracle, pentru a preamari succesul si bogatia de care se bucurau.
A doua teorie se refera la faptul ca aceste morminte pot avea o legatura cu existenta unor situri culturale nuraghe din apropiere. Din pacate nu se cunoaste data exacta a acestor constructii si astfel nu se poate realiza o legatura intre cele doua.
A treia teorie aduce in prim plan ipoteza ca aceasta zona era locuita de o populatie mixta, fenicieni si narghi, avand in vedere ca la 10 kilometri de sit au fost descoperite vestigile unei colonii feniciene.
Damnatio Memoriae
Excavarile ulterioare au aratat modul in care s-a terminat istoria de la Mont’e Prama: statuile au fost distruse in mii de bucati. Capetele lor au fost luate, iar ochii distrusi intr-un mod asemanator cu damnatio memoriae. Cineva a incercat sa distruga urmele civilizatiei din Mont’e Prama, dar nu se stie: De catre cine? Cand? Si de ce ?
Pentru a raspunde la aceste intrebari este destul de dificil, avand in vedere ca nu exista date specifice despre acest eveniment. Distrugerea mormintelor, a statuetelor si a celor din jur, a fost realizata inainte de anul 300 i. Hr. Pentru a explica aceste distrugeri, au fost lansate diferite ipoteze: expeditia Cartaginei in zona, razboaiele interne dintre triburi, incursiunile fenicienilor din colonia descoperita in apropiere, distrugerile naturale ale materialelor, dar si utilizarea pamantului ca teren agricol.
Noile Descoperiri
Descoperirea unei necropole pe un teren aflat la o distanta considerabila fata de izvoarele termale si zonele de unde se pot procura materialele de constructii, ridica in continuare multe intrebari expertilor din domeniu. Locul a fost o zona construita sau un altar dedicat unui zeu local? Din acest motiv, a fost realizat un proiect care a inclus cele doua universitati din Sicilia: o echipa a Universitatii din Cagliari, condusa de Prof. G. Ranieri, a venit cu partea tehnologica, in timp ce echipa Universitatii din Sassari, condusa de Prof. R. Zucca, a venit cu expertiza arheologica.
In 2013 , echipa din Cagliari a descoperit noi situri arheologice, la nord si la sud de vechiul sit arheologic. Au fost descoperite noi structuri circulare (posibil colibe), patrate (cladiri), drepte si plate (drumuri) , eliptice (garduri), sub forma de randuri (morminte), dar si unele structuri risipite care ar putea fi statui. Pentru a realiza aceste descoperiri au fost utilizate diferite metode geofizice (georadar, tomograf 3D, tomograf termic, ARP, etc. ). De asemenea, echipa a scanat si a realizat reprezentari digitale ale vechiului sit arheologic pana la o adancime de 3 metri.
Anul urmator, georadarul a inregistrat numeroase anomalii. Initial, echipa condusa de Prof. R Zucca a verificat integritatea acestei metode, crezand ca ar putea sa fie vorba de o eroare tehnica. Dar dupa o verificare amanuntita, echipa avea sa descopere doua statui gigant, care se aflau in apropierea unor grupuri noi de morminte.
In acest fel au fost aduse la lumina inca 4000 de piese – precum capete de statui, busturi etc. Cercetarile au mai scos la iveala existenta a doua statui neobisnuite, neinarmate, una dintre ele inca intacta. Explorarile geofizice ale profesorului Ranieri, din anul 2015, au dus la descoperirea a inca 8 hectare cu vestigii, care urmau sa fie cercetate. Trei ani mai tarziu, cercetarile efectuate de Universitatea din Sassari in afara sitului arheologic din perioada 1974-1979 au confirmat existenta vestigiilor descoperite de echipa profesorului Ranieri. Alte elemente (precum un zid) au fost descoperite pe directia N-NV, acolo unde fost realizate masuratorile prin georadar. Toate aceste descoperiri intaresc faptul ca sub suprafata terestra exista un univers ascuns care asteapta sa fie explorat.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.