Caracteristica principala a portului traditional din Moldova o constituie pastrarea unui numar mare de elemente stravechi. In comparatie cu celelalte zone ale tarii, aici formele arhaice de port s-au conservat foarte bine. La acestea au contribuit izolarea geografica, putinele cai de comunicatie, inapoierea economica in care au fost tinute unele sate, dar si existenta unui patriotism local dezvoltat, manifestat de oamenii acestor locuri.
Costumul national femeiesc din Moldova are o structura unitara, fiind constituit in toate satele din aceleasi elemente: camasa (ia), poalele, catrinta, braul si barneata, pieptarul sau bundita, opincile, hainele groase, traista, baticul inflorat si podoabele. Particularitatile locale sau individuale se evidentiaza la costumul de sarbatoare, intr-o bogatie de forme si variante decorative.
Camasa este incretita la gat si are maneca croita din gat. Cautand sa-si impodobeasca intr-un mod cat mai deosebit si personal camasa, femeile au creat un impresionant numar de modele, dar respectand totodata repartitia acestora pe camasa: pe maneci, la gura camesii, pe piept.
Altita reprezinta decorul din partea de sus a manecii, in forma dreptunghiulara si dimensiuni variabile, lucrat in intregime cu ornamente compacte. Pentru a sublinia altita si a separa cele doua ornamente de baza ale manecii, s-a realizat incretul evidentiat prin diferite tehnici de lucru, motive ornamentale sau culori. Cea mai mare parte din maneca este ocupata de rauri – acele siruri de ornamente cu dispunere oblica sau dreapta. Pe pieptul camasii si pe spate sunt cusute decoruri simple, in forma de siruri verticale. Culorile cele mai des folosite sunt: albul – culoarea curateniei si a nevinovatiei, rosul – culoarea vietii si a bucuriei, negrul – culoarea intunericului.
Poala este o continuitate a camasii. Ea este alba, iar in partea de jos, de jur imprejur are un ornament asemanator celui de pe camasa.
Catrinta este una din cele mai simple piese de port, formata dintr-o tesatura dreapta, dreptunghiulara, de culoare inchisa, cu care femeia isi infasoara trupul de la brau in jos, suprapunand capetele in fata. Si catrinta
are variante locale: catrinta neagra, catrinta pestrita, catrinta cu vraste, catrinta cu flori
Braul in zona Moldovei este tesut. Braul este folosit la fixarea camasilor si barnetelor, pentru sustinerea catrintelor. Braul este o tesatura lunga de circa 2 metri, cu o latime de 8 – 12 centimetri, care se infasoara de 2 – 3 ori pe dupa mijloc.
Barnetele sunt mai lungi (de 3 metri) si mai inguste (de 3 – 5 centimetri) si au un pronuntat rol decorativ.
Incaltamintea caracteristica costumului popular din zona Moldovei este opinca.
Podoabele. Mai este si astazi valabila o credinta in legatura cu aceste podoabe: “Cine nu poarta margele, pe lumea cealalta poarta serpi, iar cine nu poarta cercei, poarta broaste. Inel purtam la mana, ca daca blestemi, sa cada pe inel blestemele, nu pe copii.".( anonim popular). Pe langa cercei, margele si inele, in Moldova se mai poarta ca podoaba de sarbatori flori si panglici in par.
Bonda inflorata este facuta din doua piei de miel, incheiata cu “bunghi" intr-o parte sau pe umar. Motivele ornamentale cusute pe cojoacele de sarbatoare sunt foarte variate. Cele mai vechi sunt motivele abstracte: linia dreapta, linia subtire (sanatau) si cea groasa (gaitan) erau folosite la conturarea registrelor ornamentale, semicercul, numit potcoava, rombul, etc. Legate de cultul Soarelui sunt motivele solare foarte raspandite pe pieptarele vechi din aceasta zona. Cel mai mult au fost cusute pe pieptare motive ca: ruja (floarea, inscrisa in cerc cu sapte sau zece petale; ea este insotita de crengute cu frunze, ilustrand stravechiul motiv al pomului vietii), bobocul (cu forme diferite de la cel inchis pana la floare), panseaua, frunza (motiv prezent pe toate piesele cojocaresti de sarbatoare, inconjurand florile sau fiind individualizate la colturile de pe piepti), strugurelul.
Prin armonia si bogatia ornamentala si cromatica, dar si prin maiestria executiei, bonditele inflorate reprezinta cele mai pretioase piese de podoaba ale costumului popular.
Traista, desi nu este o componenta propriu-zisa a costumului popular, este totusi socotita piesa de port, intrebuintata atat de femei, cat si de barbati. Are forma de sac de dimensiuni variabile, cu baiera pentru agatat.
Costumul national barbatesc este mai sobru decat cel femeiesc. Caracteristica principala consta in pastrarea formelor stravechi pentru toate componentele sale.
Camasa barbateasca este de doua tipuri: camesoiul sau camasa cu fusta.
Camesoiul este lung pana la genunchi si folosit mai mult de batrani. El este despicat la gat, are guler si este foarte putin decorat in negru si rosu.
Camasa cu fusta este mai scurta, iar fusta este separata si foarte creata. Ca si la camasile femeiesti, decorul este dispus in registre, pe zone riguros stabilite si compus din sisteme ornamentale, intre care motivele abstracte sunt dominante, fiind executate cu multa pricepere intr-o cromatica sobra: negru, negru cu galben, maron cu verde, albastru cu galben si cu margele inchise la culoare.
Itarii reprezinta imbracamintea specifica pentru barbati, de o mare simplitate. Ei sunt lucrati din postav si au diferite lungimi. Sunt incretiti pe picior. In brau sunt stransi cu o sfoara.
Cingatorile specifice costumului popular barbatesc, sunt braiele, barnetele si curelele.
Braiele sunt mai late (10 – 30 centimetri) si mai lungi (peste 2 metri) decat cele femeiesti si au diferite culori. Ele se poarta peste camasa si se fixeaza cu barnete sau curele. Cingatorile de lungimea taliei se lucreaza din piele de vita cu ornamente stantate, tesute cu fasii din piele, diferit colorate sau cu tinte originale.
Sumanul este lung sau scurt. El se lucreaza cu clini la poale, cu o pava mare sub brat si guler ingust sau mai lat. Acestea sunt realizate din panura cafenie, cusute cu sarad negru, dispus in benzi in forma de “zgardite", repartizate pe liniile de imbinare a partilor, pe margini si guler. Opincile, traista si bondita sunt asemanatoare cu cele din portul femeiesc.